Sfoara de fum, basm popular suedez

Data: 13 Oct 2010
Autor: AnideScoala.ro Broasca ţestoasă avea o fiică. Frumoasă, foarte frumoasă!
Într-o zi, mama îi spuse:
– Copila mea, a venit timpul să te mărit. Dar să ştii, n-am să te dau decât după un bărbat înţelept. Unuia care va şti, de pildă, să lege o gramadă de apă… – Vai, vai, vai! oftară celelalte animale. Cum e cu putinţă una ca asta?
 Ei, dar tânara broască ţestoasă era foarte, foarte frumoasă.
– Aş vrea să-i fiu soţ, spuseră pe rând: hipopotamul, puiul de maimuţă, şarpele boa, elefantul, zebra.

Dar grămada de apă? Cum să legi grămada de apă?
Lemurul nu zise nimic. Dar se vedea că se gândeşte adânc la ceva.
Încercară: hipopotamul, puiul de maimuţă, şarpele boa, elefantul şi zebra. Dar nici unul n-a reuşit să lege în vreun fel o grămadă de apă. Fiecăruia broasca ţestoasă îi spunea:
– Nu vei fi soţul prea frumoasei mele fiice.

Lemurul care până atunci a tot tăcut şi s-a tot gândit, zâmbi deodată şi o întrebă pe broasca ţestoasă:
Îmi făgăduieşti că voi putea să mă însor cu fiica ta, dacă voi izbuti să leg o gramadă de apă?
  Mai încape vorbă? Ai cuvântul meu! spuse broasca ţestoasă.
–  Uite ce e: am uitat să-mi aduc sfoara de acasă, vorbi agale lemurul. Mamă broască ţestoasă, poftim luleaua mea. Te rog să-mi faci o sfoară din fumul ei albastru. Atunci îţi voi aduce degrabă o grămadă de apă. Mă întelegi, trebuie să am cu ce să o leg.

Faţa broaştei ţestoase se lumină. Îl duse pe lemur la fiica sa şi-i spuse:
-Acesta va fi soţul tau!
Hipopotamul, elefantul, şarpele boa, puiul de maimuţă şi zebra strigară care mai de care:
– Dar nu-i drept! Lemurul nici n-a încercat măcar să lege apa!
– E adevărat că lemurul nici n-a încercat să lege apa, dar el şi-a dat seama, numai el a înţeles că nu se poate lega o grămadă de apă, după cum nu se poate face sfoară din fum. El s-a dovedit astfel a fi cel mai isteţ dintre voi.

În româneşte de Theodor Holban

SURSA:http://www.anidescoala.ro/Sfoara-de-fum-basm-popular-suedez.html

 

Bancuri pentru copii, sâmbătă 24.08.2019

– De ce cârâie cioara când zboară?
– Schimbă viteza.

Soţia pleacă în delegaţie, în interes de serviciu.
Soţul îl trezeşte pe copilaş de dimineaţă, îi pregăteşte micul dejun şi îl ia de mână să îl ducă la grădiniţă.
La grădiniță, educatoarea îi spune că acest copil îi este necunoscut.
Îl duce la o a doua grădiniţă şi la a treia.
Când ies de la a patra grădiniţă, copilul îi spune:
– Tăticule, încă o grădiniţă şi eu astăzi chiar că întârzii la şcoală…

Un tătic cu băiețelul la cinema văd un film cu indieni.
– De ce se vopsesc pe față, tati?
– Se pregătesc de război, fiule.
Într-o dimineață…
– Tati, tati, hai să ne facem valizele și să plecăm repede!
– De ce?
– Pentru că mama se pregătește de război!

99 De glume și bancuri pentru copii (pe care nu le-ai mai auzit)


 

Ascensiune spre mine

Joi, 9 iunie 2011

Cobor încet, încet spre o mică stea,
o zăresc clar deși e adânc în inima mea,
mână întind și încerc să o ating,
dar e ca un foc ce nu pot să-l sting.

Ochii închid și refuz să gândesc,
pacea steluței vreau să pot să iubesc.
Viziuni boreale-mi cântă în șoapte
și încet, încet cobor spre labirintul din noapte.

E liniștea dinainte de furtună,
sau poate doar partea întunecată de Lună.
E singurătatea unui pui de cuc
și simt dorul și vreau să mă duc…

Versuri, Cristina Bădulescu – Foișor

Glumă, vineri 23 august 2019

Tatăl este chemat la școală:
– Fiul dumneavoastră a desenat pe bancă o muscă, foarte reală, și mi-am zdrobit pumnul încercând să o omor.
– Ha! Să mă fi văzut pe mine, când am intrat în baie și văzând în cadă un crocodil pictat, de frică, am ieșit printr-o ușă pictată…

99 De glume și bancuri pentru copii (pe care nu le-ai mai auzit)

De ce?

Frunze se leagănă în vânt
ca umbra mea pe ăst” Pământ.
Ploaia ce cade le tocește ușor,
ca larima mea aducătoare de dor.

Păsări ciripesc pe un ram,
Ca sunet de ploaie ce bate la geam.
Curcubeu ce aștept rămâne ascuns,
Poate raza de Soare îmi aduce răspuns.

De ce ne întristăm cât încă trăim,
de ce stăm încruntați în loc să zâmbim.
De ce ne ferim a scrie poezii,
de ce refuzăm să păstrăm sufletele de copii?

Trăiesc deci exist a spus cineva,
visez deci trăiesc spune inima mea.
Aștept deci mai sper de aceea exist,
exist deci iubesc și asta este absolutist.

Dar totuși DE CE? și pentru cât Timp?
Aș vrea ca viața să fie doar anotimp
Colorat zgomotos și extrem de agil,
să nu fiu doar o frunză pe un ram fragil.

Versuri, Cristina Bădulescu –Foișor

O gară …

Luni, 6 iunie 2011

O gară e ziua de azi
și trebuie să hotărăsc: este a mea?
Lumea de pe peron se așteaptă să cazi
și auzi cum pe stâlpul de telegraf cântă o cucuvea…

O gară a fost și ziua de ieri
în care ai coborât din greșeală
și fără de veste ai pierdut zeci de primăveri
iar biletului expirat nu-i poți adăuga clipe de cerneală…

O gară va fi și ziua ce vine
și te întrebi: de ce o aștept?
E din vanitate sau doar Speranță de Bine
Oricum contează al meu accept?

O gară e ziua ce-n noapte o las
să fie ostatecă pentru veșnicie
sfioasă nu va avea cu cine a sta la taifas
când voi părăsi trenul pentru a împlini a Vieții profeție.

Versuri – Cristina Bădulescu – Foișor

Cântec de leagăn

marți, 24 mai 2011

Dormi și visează că te-am trezit în zori,
în zgomotul lin al adierii din zborul de cocori.
Dormi și visează că mâine împreună vom fi,
iar norii de Speranță ne vor zîmbi.

Dormi în mireasma liliacului cel alb,
iar susurul apei de munte să-ți fie leagăn.
Dormi și-n vise primește-mi gândul de mângâiere cald,
urmează-l și vei ajunge la mine pe valul unui uragan…

Dormi cu mine în gândul luminat de stele,
căci va veni ziua în care vom putea păși împreună pe ele.
Dormi în siguranța Soarelui ștrengar,
ce prin zâmbetele sale alungă orice nepoftit hoinar.

Versuri – Cristina Bădulescu Foișor

Despre iubire

Marți, 3 mai 2011

Sunt cuvinte simple ce le uităm
Timpul să fie doar de vină?
… iubire, zâmbet, Speranță le îngropăm
și doar în amintiri, fiorul lor le face să revină…

Suntem prea mici sau poate nici nu existăm,
iar visele sunt doar trăiri uitate,
suntem prea ocupați sau poate doar mimăm
extazuri între sentimente expirate.

Suntem pân-la final tot noi,
Cu mici sau mari păcate demodate,
dar doar Iubirea ne poate transforma-n eroi
Păstrând Speranța-n zâmbet în Eternitate.

Versuri – Cristina Bădulescu Foișor

Pentru mine

marți, 3 mai 2011

Poți fi orice doar dacă crezi
și nu trebuie să îți tot repet asta
când ai îndoieli pune-te să colorezi
în cea mai distinsă culoare… creastă…

Acolo ți-e țelul… acolo ești TU
Încearcă să nu uiți: TU ești al tău Atu!
Zâmbește spre stele răspuns vei primi
Un curcubeu din zare Ție îți va zâmbi!

Iar dacă vreodată un nor rătăcit
spre Orizontul tău vine cu un aer spășit,
ridică-ți privirea deasupra și zbori
către piscul ce te așteaptă cu lauri și… flori!

Versuri – Cristina Bădulescu Foișor