CUGETARE, luni, 16.09.2019

Nu promite când ești fericit.

                      Nu răspunde când ești mânios.

                                            Nu lua decizii când ești trist!

Înțelepciune populară

 

Visits:364
Today: 11

Nu mă uita …

miecuri,26 octombrie 2011

Nu mă uita! chiar de lumea e în Soare.
nu mă uita! chiar dacă eu nu sunt o floare
păstrează amintirea dansului unei seri din viitor
și imaginează călătoria … până acolo purtați de alb nor…

nu mă uita! chiar dacă un ocean ne desparte
nu mă uita! chiar dacă suntem file de debut și sfârșit dintr-o carte
e suficient să închizi ochii și mă vei putea … vedea
sunt mereu acolo … în buzunarul ascuns de lângă inima ta.

nu mă uita! e rugămintea ecoului sufletului tău.
Nu mă uita! e Speranța ce zâmbește sub valurile unui ciclon rău
prin amintirea oglindită în lacrimi de fericire mă ai
te rog ia-mă de mână și pentru eternitate  alături să-mi stai!

Versuri, Cristina Bădulescu – Foișor

Visits:167
Today: 5

Umbra inimii

joi, 22 septembrie 2011
Mă ascund în umbra inimii mele,
sunt la adăpost de orice taifun,
evit astfel vise, evit chiar și stele
dar uneori încă.. îmi vine să te sun.

Cuvinte nu am… e întuneric!
Câteodată însă ți-aș scrie un vers
dar mi-e imposibil! nu sunt puternic,
iar de la o vreme Curcubeul îmi e advers.

Sufletul nu lasă simfonii să răsune,
se simte ciudat de stingher uneori,
deși ca un vulcan… e plin de pasiune,
erupția a fost ratată încă… de ieri.

Aș vrea să mă pun în lumina de Lună,
dar inima îmi interzice tacit,
așa că las pe altul să-ți spună,
la trecut, viitor sau prezent… cât de mult te-am iubit!

Versuri, Cristina Bădulescu – Foișor

Visits:79
Today: 3

Arcada peste timp

duminică, 11 septembrie 2011

Sunt eu cu mine în voiaj de seară,
în zborul meu spre Orizontul infinit
și chiar de sufletul este din ceară,
voința mi-e de neclintit.

Voi trece peste creste neînfricată,
voi trece peste mări în al meu zbor,
voi trece bariera munților ce nu e ridicată
și toate astea pentru a vedea al meu odor.

Sunt eu cu mine în eternitate
și de vei vrea poți a veni și tu,
căci  greu e zborul în singurătate,
ia-mi mâna și din Speranță să ne facem un atu!

Versuri, Cristina Bădulescu – Foișor

Visits:248
Today: 3

Ce-i mai mare?

Ce-i mai mare: cinstea sau averea?
Un om înțelept și credincios a zis:
E mai mare cinstea. Dacă ai pierdut averea, o poți facedin nou cu cinstea; dar dacă ai pierdut cinstea, n-o poți căpăta din nou, oricâtă avere ai cheltui întru aceasta.

SURSA: Viața creștină în pilde
Tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte IRINEU,
Arhiepiscop al Alba Iuliei

Visits:175
Today: 2

Bancul zilei, luni 9.09.2019

Două mame stau de vorbă:
– Copilul meu nu plânge niciodată noaptea, pentru că atunci când începe să plângă, eu îi cânt un cântecel de leagăn şi adoarme instant!
– Şi eu îi cântam copilului meu, doar că vecinii mi-au zis că decât să îi cânt eu mai bine să îl las pe el să plângă!

99 De glume și bancuri pentru copii (pe care nu le-ai mai auzit)

Visits:104
Today: 0

De ce au copiii atâtea probleme? De ce au atâtea emoții la concursuri?

Mereu ne intreaba lumea, dar de ce copiii au atatea probleme? De ce au atatea emotii la competitii? De ce atat de multa lipsa de incredere in fortele proprii? Doar nu s-au nascut asa!

Evident ca nu. Toate problemele lor psihologice isi au radacina undeva. Se stie ca totii copiii au frustrari foarte mari pentru faptul ca sunt mici, sunt neputinciosi de multe ori, ei mereu trebuie sa faca ce le spun adultii. Asadar mereu vor sa demonstreze ca ei pot, ca ei sunt puternici, ca ei sunt cei mai buni in orice fac. Aceasta frustrare putini parinti incearca sa o diminueze dandu-le cat mai mare putere de decizie in situatiile care ii privesc pe ei.

Un exemplu este participarea la cursurile de sah. Unii parinti se gandesc ca da, este o alegere buna pentru dezvoltarea lor , asa ca ii iau pe sus si ii aduc la sah. Vor nu vor, stiu nu stiu despre ce este vorba, se trezesc in fata tablei de sah. Unii vin foarte revoltati si zic din start nu sahului, pentru ca nu a fost decizia lor sa fie adusi acolo, pentru ca nu stiu ce vor si ce se cere de la ei.

Parintii se tem sa ii intrebe pe copii daca vor ceva sau nu, de teama ca raspunsul lor ar putea sa nu fie cel dorit, si ca ar putea sa le faca rau lasandu-i pe ei sa decida. Suntem total de acord cu ei, decizia unui copil mic nu poate fi cea mai buna pentru el. Dar el trebuie totusi sa isi asume si acest rol, nu? Vrem sa cladim personalitati puternice. Atunci ce este de facut?

Putem sa il intrebam pe copil daca vrea la sah sau nu. Chiar daca are doar 4-5 anisori. Dar el trebuie intrebat dupa ce este informat corect despre ce inseamna sahul. Sa ii se explice ca sahul poate fi distractiv, ca nu este nici o problema sa mai pierzi uneori, ca este un joc cu regi si regine, caluti si pionasi, ca sahul a fost creat pentru imparati si conducatori ai lumii, ca este un joc interesant.

Apoi trebuie sa ii se explice foarte frumos cum sahul ii ajuta creierasul sa devina mai inteligent, cum sahul il va ajuta sa fie mai bun la teme si la scoala, cum sahul il va ajuta sa fie un om mai bun. Nu cred ca un copil ar zice nu la toate acestea, fara sa incerce. Daca zice nu, trebuie cautata problema , ce temere are. Unii copii refuza sa mearga la cursuri de teama de necunoscut, de teama de colectivitate, de nou. Trebuie depistata problema lor, motivul pentru care zic nu.

De asemenea, unii parinti intra in extrema cealalta, si din dorinta de a crea o personalitate independenta, il lasa pe copil sa ia mereu singur deciziile. Fara  a incerca sa il convinga, fara a ii prezenta in masura cea mai protrivta lucrurile. Si copilul zice senin ca nu.

Uneori zice nu si fara sa stie de ce, dar trebuie sa mai zica din cand in cand si nu, asa-i? Caci doar el e responsabil si ia decizii, si pentru acest gen de copii este o placere sa isi arate superioritatea zicand mai mult nu decat da. Mai ales zic nu cand nu sunt informati si nu stiu ce este acel lucru. “Nu stiu” de cele mai multe ori pentru ei este un simplu “nu”.

Sa revenim acum la problemele miciilor sahisti. Ei stiu cu ce se mananca sahul, le place, sunt chiar pasionati si vor sa joace competitii. De ce au emotii?

Au emotii pentru ca nu au incredere in fortele lor proprii. Au emotii din dorinta extrema de castig, de a arata lumii (adica parintiilor caci ei sunt universul lor la varste fragede) ca ei sunt cei mai buni. De ce au nevoie sa le arate parintiilor asta?

Este simplu. Pentru ca isi doresc toata dragostea si toata atentia parintiilor. Pentru ca le este teama in subconstientul lor, ca altul sa le fure aprecierea si implicit dragostea parintiilor lui. Pentru ca multi parinti fac comparatii intre copii, pentru ca multi parintii de fata cu proprii lor copii fac observatii despre alti copii de orice natura, de bine sau de rau.

Copiii par absenti la aceste discutii dar ei inregistreaza tot. Ei aud cand ziceti de un cpil ca este slab, de un copil ca este bun, ca este altul ca este nu stiu cum. Auzind aceste comparatii, el incepe sa se compare pe el cu fiecare dintre ei. Constient sau inconstient. Comparandu-se, ii e teama sa nu fie mai prejos.

Ii e teama ca parintele sa nu il judece, sa nu fie nemultumit de el, sa nu rateze. Si uite asa apar emotiile si teama de esec. Uneori parintii nu compara neaparat copiii intre ei. Dar discuta critic la adresa altor oameni. Aceste critici sunt inregistrate de copii, iar ei incep sa compare. Sa se compare pe ei cu x, cu y.

Am auzit parinti care de fata cu copiii lor la competitii spuneau ” noi nu suntem asa de pregatiti, stim ca nu suntem asa de buni, jucam si noi asa pentru experienta “. Mai poti spera ca copilul tau sa aibe un rezultat bun, daca din start il plasezi undeva, ii spui ca nu este suficient de bun?

La varste fragede se pot petrece minuni. Copii incepatori dar cu un psihic de invingator, increzatori in ei si dornici de castig, ajung sa se impuna in fata unor jucatori mult mai experimentati si mai buni. Daca tu nu poti sa ii oferi copilului tau incepator sau mai slab pregatit tonusul acela de invingator, concursul pentru el este deja pierdut.

De asemenea, unii parinti creaza presiune si emotii pe copil, desi il incurajeaza foarte mult, prin faptul ca arata cat de mult ii pasa de rezultatele lui. O exagerare a acestei dorinte de castig din partea parintelui aduce presiune pe copil. El vrea sa isi multumeasca parintele si incepe sa joace cu teama de esec.

Unii parintii sunt mult prea implicati, au emotii pentru copiii lor si le transmit si copiiilor. Incercati sa mascati asta. Fiti zambitori si prietenosi cu ei, explicatiile ca nu este nici o tragedie daca pierd, ca si infrangerea face parte din joc.

Ca cel mai bine ar fi sa castige si ei sa faca tot ce pot pentru asta, dar ca daca nu se intampla nu este nici o tragedie. Sa nu treaca nici in extrema in care cred ca eh, nu trebuie sa fac nici un efort, nu e nimic daca pierd. Trebuie ca ei sa fie motivati sa lupte, dar sa nu exagereze in dorinta asta de castig.

Lipsa de incredere si participarea la competitii sub presiune, creaza personalitati frustrate, oameni care mereu vor avea probleme de incredere oriunde si in orice s-ar implica – viata sociala, munca sau viata sentimentala. Haideti sa ii ajutam pe acesti copii minunati, pentru ca toti copiii care practica si indragesc sahul sunt copii inteligenti, copii cu mare potential, copii care candva vor creste si vor fi lideri si conducatori.

Cateva sfaturi pentru parinti:

  1. Nu discuta niciodata in preajma copilului tau (fie si cand el pare ca se joaca intr-un coltisor) despre cum sunt altii copii. Ideal ar fi sa nu fie martor la critici de nici un fel la adresa nimanui.
  2. Nu spune niciodata ca tu stii ca el e slab, putin pregatit, ca nu poate, de fata cu el.
  3. Nu il critica inainte de competitie si nu il stresa cu multe intrebari si sfaturi inainte de partida.
  4. Daca se poate, inainte de a incepe runda, ia-l deoparte fata de ceilalti copii si plimba-l putin, incurajeaza-l putin dar fara a arata ca te intereseaza prea mult de partida lui. Nu face mare caz din asta.
  5. Nu ii arata niciodata copilului ca tu esti stresat de partida lui. Ai grija la semnele care te pot trada!
  6. Intampina-l cu zambetul pe buze indiferent de rezultatul obtinut si incurajeaza-l, explicandu-i ca el este mai bun acum decat era cand a intrat la partida, ca orice experienta te face mai bun.
  7. Dupa partida, sfatuieste-l sa se gandesca unde a gresit si sa incerce sa isi corecteze greselile.
  8. Nu ii spune niciodata copilului ca nu este in stare sa faca ceva, sau nu ii spune ca este ultimul sau pe ultimul loc la ceva.
  9. Nu felicita in mod exagerat alti copii in preajma lui, pentru a nu simti ca tu ii apreciezi pe ceilalti mai mult ca pe el.
  10. Daca auzi ca antrenorul ii spune cuvinte ca: nu esti in stare, nu esti bun, nu poti, esti ultimul, sau jigniri la adresa lui poate este cazul sa schimbi antrenorul. A nu se confunda criticiile pozitive legate strict de partida cu cele legate de personalitatea copilului.
  11. Nu critica niciodata antrenorul de fata cu copilul tau, chiar daca esti nemultumit de anumite aspecte. Intai regleaza-le cu el. Altfel copilul isi va pierde increderea in antrenor si implicit increderea in fortele proprii.
  12. Daca schimbi antrenorul, nu ii spune niciodata copilului ca antrenorul acela nu era suficient de bun pentru el, pentru ca atunci copilul va fi neincrezator si cu actualul antrenorul si asta ii va afecta evolutia.

In concluzie, dragi parintii, daca doriti ca copilul dumneavoastra sa aiba un psihic puternic, nu uitati ca orice gest, orice privire, orice cuvant poate sa fie deosebit de important pentru el.

 

https://www.csudesahbucuresti.ro/

Visits:204
Today: 2

Bancul zilei de sâmbătă, 7.09.2019

SURSA: https://ciao.ro/category/bancuri/

Visits:87
Today: 0

EU

vineri, 9 septembrie 2011

O frunză de aș fi…pe un ram,
în toamna vieții aș cădea la prima brumă,
un trandafir de aș fi… ce crește la un geam
taifunul dintr-un  asfințit m-ar transforma în spumă.

Un zâmbet de aș fi pe fața unui zmeu,
m-aș înălța sub vântul cald în zare,
ecoul unui gând poznaș m-ar face zeu,
în visul ce-mi apare… la întâmplare.

Speranța de aș fi… de o zi
aș face Soarele să nu apună,
o lacrimă ce stă să cadă… de aș fi
m-aș transforma în diamant pentru a da morții arvună…

Dar sunt doar eu și asta fără scuză,
nu pot schimba nici lacrimă, nici zâmbet,
aud și-n vis vocea ce mă acuză:
te-ai aruncat ca trandafir din propriul tău buchet!

Versuri, Cristina Bădulescu – Foișor

Visits:144
Today: 0

Muzică pentru somn

Visits:89
Today: 4