Cum câștigi măiestria șahistă

Guru (Maestrul) (I)

Posted by ceausescuiulian pe septembrie 18, 2017

Traducere din limba rusă de Viorel CIOBANU pe http://bologan.md

Kasparov si Kramnik l-au numit Guru ( Maestrul ) mentorul lor!

Pentru a-şi desăvârşi măiestria şahistă, tinerii jucători, neapărat, se călăuzesc de valorile clasice ale şahului mondial. În acest sens, ei studiază monografiile şi analizează partidele alese ale celor mai remarcabili şahişti din lume, în special, ale campionilor mondiali.

Mihail Botvinnik, Patriarhul şahului sovietic, campion mondial în perioadele 1948-1957, 1958-1960 şi 1961-1963-iată, de fapt, un model de şahist ideal. Cu mulţi ani înainte de a cuceri titlul suprem, Botvinnik a creat un catehism, pe care l-a respectat cu sfinţenie:

1.repertoriul deschiderilor

2.analize de probleme şi studii

3.parcurgerea istoriei şahului

4.dezvoltarea culturii şahiste

5.stabilirea unui partener-secundant

6.fişarea partidelor adversarilor

7.stabilirea unor scheme noi de joc şi examinarea lor cu secundantul

8.menţinerea unei condiţii fizice bune

9.trecerea în revistă a ultimelor noutăţi şahiste

10.o pauză de relaxare de vreo 5 zile înaintea concursului ş.a.

Ilustrul pedagog şi antrenor de şah Marc Dvoreţki, în unul din articolele sale, referindu-se la Mihail Botvinnik, a afirmat că cel de-al şaselea campion mondial a fost primul care a elaborat, de o manieră integră, criteriile de formare a repertoriului de deschideri şi a formulat principiile analizei aprofundate în şah.

Dar iată ce a remarcat liderul şahului naţional Viorel Bologan:

Mihail Botvinnik i-a lansat în şahul de performanţă pe Garri Kasparov şi Vladimir Kramnik, care l-au apreciat enorm, considerându-l Guru, mentorul lor. Ei au recunoscut că fără acel Guru nu ar fi acces pe Everestul şahist. Patriarhul a creat faimoasa Academie de şah „Kasparov-Botvinnik”, ai cărei absolvenţi sunt redutabilii Vladimir Kramnik, Serghei Rubliovski, Vladimir Akopian ş.a.

În afară de numeroasele articole şi monografii de şah, Botvinnik a ţinut jurnal şi a publicat fundamentalele sale memorii. Un articol care, în mod special, trebuie să fie studiat de tinerii şahişti şi antrenoriiii acestora este „Regimul de turneu al şahistului”, publicat în anul 1939. În continuare, pentru cititorii, amatori ai şahului, reproducem acest articol extrem de preţios.

Mihail BOTVINNIK: „Regimul de turneu al şahistului”

(Va urma)

 

VÂRSTE DIFERITE

Anii pe care îi trăiește omul sunt de vârste diferite. De multe ori, fără nici o legătură cu vârstele acestuia. Poți fi bătrân și viața ta să cuprindă în ea doar ani de copil. Poți fi copil și anii tăi de viață să fie foarte bătrâni.

Au existat dintotdeauna astfel de cazuri.

Când eram eu copil, numărul bătrânilor-copii îl întrecea cu mult pe cel al copiilor-bătrâni. Adevărul este că noi, cei mici, eram învățați încă din fașă cum să ne ferim de asta. Așa că rămâneam, cât eram copii, doar copii.

Spre deosebire de bătrâni, care își făceau rost de ani foarte tineri pentru ultima parte a vieții. Nu-i luau de la noi. Nici vorbă de așa ceva! Cum să dea mamaia Tudora iama în anii mei de copil și să pună în locul lor câteva grămăjoare din bătrâne­țea ei?!

Își întinerea anii ei bătrâni. Și-i aducea până la vârsta de copil. Ca să poată face asta, trebuia să coboare la mintea mea, jucându-se de-a tot ce ne jucam noi, copiii. Iarna, îi vedeai pe bătrâni dându-se pe derdeluș, iar vara, mergând alături de noi la scăldat.

În ziua când începea școala, ni se separau vârstele. Mi-ar fi plă­cut să nu fie așa, pentru că bunicii celor mai mulți dintre noi nu apucaseră să învețe carte. N-ar fi râs nimeni să-i vadă ie­șind dimineața pe poartă cu ghioz­danul în spate! Nici nu vă închipuiți cât de mult putea să mă întristeze această separare.

Cam la fel de mult cât mă întristează anii bătrâni ai multor copii de astăzi. Nu i-au împrumutat de la bunicii lor. S-au îmbătrânit singuri, sau cu ajutorul părinților, uitând să se mai joace. Și când spun asta, mă gândesc la cele mai frumoase jucării din toate timpurile, cele făcute de mâna Domnului, care sunt ploaia, ninsoarea, răsăritul soarelui, înserarea.

Lăsați-vă, oameni buni, copiii să se joace cu ele! Ba chiar și cu cerul, jucăria cea mai importantă a copilăriei mele. Și jucați-vă și voi cu ei. O să vedeți că vârstele încep dintr-odată să dea înapoi.

În ciuda încăpă­țânării timpului de-a merge doar înainte.

Sursa:: http://ziarullumina.ro/despre-varste-137087.html