MINUNI ALE ICOANEI MAICII DOMNULUI

Altădată, venind un străin în mănăstire s-a închinat în biserică. Ajungând la icoana Maicii Domnului și văzând atâtea bijuterii și odoare din aur agățate de icoană de către cei care primiseră ajutor de la aceasta, și-a pus în minte să le fure. După slujba Utreniei, când au ieșit toți din biserică, el s-a ascuns într-o strană mai retrasă. Nevăzând pe nimeni, paraclisierul a plecat încuind ușa.

Rămânând singur în biserică, străinul a luat toate odoarele de la icoana Maicii Domnului și deschizând o ușă mai mică, care era închisă prin interior, a ieșit din biserică și a plecat spre limanul Ivirului, unde s-a urcat pe corabia care transporta închinătorii.

Mergând o parte din drum, corabia s-a oprit în mijlocul mării rămânând neclintită, fiind ținută de o mână nevăzută. Cu toate că vântul îi era prielnic, corabia nu se mișca.

După câteva ore, când paraclisierul a deschis biserica a văzut că lipseau odoarele de la icoana Maicii Domnului. Înștiințându-l imediat pe stareț, acesta a trimis trei călugări să ia o barcă și să alerge în urma corăbiei care ducea închinătorii, căci și-a dat seama că numai străinul acela furase odoarele.

Deci, pe când cei din corabie se aflau în nepricepere, au ajuns și călugării cu barca. Când i-a văzut, străinul și-a dat seama că pentru el au venit și, văzând și minunea cu oprirea corăbiei, a venit și a căzut în genunchi înaintea părinților, cerându-le iertare și înapoindu-le cele furate.

Părinții au luat odoarele, l-au iertat pe cel ce se pocăia și s-au întors în mănăstire slăvind pe Preasfânta Stăpână.

Iar corabia a plecat mai departe, nefiind împiedicată de nimeni.

* * *

Odată, venind un închinător evlavios la mănăstire, a fost dus să se închine la sfintele moaște, precum și la icoana Maicii Domnului.

Aici, paracliserul i-a spus o parte din multele minuni făcute de Maica Domnului. Apoi a fost dus la arhondaricul mănăstirii să se odihnească.

Pe la miezul nopții s-a trezit și a vrut să meargă să îngrijească de calul cu care venise. Dar fiind somnoros și văzând ușa de la balcon deschisă, a crezut că este ușa de la intrarea în arhondaric și, călcând fără de grijă, a căzut de la balcon de la etajul trei.

În timp ce cădea a strigat: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi!”. Și îndată a văzut înaintea lui o călugăriță, care l-a prins și l-a lăsat pe pământ, fără să pățească nimic și s-a făcut nevăzută.

Atunci creștinul a mulțumit din suflet Maicii Domnului și ducându-se la poarta mănăstirii a bătut să i se deschidă. Auzind ierodiaconul Meletie vocea celui care striga, s-a dus și l-a înștiințat pe părintele Sofronie, starețul mănăstirii. Venind, au deschis poarta și recunoscând pe cel care striga l-au întrebat ce s-a întâmplat și cum a ajuns în afara porții

Iar el, povestindu-le cu lacrimi în ochi cele întâmplate, slăvea pe Preasfânta Fecioară.

Apoi, mergând în biserică, s-a închinat la icoana Maicii Domnului și a dăruit mănăstirii calul cu care venise, iar în următorul an a adus o candelă de argint, care se află agățată în fața icoanei până în ziua de azi, amintind de minunea făcută.

***SURSA:  https://doxologia.ro/viata-bisericii/sfantul-munte-athos/minuni-ale-icoanei-maicii-domnului-

  • * * *

Icoana din Minsk a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost adusă de Sfântul Vladimir, cneaz de Korsun, și așezată în Catedrala Adormirii Fecioarei Maria (sfințirea bisericii din 996 este sărbătorită pe 12 mai).

În anul 1500, în timpul ocupării Kievului de către Khan Mengli Giray, un tătar a dezbrăcat icoana de îmbrăcăminte și podoabe, după care a aruncat-o în râul Nipru.

După o vreme, aceasta a fost găsită plutind în râul Svislocha, lângă Minsk.

Înconjurată de o lumină extraordinară, icoana a fost adusă la mal și dusă la Biserica Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pe proprietatea domeniului prinților de Minsk. Aceasta a avut loc pe 13 august 1500.

Icoana Maicii Domnului din Minsk a fost dusă la Mănăstirea Greco-Catolică „Sfântul Duh” în 1616 și a fost returnată ortodocșilor în 1839. Biserica Mănăstirii „Sfântului Duh” a devenit catedrală ortodoxă și a fost închinată Sfinților Petru și Pavel

 În fiecare vineri se citeşte un acatist în fața Sfintei Icoane, și multe minuni se săvârșesc în acest loc.

Traducere și adaptare: Mihai-Alex Olteanu

 

Repaosul de-a lungul timpului

La speciile animale somnul este cu precădere prolifazic (nu se concentrează pe timpul nopții, este fragmentat în mai multe episoade de-a lungul celor 24 de ore). Ce l-a determinat oare pe om, pe parcursul evoluției sale, să-și “compacteze” somnul într-o perioadă unică, nocturnă?

Se consideră că somnul omului, ca și cel al celorlalte animale superioare, este polifazic în mod natural. A fost însă împins către un comportament monofazic din necesitate, în vremurile în care lupta pentru supraviețuire (și omul este un animal slab din punct de vedere fizic) era deosebit de aspră: ființa diurnă și cu o puternică orientare vizuală (masa scoarței cerebrale dedicată aparatului vederii este, la om, superioară celei a oricărui alt mamifer), animalul-om a ales, fiindu-i greu să vâneze noaptea, să-și concentreze în orele nocturne nevoia lui de somn.

În care moment al evoluției s-a înregistrat această inversare de comportament? Niciodată, din punct de vedere antropologic, dacă vorbim de inversare: omul și-a păstrat o mare maleabilitate în comportamentul somn-veghe și, în orice caz, o disponibilitate înnăscută pentru somnul polifazic.

Cum se face, atunci, că nici un alt mamifer evoluat nu a trecut, la fel ca omul, la somnul monofazic? Poate pentru că omul, situat în vârful piramidei inteligenței animale, a știut cel mai bine să-și protejeze, să-și apere somnul său monofazic: într-un somn îndelungat, o ființă este mult mai lipsită de apărare. De aici și tendința, atât de răspândită la animale, de a-și fragmenta somnul. Girafa doarme 2 ore din 24 și chiar și aceste două ore sunt fragmentate în zece sau mai multe somnuri de câteva minute. Delfinul orb (Platanista indi) doarme numai cate 90 de secunde de fiecare dată (adormind, de altfel, cu rândul numai câte o jumătate de creier).

În ceea ce-l privește pe om, oare ce-l determina să treacă de la polifazicitatea somnului noului-născut la monofazicitatea somnului adultului? Credem că există două mecanisme posibile: primul ar consta din tendința de a lipi împreună două faze succesive de somn (sleep-glue este denumirea folosită de cercetători și reprezintă un fenomen tipic al evoluției biochimiei sistemului nervos uman) sau poate că tendința către somnul monofazic a rezultat din cauze de ordin practic: vrând să rămână cât mai mult timp trează, din curiozitatea tipică a speciei umane, copilul care evoluează spre vârsta adultă tinde să-și comprime, forțat, somnul în orele nocturne.

Există certitudinea ca o reintoarcere stabilă la somnul polifazic nu va produce daune? Și în acest caz, numai testele de lungă durată vor putea furniza un răspuns sigur. Până în prezent, din experiențele efectuate, nu au rezultat asemenea daune. Cu o limită însă: circa jumătate din persoanele testate se adaptează la trecerea către somnul polifazic, cealaltă jumătate opune rezistență la abandonarea monofazicului.

Care ar fi categoriile de profesii care ar beneficia de o eventuală generalizare a somnului polifazic? S-ar putea alcătui o listă destul de lungă. Să ne gândim numai la militarii în misiune, la mecanicii de locomotivă, la piloții avioanelor de cursă lungă, la cosmonauți, medici, șoferi de TIR-uri ș.a.m.d. Pentru toți posibilitatea de a-și păstra deplina eficiență cu ajutorul unor somnuri fragmentate, de câteva minute (timp în care ar fi înlocuiți, bineînțeles, de un asistent sau de un coleg) și nu de 6 sau mai multe ore de somn continuu, constituie un important avantaj profesional.

Printr-un somn fragmentat, însumând zilnic doar o oră și jumătate, Leonardo da Vinci și-a prelungit, practic, existența (cel puțin așa se povestește …) cu circa 30 de ani.

Sursa:  http://www.interferențe.ro/repaosul-de-a-lungul-timpului.html

 

SOMNUL

Somnul este descris ca o stare fiziologică și periodică de repaus ființelor, necesară redresării forțelor, caracterizată prin încetarea totală sau parțială a funcționării conștiinței, prin relaxare musculară , prin încetinirea circulației, a respirației și prin vise. (Dex ‘98)

Somnul este influențat de vârstă: nou-născutul doarme 20 de ore din 24, sugarul 14, copilul 12, tânărul 8, vârstnicul 4-6 ore cu treziri frecvente (Iamandescu, 2002), dar și de sex (femeile dorm mai puțin), starea emoțională, precum și poziția în care dormim.

Trebuie știut faptul că somnul este ciclic și apare la fiecare 2 ore.

El cuprinde 4 faze care se repetă succesiv de 4 sau 5 ori în timpul unei nopți. Prima fază, adormirea, se derulează într-un interval de timp cuprins între 5 și 15 minute. A doua fază este reprezentată de un somn ușor, care durează între 10 și 40 de minute. Apoi urmează somnul profund, care poate oscila între 10 și 30 de minute. Aceste 3 faze formează etapa de somn lent, în timpul căreia electroencefalograma reliefează o încetinire a activității creierului în raport cu activitatea din starea de veghe.

Ultima fază, cea a somnului paradoxal, care durează între 15 și 20 de minute, este cea a viselor. În acest stadiu, activitatea cerebrală este intensă: celulele nervoase se electrizează, declanșându-se o adevarată “furtună cerebrală”.

Nu trebuie uitate nici cauzele banale de insomnie ce țin de un regim de viată defectuos: mese de seară copioase, abuz de cafea, tutun, alcool. Ba chiar și unele medicamente, cum sunt cele cardiovasculare, vitamina C și chiar somniferele, se pot constitui în factori perturbatori ai “orologiului” nostru biologic.

Fără a nega rolul important al somniferelor, calmantelor, tranchilizantelor în tratarea insomniilor, medicii recomandă și alte modalități, cum ar fi acupunctura sau meloterapia.

http://www.interferente.ro/repaosul-de-a-lungul-timpului.html

Somnul si insomnia

Biologi, neurofiziologi, psihiatri încearcă să descifreze cât mai deplin tainele somnului. În același timp, se încearcă găsirea celor mai bune remedii pentru insomnii, deoarece, așa cum arată statisticile mondiale, un sfert din populația globului suferă de insomnie.
Tainele somnului
Preocupați de cercetarea moleculelor care intervin în declanșarea somnului, capabile deci de a se conecta cu unii receptori ai celulelor cerebrale, neurofiziologii au evidențiat existența mai multor peptide, constituite din acizi aminați, care facilitează adormirea.

Prima moleculă de acest tip, alcatuită din 9 acizi aminați, a fost descoperită de o echipă elvețiană. De asemenea, 2 cercetători de la Universitatea Harvard din SUA, după o muncă uriașă, au extras din creier de iepure și capră o nouă substanță, numită factorul S, care are la bază 4 acizi aminați.

Se cunoaște perfect marea sa putere hipnogenică. Infima cantitate izolată, de doar 30 de miimi de gram, reprezintă 30.000 de doze active. Ceea ce i-a suprins pe cercetători este faptul că, din punct de vedere structural, molecula identificată seamănă cu unul dintre modulatorii remarcabili ai reacțiilor imunitare. Acesta, folosit drept somnifer, obținut prin sinteză, este copia unui fragment de bacterie care mimează activitatea biologică.
Odată realizată sinteza sa, noua moleculă identificată, factorul S, s-ar putea să devină, în arsenalul farmacologic, arma numărul 1 împotriva insomniilor, a insomniilor reale, pentru că, spun specialiștii, deși numărul acelora care în fiecare dimineață suspină că nu au închis un ochi toată noaptea este enorm, adevărata insomnie este foarte rară.
Insomnia
Insomnia este o tulburare a echilibrului somn-veghe, care se manifestă prin lipsa de somn sau prin reducerea duratei și a profunzimii somnului și care este întâlnită în astenii, boli psihice, nevroze, etc.

In general, insomnia se definește ca o reducere remarcantă a timpului mediu afectat somnului. Dar, această valoare nu are sens decât pentru un anumit tip de individ, ținând cont de faptul că nevoia de somn oscilează de la o persoană la alta.

Se pare că numeroși suferinzi de insomnie petrec un timp suficient dormind, în ciuda faptului că ei sunt convinși de contrariu. Mii de encefalograme au demonstrat faptul că insomnia este deseori subiectivă. Se confundă adesea un simplu somn obositor, nereconfortant, cu o “noapte albă”.

Dar, pentru a-și reface forțele, unui adult îi sunt, în genere, necesare 8 ore de somn?
Specialiștii spun că această cifră reprezintă un maximum, dar se are în vedere faptul că numeroși oameni foarte sănătoși se mulțumesc cu 7 sau chiar 6 ore de somn.

Există oameni care întreaga lor viață dorm doar 5 din cele 8 ore “obligatorii”, fără ca acest lucru să aibă consecințe asupra tonusului și sănătății lor.

Astfel, profesorul Michael Jouvet, neuropsiholog de la Universitatea “Claude-Bernard” din Lyon, citează cazul unui canadian care doarme mai puțin de 3 ore pe noapte și se simte foarte bine.

De altfel, persoanele care dorm puțin sunt considerate de foarte mulți medici mult mai dinamice și, în ansamblu, mult mai eficace decât celelalte. Persoanele care dorm foarte mult sunt mult mai anxioase și mai introvertite. Totuși depinde și de obișnuință.

Somnul este de fapt o stare naturală a organismului. Avem nevoie de somn pentru a crește, a ne odihni și a ne reface, pentru a putea lucra și funcționa la parametrii optimi.

SURSA: http://www.interferente.ro/repaosul-de-a-lungul-timpului.html

Urmează….

Somnul

MEMORIA DE LUCRU

Am selectat acest articol întrucât întotdeauna m-a interesat tot ce are legătură cu dezvoltarea și funcționarea creierului uman. Fiind antrenoare de șah, am ținut sub observație modul rapid sau lent în care sunt reținute, memorate, explicate de către elevii mei, noțiunile jocului de șah.

Recunosc că sunt măgulită atunci când elevul meu (eleva mea) îmi prezintă partida câștigată și cu entuziasm îmi arată cum a jucat și ce plan a avut, așa cum i-am învățat eu. Aceasta este cea mai frumoasă răsplată pentru mine și îmi aduce în suflet bucurie.

În legătură cu elevii deficitari în această privință, mă voi ocupa în mod expres de acest lucru pentru a le stimula memoria de lucru. Aici intervine rolul învățării șahului. Se potrivește ca o mănușă. (Mihai Eleonora, maestră internaționlă)

Pastila de psihologie: Memoria de lucru – secretul copiilor performanți

 Numeroase studii de imagistică funcțională arată că există o legătură directă între nivelul de inteligență globală și capacitatea memoriei de scurtă durată (numită și memorie de lucru). Volumul crescut de materie cenușie în anumite regiuni ale creierului (în special în zona frontală a creierului) pare a avea legatură cu un nivel crescut al inteligenței.

Evidențe științifice din mai multe surse susțin că diferențele de IQ dintre oameni pot fi atribuite diferențelor de structură și funcționare a cortexului prefrontal, responsabil și de memoria de lucru – componentă esențială a funcțiilor executive (de comandă și control) ale creierului.

Astfel, spre deosebire de neuronii din ale zone ale creierului a căror funcție este foarte specifică, cei din zona frontală procesează informația într-un mod mult mai flexibil, fiind responsabili de conectarea, coordonarea și integrarea funcționării celorlalte arii corticale, precum dirijorul unei orchestre.

Ce este memoria de lucru și de ce este atât de importantă în învățare? 

Memoria de lucru (sau memoria de scurtă durată) este, într-un fel, echivalentul memoriei RAM a calculatoarelor. O capacitate mare de stocare temporară a datelor permite utilizarea simultană a mai multor  informații în rezolvarea unei probleme, prin urmare crește atât eficiența ajungerii la o soluție cât și complexitatea soluțiilor găsite.

Acest lucru face ca performanța unui copil cu IQ mediu dar cu un nivel superior al memoriei de lucru să fie mai bună decât cea a unui copil cu IQ superior dar cu deficit la nivelul memoriei de lucru.

Am întâlnit copii supradotați (cu IQ peste 130) al căror potențial cognitiv excepțional este absolut inutilizabil datorită unui nivel scăzut al capacității mnezice de scurtă durată. Practic, creierul lor este ca un calculator cu un procesor superperformant dar cu foarte puțină memorie RAM instalată.

Memoria de lucru este atât auditivă (măsurată prin numarul de cuvinte sau numere pe care ni le putem reaminti în ordinea corectă la scurt timp dupa ce le-am auzit), respectiv vizuală (numărul de itemi pe care îi putem reproduce sau recunoaște la scurt timp după ce i-am privit câteva secunde) sau kinestezică (reținerea secvențelor de mișcări).

Fiecare componentă este importantă în învățare și afectarea oricărui tip de memorie de lucru determină dificultăți de scris, citit sau de calcul și raționament matematic.

Cum se măsoară memoria de lucru?  Memoria de lucru se măsoară prin teste neuropsihologice specifice disponibile începând cu vârsta de 6 ani. Acest tip de evaluare poate da indicații prețioase referitoare la tipul de intervenție necesară unui copil cu dificultăți de învățare.

Cum poate fi dezvoltată memoria de lucru?    Numeroase studii atestă că memoria de lucru poate fi antrenată și capacitatea de învățare poate fi îmbunătățită prin exerciții cognitive specifice. Programul de intervenție se construiește pe profilul de funcționare cognitivă al fiecărui copil, punându-se accent pe tipul specific de memorie de lucru care este deficitară. Specialiștii au dezvoltat numeroase programe de antrenare a memoriei care și-au dovedit în timp eficiența.

Totodată, numeroase studii atestă că acest tip de memorie (de scurtă durată) este foarte sensibilă la factorul emoțional. Copiii afectați de anxietate, depresie, tulburarea obsesiv-compulsivă sau alte tulburări afective au o capacitate mnezică de scurtă durată foarte scăzută. Aceasta întrucât creierul lor este “ocupat” de gânduri și griji, iar resursele lor cognitive sunt diminuate. In cazul acestor copii, restabilirea echilibrului emoțional este prioritară și nu exersarea abilităților de memorare și de învățare.

Voi vorbi într-un articol viitor despre cum putem recunoaște un copil cu memorie de lucru deficitară dar și despre cum putem dezvolta acest tip de memorie.

Monica Bolocan

Psiholog clinician si educațional, practician acreditat TRIPLE P (Positive Parenting Program)

0740 20.40.20

www.psiholog-pentru-copii.ro

Articolul face parte din categoria Psihologie,Psihologie copii,Psihologie scolara.

SURSA: http://www.kidspots.ro/pastila-de-psihologie-memoria-de-lucru-secretul-copiilor-performanti/

 

 

 

Ce mottou îți place mai mult?

În 25 octombrie / Răzvan a răspuns:  Cazi de 7 ori te ridici de 8.

În 25 Octombrie 2010/ Noname a răspuns: Sunt mai multe motto-uri, dupa care incerc sa ma ghidez:
Respecta si vei fi respectat!”
Tot raul e spre bine!”
Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!”
Nimic nu e intamplator.”
Nu judeca! Niciodata nu se stie, cand ti se va intampla si tie.”
Totul sau nimic!”
Lucrurile cele mai frumoase se intampla, cand te astepti cel mai putin.”
Niciodata sa nu spui niciodata!”
Daca, cauti oameni fara defecte, nu vei avea prieteni niciodata!”

Si ca o gustare de final:
„Ai grija de gandurile tale, pentru ca se vor transforma in vorbe!
Ai grija de vorbele tale, pentru ca se vor transforma in fapte!
Ai grija de faptele tale, pentru ca se vor transforma in obiceiuri!
Ai grija de obiceiurile tale, pentru ca  se vor modifica caracterul tau!
Ai grija de caracterul tau, pentru ca el iti va influenta toata viata!”

 În 25 Octombrie 2010/ Libelle a răspuns: Nu conteaza anii din viata ta…ci viata din anii tai

Sursa:

https://www.tpu.ro/adolescenti/care-este-pentru-voi-cel-mai-potrivit-motto-al-vietii-d/

 

 

Lacrimi şi stropi de rouă

Când lacrimile curg alene
Din sufletu-mi înduioşat,
Aud un fâlfâit de pene
Căci îngerul m-a mângâiat.

Când stropi de rouă port în suflet
Şi îngerului m-am rugat,
Din flori făcut-am un buchet
Şi Dumnezeu m-a mângâiat.

Cu îngerul ce mă veghează
Aş vrea să fiu prieten bun,
Doamne binecuvântează
Acest început de drum.

E drumul către mântuire
Ce presărat este cu spini,
Dar ştiu că a mea durere,
Numai tu Doamne mi-o alini.

                         Versuri, Eleonora Antonia MIHAI

Usturoiul combate obezitatea

Pe întreaga rețea de net circulă sute și sute de diete,pretențioase și sofisticate,care au un numitor comun-combaterea obezității.Cercetările cele mai recente arată că usturoiul are capacitatea unică de a preveni și de a trata o serie de factori strîns legați de afecțiunile cardiovasculare.

În cazul bolnavilor cardiaci,care erau și supraponderali,cura cu usturoi a fost eficientă și în profilaxia obezității.”Grăsuții” au urmat un regim simplu:

seara,înainte de culcare,au consumat cîte doi-trei căței de usturoi.

Cina lor a fost alcătuită din salate proaspete cu legume și carne de pasăre,fiartă sau gătită la cuptor.În trei luni,cura cu usturoi i-a ajutat să topească între OPT și zece kilograme.

O altă cură de slăbire a asociat usturoiul cu orezul.

Subiecții care au vrut să slăbească,au înghițit dimineața boabe de orez crud și cîte un cățel de usturoi.În prima zi,un bob,a doua zi-două boabe,numărul acestora a crescut pînă la 15.

Din a 16-a zi,numărul boabelor a scăzut cu cîte unul în fiecare zi,iar la sfîrșitul lunii s-a ajuns la un bob.

În tot acest interval s-a înghițit și cîte un cățel de usturoi.

După 5-6 luni,s-a observat o pierdere în greutate cu circa 17 kilograme.Pentru a evita mirosul neplăcut al usturoiului,acesta poate fi înlocuit cu pastile de usturoi.

https://iulianpalitu.wordpress.com/2012/09/04/usturoiul-combate-obezitatea/

 

 

VINDECAREA UNUI DUHOVNIC BĂTRÂN

Sfinţii Rafail, Nicolae şi Irina vindecă un duhovnic bătrân și, smeriți, îi cer binecuvântare

De curând mi-a povestit un călugăr minunea întâmplată cu duhovnicul lui. Bătrânul avea cancer şi era foarte bolnav. A stat mult timp prin spitale făcând şi chimioterapie. După un timp a fost adus acasă la fratele lui. Într-o noapte a avut un vis: A văzut că se afla în salonul unde stătuse pe când făcuse tratamentul în spital. Şi fiind el bolnav şi în dureri, a văzut că se deschide uşa şi intră trei persoane apropiindu-se de el. S-au prezentat în faţa lui şi au spus:

– Eu sunt Rafail.

– Eu sunt Nicolae.

– Eu sunt Irina. Şi suntem din Mitilini.

Atunci el le-a zis:

– Sunteţi Sfinţii Rafail, Nicolae şi Irina?

– Da, au răspuns ei, şi am venit să-ţi spunem că peste câteva zile te vei face bine.

– Vă rog să mă binecuvântaţi sfinţilor, le-a zis duhovnicul plecându-se în faţa lor.

După ce l-au binecuvântat toţi, au zis către el:

– Te rugăm să ne binecuvântezi şi sfinţia ta.

– Dar eu sunt un om păcătos şi plin de neputinţe.

– Nu uita că ai darul preoţiei şi te rugăm să ne binecuvântezi!

Atunci duhovnicul i-a binecuvântat, făcând ascultare. După care s-au făcut nevăzuţi.

Şi într-adevăr după câteva zile duhovnicul s-a făcut sănătos. Mi-a zis călugărul că acum este sănătos şi plin de viaţă pentru vârsta lui de peste optzeci de ani.

(Monah Pimen Vlad, Povestiri duhovniceşti, vol. II, Editura Axa, Botoşani, 2013,  pp. 93-94)

Citește alte articole despre: asemenea minune, a visa, ajutorul sfinţilor, dorinta de vindecare, binecuvântare, acoperamant duhovnicesc, a face ascultare

 

Sursa  https://doxologia.ro/minuni-vindecari-vedenii/sfintii-rafail-nicolae-irina-vindeca-un-duhovnic-batran-

 

Creierul stang si creierul drept

Se considera ca natura – organica (geometria cuiburilor de albine, evantaiul petalelor unei margarete) sau neorganica (sa ne amintim gratia retelelor cristaline) – adora simetria. Chiar corpul uman este simetric.

In realitate, insa, simetria noastra este o inselatorie. Bratul drept, in general, e mai mare, mai lung, mai abil si mai precis decat cel stang. Jumatatea dreapta a toracelui este mai voluminoasa decat cealalta jumatate. Fiecare din noi avem cate un ochi “dominant”, cate un picior “dominant”. Si, desi fiecare nu avem decat un cap, nici creierul nu este simetric. Vorbim despre creierul stang si creierul drept.

Emisfera sa dreapta depaseste cu ceva emisfera stanga in privinta masei (cinci grame in plus) si in privinta numarului considerabil de circumvolutiuni transversale (doua-trei fata de una).

 Emisfera stanga, in schimb, are mai multa materie cenusie, iar ritmul sau alfa – element esential al electro-encefalogramei – are frecventa mai mare si amplitudinea mai mica.

 Aceasta asimetrie este si mai flagranta din punct de vedere functional. Exista tehnici de cercetare care permit decuplarea functionarii celor doua emisfere, astfel incat uneia sau alteia sa i se poata diminua activitatea. In acest sens, “se da cuvantul” uneia din ele, ca urmare, savantii au putut determina cu exactitate specializarea fiecarei emisfere cerebrale,

 O prima constatare: cand functioneaza emisfera aleasa, cealalta fiind in repaus, se produce fenomenul de “schimbare de dispozitie”. Odata decuplata emisfera stanga, urmeaza o depresiune profunda, o scadere brusca de activitate. Sa scoatem din circuit emisfera dreapta: emotiile isi schimba semnul. Subiectul glumeste, este optimist, vorbaret si chiar prolix. Ceea ce surprinde eeste faptul ca discursul sau e fad, incolor, lipsit de intonatiile vii, de inflexiunile omenesti, incat avem impresia ca vorbim cu un ordinator.

El e incapabil sa deosebeasca o voce de barbat de o voce de femeie, nu mai recunoaste melodiile pe care le stia. Totusi, foarte bine. Cu o perplexitate inexplicabila, subiectul asculta strigatele animalelor si rasetele, ii este foarte greu sa faca deosebirea dintre zgomotul esapamentului unei motociclete si un tunet sau vuietul marii la tarm.

Unui “creier drept” ii este foarte greu sa inteleaga cuvintele, cu exceptia unor fraze simplificate la maximum. Si e o adevarata catastrofa sa obtii de la el cateva cuvinte izolate, separate de intervale de tacere. Vorbeste prin mimica, se exprima gesticuland. In schimb, distinge perfect figurile si desenele.

Pe scurt, se descurca de minune in situatiile care impun discernerea semnelor reale tipice ale cutarui ssau cutarui obiect. In loc sa se dedea abstractiunilor – asa cum se intampla cu contrariul sau “creierul stang” – el e cu picioarele pe pamant.

 Un creier stang este, in schimb, un teoretician tipic, poseda un vocabular bogat, este vioi, tenace la effort, capabil sa prevada desfasurarea evenimentelor. Dimpotriva, un “creier drept” este atras de activitatile practice, este lent, putin vorbaret, dar sensibil si contemplativ.

In timpul prelucrarii informatiilor, emisfera stanga analizeaza inductiv obiectele, cum s-ar exprima savantii, in timp de emisfera dreapta urmeaza principiul deductiv.

Emisfera stanga prelucreaza datele pe masura ce sosesc. Emisfera drreapta le prelucreaza in ansamblu. De aici, unii cred ca prima functioneaza pe principiul digital, pe cand cea de a doua – pe principiul analogic.

 Cum sa nu credem ca, scindand creierul aidoma unui nucleu atomic, cercetatorii au gasit, in capul uman, doua tipuri opuse de ideatie? Ipoteza avansata de cercetatorii sovietici N. Braghina si T. Dobrokhotova merita atentia noastra. In conformitate cu aceasta, cele doua emisfere ar fi orientate catre timpuri diferite. Jumatatea dreapta, unde se afla inmagazinata experienta umana, este legata de prezent si de trecut, in timp ce jumatatea stanga, responsabila cu cunoasterea abstractiilor stiintifice, are intinde o punte intre prezent si viitor.

 Conform statisticilor, specializarea emisferelor cerebrale nu este suficient de clara la circa un sfert din numarul oamenilor. La barbati este mai evidenta decat la femei. Cu timpul, mai ales la batranete, ea incepe sa se diminueze.

  Devine, deci, din ce in ce mai clar ca asmietria cerebrala a fiecarui individ este absolut personala si permite ca el sa fie recunoscut, ca in cazul dactiloscopiei, printre miile de fiinte umane.

 Studiile continua. Inca de pe acum se poate vorbi despre unele aplicatii eventuale. Neurochirurgii, de pilda, trebuie neaparat sa stie, inainte de operatie (ca sa evite complicatiile secundare si sa nu perturbeze psihicul subiectului), repartizarea sarcinilor intre cele doua emisfere ale creierului. Astfel, la dreptaci, centrul vorbirii se afla plasat, in general, in emisfera stanga., iar la stangaci, in emisfera dreapta.

 Acest lucru este important si in alegerea profesiei. Unele cercetari au aratat, intr-adevar, ca persoanele care prezinta o asimetrie cerebrala maximala invata mai bine decat altele meseriile de pilot sau de operator.

Related news items:

SURSA: INTERNET