Glume despre școală

Poţi să ai o zi cu zâmbetul pe buze citind câteva glume cu elevi şi profesori, inspirate din anii de şcoală.

  1. La oră , se vorbeşte despre istora Americii. Profesorul îi întreabă pe elevi de ce anul 1809 este important în istoria americanilor.
    Mihăiţă răspunde: Este anul în care s-a născut Abraham Lincoln.
    Profesorul trece mai departe şi îi întreabă pe elevi ce s-a întâmplat în anul 1819.
    Deodată Mihăiţă se ridică în picioare şi spune: În 1819 Abraham Lincoln a împlinit 10 ani.
  2. Profesorul îi verifică tema lui Matei şi îi spune acestuia. Matei, recunoaşte! Te-a ajutat tatăl tău să îţi faci tema, nu-i aşa?
    Matei îi răspunde imediat: Nu, domnule profesor. A făcut-o singur!
  3. 3. Elevul (la telefon). Fiul meu are febră mare şi se simte foarte rău. Nu poate să vină astăzi la școală.
    Profesoul: Cu cine vorbesc?
    Elevul: Cu tatăl meu!
  4. 4. Copilul: Nu pot să merg la şcoală astăzi.
    Tatăl: De ce, ce s-a întâmplat?
    Copilul: Nu mă simt bine.
    Tatăl: Cum adică?
    Copilul: Nu mă simt bine la şcoală.

Profesorul: De ce ai întârziat?
Elevul: Din cauza indicatoarelor de pe şosea.
Profesorul: Ce fel de indicatoare?
Elevul: Cele care atenţionau că este şcoală în apropiere şi trebuie redusă viteză.

 

  1. Andrei: Domnule professor, vreu să vă întreb ceva.
    Profesorul: Sigur, Andrei, întreabă-mă orice vrei să ştii.
    Andrei: Domnule profesor, dumneavoastră aveţi obiceiul să pedepsiţi elevii pentru lucrurile pe care nu le-au făcut?
    Profesorul: Nu, Andrei. De ce aş face aşa ceva?
    Andrei: Vă mulţumesc, domnule profesor. M-am liniştit acum.  Nu mi-am făcut temele.

Sursa : internet

Limbajul corpului şi şahul

Am preluat de pe   https://iulianceausescu.wordpress.com/     Posted by dan bujor pe februarie 24, 2010 Articol de Arne Moll, apărut pe chessvibes

Există o poză a lui Mikhail Tal, care mi-a părut întotdeauna postura cea mai reprezentativă a jucătorului de şah: Tal privind la tablă, cu bărbia sprijinită de degetul lui mare, cu celălalt braț îndoit sub pumn, cu o determinare totală în ochi. Dar ce gândea Tal, de fapt, în momentul în care imaginea a fost luată?

Când eram la începuturile mele ca jucător de şah, am observat că adversarii mei de multe ori îşi schimbau poziția în scaunele lor, atunci când se gândeau la poziția de pe tablă. Mi-am imaginat, uneori, că aş fi putut citi gândurile lor, când aceștia se aplecau peste tablă, sau se lăsau pe spate, cu mâinile după ceafă. Acum, el se gândește, fără îndoială, la e4-e5. Ah, acum el vede trucul pe care l-am planificat după asta… oh stai, el a jucat-o oricum! N-am descoperit niciodată un sistem care să funcţioneze. Dar noi cercetări sugerează că ar putea exista încă un lucru sau două care să fie descoperite.

Cred că mulţi jucători de şah găsesc ideea că modul în care stai in spatele tablei poate dezvălui indicii cu privire la ceea ce gândești, în mod clar, o prostie. Comportamentul din spatele tablei pare complet aleator şi decis de factori circumstanţiali. Dar când te gândeşti la asta, nu mai pare chiar atât de prostesc până la urmă.

La urma urmei suntem primate, care comunică nu numai prin cuvinte, ci și prin gesturi. Poate fi o legendă urbană că 93% din comunicarea umană este limbaj corporal și doar 7% este legată de vorbire, dar fapt este că limbajul corporal este de o importanță foarte mare în comunicare, şi gesticularea a precedat limbajul cu milioane de ani în evoluţia umană, iar acest lucru poate fi văzut în mod clar și astăzi, la maimuţe.

Potrivit multor cărţi de știință populară, limbajul corpului este chiar cel mai bun mod de a învăța despre psihologia umană: există mai multe bine-cunoscute semnale corporale cum ar fi încrucişarea braţelor peste piept (punând o barieră între vorbitor şi ascultător), privitul în ochi (căutând o confirmare pozitivă sau arătând interes) sau evitarea ochilor cuiva (printre alte lucruri, un semn al rușinii, fricii sau lipsei de încredere).În această săptămână, The New York Times (n.t. articolul a fost scris pe 4 februarie) a prezentat un articol despre modul în care corpul reacționează, literalmente în moduri surprinzătoare, la gândurile abstracte:

Cercetătorii de la Universitatea din Aberdeen au constatat că, atunci când oamenilor li s-a cerut să facă mental un pic de călătorie în timp, şi să-și reamintească evenimente din trecut sau să-și imagineze unele viitoare, corpurile participanţilor au reacţionat subliminal la metaforele încorporate în modul în care conceptualizăm în mod normal trecerea timpului. Atunci când ei se gândeau la evenimente din trecut, participanţii se aplecau uşor înapoi, în timp ce atunci când își imaginau viitorul, aceștia se înclinau în față.În studiile descrise în articol, oamenii au găsit cărţile mai grele mai importante decât cele mai uşoare, şi ei si-au putut îmbunătăţi abilităţile lor matematice prin realizarea de gesturi specifice şi prin rotirea mâinilor lor:

Printre elevii care au dificultăţi cu ecuaţii ca 4 + 5 + 3 = … + 3, de exemplu, performanţa lor se îmbunătăţeşte semnificativ în cazul în care acestora le sunt predate gesturile corecte: gruparea numerelor din stânga cu două degete in V, și apoi indicarea cu degetul arătător a spaţiului liber din dreapta.

Pentru a învăța cum să rotiți mental un obiect, încercaţi în primul rând o pantomimă. „Dacă încurajam copiii la efectuarea mişcărilor de rotaţie cu mâinile, acest lucru îi ajută, ulterior, să facă același lucru în cap”, spune Susan Goldin-Meadow de la Universitatea din Chicago.

Cum e însă în cazul şahului? La urma urmei, matematica, muzica și șahul sunt conectate în mod special – Glenn Gould ne-a arătat cum muzica poate provoca mişcarea corpului într-un mod inconştient – așa că, deși nu e tocmai aritmetică, presupun că a calcula variaţiile în şah este totuși oarecum similar cu calcularea sumelor. Aceasta deschide tot felul de posibilităţi fascinante.

Anish Giri, jucând împotriva lui David Howell, la 2010 Corus Chess Tournament în Wijk aan Zee – Vedeţi că adversarul își mișcă degetele într-un anume fel? Poate că el calculeaza o linie lungă forţată! Il vedeți mişcându-și capul, sau mâinile pe sub masă? El ar putea să se gândească la chestii poziţionale pe termen lung, cum ar fi câştigarea de spaţiu sau cum îmbunătăţirea coordonării pieselor lui! La un nivel chiar mai abstract, un adversar care se apleacă în faţă înseamnă că el se gândește la mutarea următoare, în timp ce un adversar înclinat spre spate indică faptul că el evalueaza ultima ta mutare.

Limbajul corpului lui Tal în imagine este mai puțin ușor de citit. In primul rând, direcția degetului mare ar putea sugera calculul, dar apoi, degetul mare nu este în mişcare, în timp ce noi știm că Tal calcula constant sacrificii în cap!

Cu alte cuvinte, aceasta postură era o modalitate de a-și deruta adversarii – şi deodată am înţeles cum a putut el deveni campion mondial! Poate că secretul pe care toți jucătorii puternici de şah îl au în comun nu este că ştiu șah mai bine decât noi restul, ci că aceștia pot, ca să spunem așa, citi gândurile noastre şi să anticipeze pe baza lor?

Nu ar fi o consolare imensă pentru noi patzerii? Nu este vina noastră – corpurile noastre ne trădează! În acelaşi mod, unii oameni folosesc psihologia populară pentru a-și scuza comportamentul – Hei, eu sunt de pe Marte şi voi sunteţi de pe Venus, aşa că nici măcar nu ar trebui să încercăm să ne înţelegem reciproc. Ei bine, noi, jucătorii de şah, ştim mai bine, desigur. Cu toate acestea, data viitoare când jucaţi șah, gândiți-vă pentru un minut cum stați în spatele tablei, dvs. şi oponentul dvs.

Vedeți vreo legătură cu poziţia de pe tablă sau lucrurile la care vă gândiți? Atunci poate că e timpul să deveniți puțin mai mult conştient de sine. Nu vă mai gândiți la poziție, puneți degetul sub bărbie, uitați-vă drept în ochii adversarului şi sacrificiile geniale vor intra în capul dvs. înainte să vă dați seama.

Sursa: http://www.chessvibes.com/columns/what-your-bodys-thinking-about/

ALTRUISMUL

Doi bărbați, foarte bolnavi , ocupau același salon într-un spital.
Unuia îi era permis în fiecare după-masă , timp de o oră, să stea șezând în pat. Patul său era lângă fereastră. Celălalt trebuia să stea mereu întins. După ce au făcut cunoștință au început să vorbeasca ore în șir.

Vorbeau despre soțiile lor și despre familie, despre case, despre ocupațiile lor, despre servicul militar și despre călătoriile ce le făcuseră.
În fiecare după-masă, bărbatul de lângă geam îi povestea colegului său de salon tot ce putea vedea dincolo de fereastră.

Bărbatul din celălalt pat începuse să trăiasca pentru acele câteva ore în care lumea sa devenea mai frumoasă și vie datorită lucrurilor și culorilor din lumea exterioară.

Fereastra dădea într-un parc cu o fântână grandioasă. Rațele și lebedele se jucau în apă, în timp ce copiii își lăsau bărcile de jucărie să plutească pe apă.
Tinerii îndragostiți se plimbau îmbrățișați printre flori de toate culorile și se putea vedea și o panoramă frumoasă a orașului.

În timp ce bărbatul de la fereastră descria totul cu abundență de detalii, bărbatul din celălalt pat închidea ochii și își imagina scena. Într-o după-masă caldă, cel de la fereastră descria o paradă ce trecea prin parc. Chiar dacă nu o putea vedea, bărbatul ce stătea întins și-o imagina cu ochii minții.
Treceau zilele și săptămânile.

Într-o dimineață infirmiera intrase să le aducă apă când a găsit corpul neînsuflețit al bărbatului de la fereastră. Acesta murise tăcut, în somn.

Celălalt a rugat-o să îl lase să se mute în patul prietenului său. Ajutată de alte asistente, l-au mutat și după ce s-au asigurat că totul este în regulă, au plecat.
Încet, deși îl durea, s-a ridicat sprijinit pe un umăr pentru a vedea pentru prima oară lumea de afară. Cu puțin efort a reușit să vadă afară.

Fereastra dădea într-un perete alb.
A întrebat-o atunci pe asistentă ce-l putea determina pe prietenul său să descrie lucruri atât de frumoase.
Asistenta i-a spus că era orb, deci nu putea vedea nici peretele.

“Poate a încercat să vă încurajeze.. spuse ea.

Epilog:
Găsești o bucurie imensă când faci pe ceilalți fericiți, indiferent în ce situație te afli tu.

O durere împărtășită e înjumătățită, dar bucuria împărtășită este dublată.

Dacă vrei să te simți bogat, numără lucrurile ce le ai , pe care banii nu le pot cumpăra.
Ziua de astăzi este un dar, de aceea se numește prezent.

——
Povestea nu îmi aparține, dar am găsit-o în italiană și m-am gândit să o traduc J

https://sontagbeatrixedith.wordpress.com/de-suflet/

Mat în cramă

O companie americană producătoare de vinuri a vrut în urmă cu câţiva ani să-şi facă reclamă şi a donat o sumă importantă de bani pentru organizarea unui turneu internaţional de şah.

Cu o condiţie: concursul să fie organizat într-una din cramele ei.

Mesele de joc şi scaunele spectatorilor au fost aşezate în mijlocul a sute de butoaie mari pline cu vin. După trei ore de joc, îmbătaţi de aroma delicioasă, jucătorii păreau mai curând participanţi la o întâlnire alcoolică decât la o întrecere şahistă. O a doua ediţie a turneului nu a mai avut loc.

”DIPLOMA  PIONULUI”

Un studio de televiziune germană din Elveția difuzează o emisiune de șah periodică destinată inițierii celor ce nu cunosc jocul. ”Absolvenții” cursului primesc diplome în funcție de rezultatele testelor la care sunt supuși, de la ”Diploma pionului” la ”Diploma reginei”

INTERVIURI

Un ziarist venit la Olimpiada de la Dubai povestea că scrie că nu va lua niciodată un interviu jucătorilor tailandezi.
De ce ?
Pentru că , a explicat el, pe chinezi îi cheamă Wu, An, şi Liu, în timp ce pe tailandezi mi-e greu să-i abordez.
Pe doi dintre ei îi cheamă:
SUNTNGRNPONGASATHORAI şi
FUFUENGMONGKOLKIT…

Sursa: Literatura şi jocurile minţii- Planeta şah 1989

Cugetări şahiste

* Cine face o mutare în zadar, pierde un mare avantaj.
* Jucătorul abil şi înţelept nu face nimic fără un scop!
* Să nu-ţi fie distraţi ochii! Şi nici mîna uşoară! Dacă o mutare bună se oferă de făcut, vezi dacă nu e una și mai bună.
Sursa: Elementele jocului de şah, autor P.Vasilescu