Jocurile copilăriei mele, scris de Bogdan

General
Jocurile copilăriei mele
13 ian.,2019 / Scris de: Bogdan / 1 comentariu

SURSA: https://panabogdan.ro/jocurile-copilariei-mele/
Aici veți vedea alături de numele jocului și desenul adecvat. Eu nu am avut acces la poze.
Postat de Mihai Eleonora-Antonia

De fiecare dată când văd câte un boardgame nou mă uimește complexitatea lui și modul creativ în care a fost făcut. De mic mi-au plăcut jocurile, de orice fel și am încercat mereu să joc și să învăț orice joc mi-a apărut în cale.
Am început să caut pe net jocuri pe care le-am pierdut de-a lungul anilor, sau am uitat de ele și am răscolit multe amintiri.
Surprinzător, multe jocuri au fost refăcute de diverși, încă se comercializează, dar și-au pierdut mult din popularitate.
Am făcut o listă cu jocurile copilăriei mele (perioada 1997-2002) ca să vă apuce și pe voi melancolia puțin. Am exclus jocurile pe care le jucam afară în fața blocului, baba oarba, ascunselea și toate cele. Pentru ele, vă recomand colecția “În fața blocului“, eu am cumpărat-o mai mult ca amintire.
Să ne întoarcem la subiect:

Jocuri pe tablă (boardgames)
Cu sau fără planșă de joc, erau jocuri pe care le jucam pe masă, sau pe jos și aveau piese pe care nu trebuia să le pierd.
Jocul Sus, jos
Am avut fix planșa asta, mi-o amintesc perfect. Dădeai cu zarul și urcai sau coborai pionul pe planșă. Era foarte simplu, eram mic copil când îl jucam. Fiind un principiu simplu și comun au existat foarte multe variații ale jocului, cu alte ilustrații și denumiri. O variantă de cumpărat ar fi asta.
Jocul “Dacii și Romanii”
Am jucat foarte puțin Dacii și Romanii, nici nu prea îmi amintesc regulile, dar parcă nu era cel mai interesant joc. Între timp jocul a fost refăcut, cu tot cu video explicativ. Găsiți jocul aici.
Nu te supăra, frate! sau Ludo
Cred că era cel mai popular și a rămas cât de cât popular și în prezent, fiind prima referință a multora. Era planșa foarte cunoscută, pioni, zar și trebuia încercuită planșa în direcția indicată de săgeată. Sunt mai multe variante disponibile pentru cumpărat, inclusiv una clasică. Detalii aici.
Fotbal cu nasturi/pioni
Lipsesc porțile de plastic din poză. În rest, erau faulturi, henț, lovituri libere și mai multe reguli care făceau jocul competitiv. A apărut o variantă nouă a jocului de la Noriel pe care aș juca-o puțin, recunosc.
Domino
Am jucat foarte mult Domino când eram copil, aveam piese din piatră, dar nu știu ce s-a întâmplat cu el. Acum recent mi-a luat Claudia unul de plastic în amintirea copilăriei.
Sunt 28 de piese cu cifre și se așează una lângă cealaltă jos piesele cu aceeași cifră. Dacă nu ai să pui jos, tragi o piesă nouă și câștigă cine termină primul piesele din mână.
E un joc destul de popular și acum, deși e incredibil de simplu. Sunt la vânzare din diferite materiale și culori. Exemple.
Marocco/Mikado
Bețele colorate cad amestecate și trebuie să scoți cât mai multe fără să deranjezi celelalte bețe. Fiecare culoare reprezintă un punctaj. Se găsește de cumpărat ieftin sub diferite forme. Vezi aici.
Scrabble – cuvinte încrucișate
Nu are nevoie de prezentări, se găsește și în prezent în orice magazin de jocuri și jucării sub diferite înfățișări. Eu îmi amintesc că am avut în copilărie unul cu planșa din plastic pe care se fixau piesele. Acum am unul mic, magnetic care se poate juca oriunde pentru că nu cad piesele.
Table, Șah, Dame, Butoiașe
Jocul de table cel mai probabil este jocul reprezentativ al țării noastre, iar zarurile încă se aud la colțurile blocurilor, pe mesele cârciumilor și ale parcurilor în serile de vară.
Șahul nu necesită prezentare și este un joc atât de complex și interesant pe care l-am jucat mult în copilărie.
Dame se joacă pe tabla de șah cu piesele de table, dar nu e prea popular pe la noi, sau cel puțin eu am jucat de foarte puține ori.
Butoiașele, când piesele de table se așează unele sub altele sub formă de butoiașe, iar pe măsură ce dai cu zarul, acestea se întind, apoi se scot de pe tablă. Cine scoate primul toate piesele, câștigă. Am jucat foarte mult, campion pe sate.
Remy   Din nou un joc care nu și-a pierdut din popularitate și care are un zgomot aparte,, care se aude des prin căminele studențești și parcuri fie că se joacă închis pe tablă, sau etalat.
Jocuri cu cărți
Jocuri pentru care nu era și nu e nevoie decât de un pachet simplu de cărți.
• Killer predă-te – As-ul e Killer și trebuie să omoare făcând din ochi pe ceilalți, fără să fie prins de polițist, Regele. Amuzant dacă se joacă în mai mulți.
• Chems – Jocul pe echipe cu un semn secret pe care trebuie să îl faci coechipierului când strângi perechea de 4 cărți de același fel în mână schimbând cărți cu cele de jos. Asta pe scurt.
• Trombon – Jocul la care trebuie să te pricepi să minți și să scapi de cărțile din mână zicând că dai jos 5 treiari.
• Toci – Jocul in care se împart cărțile și trebuie ordonate crescător în centru, iar dacă ești neatent ți se zice Toci ca să pierzi șansa.
• Război – Cartea mai mare câștigă.
• Popa prostu’ – Cărțile trec din mână în mână până când cineva face o pereche de 4 cărți de același fel, iar cine rămâne cu Popa în mână pierde.
• Șeptică – Joc pe echipe în care șeptarii taie, iar așii și decarii sunt puncte. Încă îl joc pe flotări sau genoflexiuni în excursii cu gașca.
Jocuri pe hârtie
Jocuri la care îți trebuie doar hârtie și pixuri. Jocuri pe care le-am perfecționat la școală, în special în liceu.
X și 0
Doar vroiam să vă zic că îl puteți juca direct pe Google, dacă dați search cu “x și 0”.
Avioanele
Am jucat mult, avioanele au diferite forme de la expert la expert, ideea e aceeași.
Țomanap (Țomapan)
În funcție de ce literă cade trebuia să scrii o țară, un oraș, un munte, o apă, un nume, un animal și o plantă care încep cu acea literă.
Pâinicile
Trebuia să scrii o cifră de la 0 la 9, iar celălalt trebuia să o ghicească. Fiecare greșeală era o liniuță, fiecare 3 liniuțe erau o pâinică. Se juca până se foloseau toate cele 10 cifre, fără să se repete.
Biscuitele
Puneai câte o liniuță și trebuia să închizi cât mai multe pătrățele cu semnul tău.
Fotbal pe hârtie
Se începea de la mijloc folosind culori diferite și mingea ricoșa din margine, sau din alt punct atins. Dacă nu mai aveai unde să te duci, pierdeai.
Altele nu mai știu, sau poate am uitat complet de ele. Când am căutat poze cu jocurile, am văzut că se mai găsesc pe Olx și Okazii cele vechi, românești, de colecție.
În rest.. voi ce v-ați jucat în copilărie?
Citește și alte articole legate de boardgames, jocuri, offline 12 board games pe care le recomand – Pană Bogdan feb. 9,2019 la 18:21
[…] ce am scris articolul despre jocurile copilăriei mele, vin și cu o listă de recomandări de board games, jocuri distractive pentru grupuri de […]
SURSA: https://panabogdan.ro/jocurile-copilariei-mele/
Aici veți vedea alături de numele jocului și desenul adecvat. Eu nu am avut acces la poze.
Postat de Mihai Eleonora-Antonia

Un trandafir superb cu sute de petale

Știm cu câtă grijă părinții noștri ne ajută să facem primii pași când coborâm din pătuț, apoi primii pași la grădiniță și apoi la școală.

Așa e în viață, dar așa este și în șah. Noi, antrenorii suntem preocupați de primii pași la antrenamentul unui copil de 4 ani, 5 ani și am avut situații și a unor copii care erau deja elevi. Sunt emotivi, privesc în jos, rămân lipiți de mama sau de tata și lângă ușă pentru a pleca repede. Dar numai după câteva cuvinte calde și îmbietoare, încet, încet dau mânuța d-lui profesor și se așează la masă.

Începe un dialog vioi și când răsună în sală vocea cristalină care dă răspunsuri bune întrebărilor puse, ba se mai aude și râsul care desfată urechile celor din jur,
știm că am mai adunat o petală trandafirului din viața noastră de antrenori.

Un trandafir superb cu sute de petale!!

Și anii trec… copiii pe care i-am ținut pe genunchi ca pe nepoții noștri, acum sunt mari, (unii s-au căsătorit și au la rândul lor au copii) și an de an alți boboci le iau locul.

Suntem multumiți pentru că observăm că cei care joacă în concursuri mai rar, după posibilități, dar atunci când revin, joacă foarte bine și se observă maturitatea în joc, creativitatea lor, sunt partide pe care ai vrea să le revezi din când în când atât sunt de frumoase.

Este și rezultatul strădaniei noastre. Ei sunt acum liceeni sau studenți și când ne întâlnesc, ne privesc cu drag și bucurie, ne salută și ne întreabă de sănătate.

Noi, avem câteva fire argintii în păr dar mereu glumim că, încă suntem tineri…că nu am trecut de 40 de ani.

Mai căutăm să dezlegăm misterul înțelepciunii și a memoriei la vârsta a treia, de care mulți bătrâni nu se pot bucura fiind foarte bolnavi și suferind de uitare.
Această memorie și înțelepciune este un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a facut nouă, oamenilor și așa este bine ca ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit cu atâta dragoste, omul să nu risipească.

Chiar dacă suntem pensionari să încercam să folosim mintea în continuare pentru a citi, pentru a învăța încă lucruri noi, limbi străine și să jucăm șah, căci așa cum am mai spus,

șahul este „elixirul tinereții”!

Pagină realizată de Eleonora şi Partenie MIHAI, antrenori la Clubul Sportiv Mediator

Floriile şi Paştile


Motto: Venirea în fiecare an de peste 2000 de ani în Sâmbăta Mare a Sfintei Lumini în mod suprafiresc la mormântul Domnului din Ierusalim este cea mai mare minune a zilelor noastre. Este minunea care dovedeşte până la sfârşitul veacurilor Învierea lui Hristos, „Lumina lumii” şi că Ortodoxia este credinţa cea adevărată.

Învierea Domnului se sărbătoreşte în fiecare an, la Paşti, la o săptămână după Florii.

Floriile şi PaştileEdit

Principala sărbătoare creştină, semnificând Învierea Domnului nostru Iisus Hristos (după ce în numele iubirii pentru oameni s-a lăsat umilit, torturat şi sacrificat), Paştile reprezintă un complex de ritualuri şi sărbători străvechi a căror poveste începe din preistorie, dar capătă valoare adânc umană, odată cu trecerea Fiului Domnului prin această lume.

Istoricul Sfintelor PaştiEdit

Ouă de Paşti

Ouă roşii de Paşti. Originea acestei tradiţii este necunoscută dar există două legende cu privire la originea acestei tradiţii.

În calendarul creştin, Paştile a căpătat sensul simbolic de trecere de la moarte la viaţă prin jertfa lui Iisus care a pătimit şi a murit în locul nostru. El este Mielul care ia asupra Lui păcatul lumii devenit astfel „Paştile nostru Hristos, care s-a jertfit pentru noi.

„Anul Mic” la români. Săptămâna Întunecată şi Săptămâna luminată .Edit

Aşa cum, în calendarul popular, anul nou agrar începe la echinocţiul de primăvară, se poate spune că anul ritual creştin începe în Duminica Învierii socotită în popor ca sfârşit şi început de ciclu calendaristic, urmând arhaicul model al morţii şi reînvierii naturii, prin sacrificiul divinităţii. Acest an nou creştin, numit în popor şi „Anul Mic”, este alcătuită de fapt din Săptămâna Întunecată (Săptămâna Patimilor) şi Săptămâna Luminată (cea de după Înviere).

Aceste două săptămâni cu centrul la Paşti sunt încadrate între: Florii şi Duminica Tomii. Anul Mic cuprinde 12 zile, model în mic al celor douăsprezece luni. Perioada cuprinde o serie de evenimente pornind de după Florii, care este momentul de maxim triumf al intrării Domnului în Ierusalim pentru sărbătorirea Paştilor, însoţit de mii de oameni şi întâmpinat cu osanale şi cu ramuri de finic, simbolizând „regenerarea şi nemurirea”, dar făcându-şi mulţi duşmani din cei alungaţi din templu care „vindeau şi cumpărau”, din arhierei şi cărturari invidioşi, care au hotărât pierderea lui Iisus.

Urmează: Ultima Cină cu Apostolii – Cina cea de Taină când anunţă că unul din cei de faţă îl va vinde.

„Sărutul lui Iuda”, perfidul semn al recunoaşterii lui Iisus arestat în grădina Ghetsimani; ducerea Lui în timpul nopţii înaintea arhiereilor Anna şi Caiafa; aducerea lui în faţa sinedriului care căuta mărturii mincinoase pentru a-L condamna, acuzându-L că se declara Fiul lui Dumnezeu.

Vineri este ziua în care este adus în faţa lui Pilat (care avea puterea de a ierta un condamnat înaintea Paştilor), când, cu toate încercările acestuia de a-L salva, poporul instigat de arhierei a cerut răstignirea lui şi eliberarea tâlharului Baraba; urmează celebra spălare a mâinilor, Pilat spunând: „Nevinovat sunt de sângele Dreptului Acestuia!”, poporul răspunzând: „Sângele lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!”

(legenda spune că în momentul acela toate lucrurile din casele prigonitorilor Fiului Domnului s-au înroşit ca sângele – printre ele şi ouăle); urmează întrevederea cu Irod, întoarcerea în pretoriu, unde, condamnat la răstignire a început şirul umilinţelor, batjocurilor: îmbrăcatul în hlamida roşie, cununa de spini, biciuirea, drumul crucii. I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, scriind pe cruce iniţialele I.N.R.I. (Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor).

După răstignire, de la ceasul al şaselea s-a făcut întuneric până la ceasul al nouălea, când Iisus a strigat cu glas mare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Sâmbătă, de sărbătoarea Azimelor, este pus în mormânt. Duminică, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au găsit mormântul gol,

iar Îngerul Domnului le-a dezvăluit taina Învierii, Însuşi Iisus arătându-li-se pe drum. Celor 11 ucenici li s-a înfăţişat pe muntele din Galileea, spunându-le: „Învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt, să păzească toate câte v-am poruncit. Şi, iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

Va urma înălţarea la cer, după 40 de zile de la data învierii.

Postul Paştelui sau Păresimile Edit

Este cel mai vechi, cel mai lung şi cel mai important şi este aşezat în cinstea Patimilor Domnului, amintindu-ne de postul de 40 de zile al Mântuitorului Pustiu, înainte de a ieşi în lume pentru propovăduirea Evangheliei: „Atunci Iisus a fost dus de duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către Diavolul. Şi după ce a poposit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit.” (Matei 4:2). Acest post începe de la Duminica Vameşului şi a Fariseului şi se termină în Sâmbăta din Săptămâna Mare.

De ce nu corespunde data serbării Paştelui în Răsărit cu cea din Apus?Edit

Calendarul Iulian (stil vechi) avea o eroare de calcul ce ducea la diferenţe dintre anul solar (astronomic) şi cel civil. Pentru prima data această diferenţă a fost observată în secolul IV şi discutată la Sinodul I Ecumenic de la Niceea care s-a ţinut în anul 325.

Atunci s-a hotărât ca Paştile să fie serbat la fel în toată lumea creştină, în prima Duminică după lună plină, ce urmează după echinocţiul de primăvară. Sinodul a hotărât ca în cazul în care data serbării ar coincide cu Paştile evreiesc, să se amâne cu o săptămână Paştile creştin. După hotărârile de la Niceea, Paştile trebuiau să cadă între 22 martie şi 25 aprilie. Acest lucru nu s-a putut păstra datorită erorii calendarului Iulian.

Biserica Catolică a corectat această greşeală prin reforma Papei Grigore al XIII-lea (5 octombrie 1582), pe când Biserica Ortodoxă, deşi a acceptat şi ea reforma, continuă să serbeze Paştile pe stil vechi. De aici necorelarea datelor între Apus şi Răsărit.

După calendarul pe care-l întrebuinţează, lumea creştină se află astăzi împărţită în trei grupe:

  1. Bisericile ortodoxe care întrebuinţează încă stilul vechi
  2. Bisericile ortodoxe care au adoptat calendarul îndreptat dar care ţin Pascalia pe stil vechi, ca o concesie făcută Bisericilor ortodoxe rămase pe stilul vechi( nu e o concesie e un adevar ce nu poate fi schimbat !)
  3. Bisericile apusene (catolice şi protestante), care întrebuinţează stilul nou.

SURSA: https://crestinortodox.fandom.com/wiki/Floriile_%C5%9Fi_Pa%C5%9Ftile