Cum s-a împrietenit Charlie Chaplin cu un copil minune

În timpul montajului la Piciul, Samuel Rejevski, care, la șapte ani era campionul junior al lumii la șah, veni să viziteze studioul. Trebuia să facă o demonstrație la Athletic Club, jucând șah cu douăzeci de adversari în același timp, printre care doctorul Griffits, campionul Californiei.  Avea o fețișoară palidă, expresivă, cu ochi mari pe care îi ațintea în chip agresiv de îndată ce venea în contact cu lumea. Fusesem prevenit că are un caracter dificil și că rareori dă mâna cu cineva.

            După ce managerul lui a făcut prezentările și a spus câteva cuvinte, a rămas nemișcat în fața mea, examinându-mă în tăcere. Mi-am continuat montajul, examinând niște benzi de film. După câteva clipe, m-am întors spre el.

  • Îți plac piersicile?
  • Da, răspunse el.
  • Foarte bine, avem un piersic încărcat în grădină, poți să te sui în pom să-ți iei… și adu-mi și mie una. Chipul i se lumină.
  • Da? Unde?
  • Îți spune Carl, și i l-am arătat pe agentul nostru de presă.

Se întoarse după un sfert de oră, încântat, cu câteva piersici. Așa a început prietenia noastră.

  • Știi să joci șah? m-a întrebat.

A trebuit să mărturisesc  că nu.

– Am să te învăț. Vino să mă vezi astă seară, joc împotriva a douăzeci de adversari în același timp, spuse el, fanfaron. I-am promis că voi veni și că vom cina apoi împreună.

-Foarte bine, am să caut să termin repede.

            Nu era nevoie să cunoști regulile jocului de șah ca să înțelegi aspectul spectaculos al acestei seri: douăzeci de oameni de o anumită vârstă concentrați asupra tablei lor de șah, puși în dilemă de un copil de șapte ani care părea chiar mai mic. Era un spectacol în sine, să-l privești cum se plimbă în jurul meselor dispuse în formă de U, trecând de la una la alta.

            Părea nefiresc să vezi un public de trei sute și mai bine de oameni așezați de o parte și alta a sălii, privind în tăcere un copil care se măsoară cu oameni bătrâni și gravi.

Unii arborau un aer condescendent, examinându-și tabla de șah cu un zâmbet misterios.

Micul Samuel era uluitor, dar mă îngrijora, căci văzând fața lui concentrată îmbujorându-se brusc, pălind apoi, am simțit că plătea cu sănătatea aceste eforturi.

            Un jucător striga : ”Aici!” și copilul se apropia studiind tabla de șah câteva clipe, apoi făcând brusc o mișcare sau spunând ”șah mat”! Și un râs înfundat străbătea asistența. L-am văzut făcând mat opt jucători într-un timp foarte scurt, ceea ce provoca rîsete și aplauze.

            Examina acum tabla de șah a doctorului Griffiths. Publicul privea în tăcere. Deodată copilul mută o piesă, apoi se întoarse și mă văzu. Chipul i se lumină și-mi făcu semn cu mâna, că nu mai are mult.

            După ce a făcut mat pe mulți alți jucători, s-a întors către doctorul Griffiths, care continua să se concentreze.

  • N-ați jucat încă, spuse copilul nerăbdător.

Doctorul dădu din cap.

  • Da, grăbiți-vă o dată! Griffiths zâmbi. Copilul se uită urât la el.
  • Nu puteți să mă bateți! Dacă mutați piesa asta, eu o mut pe astălaltă!

Și dacă o mutați pe asta, eu o mut pe aceea! Și înșiră la iuțeală șapte sau opt posibilități.

Ar însemna să stăm aici toată noaptea, mai bine să zicem că e remiză.

Doctorul încuviință.

Din ”Povestea vieții mele” de Charlie Chaplin, Editura muzicală a Uniunii Compozitorilor, București 1973. Traducere de Sanda Ripeanu.Sursa: Almanah 1985 – Planeta șah, pag.159

 

 

 

 

 

Putem asemui deschiderile cu fundația unui imobil

Fragment dintr-un interviu acordat de marele maestru sovietic Efim Gheller revistei franceze ”Europe Echecs”

– Cum vă pregătiți pentru partidele cele mai dificile?
– Pregătirea mea nu are doar un caracter general, pentru că ar putea fi insuficientă. Mă pregătesc întotdeauna și în funcție de adversar, analizez cu multă grijă ceea ce el a jucat împotriva altora. Studiez de asemenea și partidele pe care le-am jucat împreună, răspunsurile sale la unele poziții.

… Pentru începători, cel mai adesea copii, e important să nu învețe pe de rost mutările diferitelor deschideri, ca pe versurile unui poem sau ca pe o formulă matematică. Aceasta nu e suficient. Trebuie învățat spiritul deschiderii.

Poate câștiga la tablă numai cel ce cunoaște scopurile viitoare ale diferitelor deschideri. Îi critic pe cei ce afirmă că jucătorii de șah nu joacă decât mutări învățate și nu urmează decât căi bătătorite.

Există întotdeauna inventatori și aș putea da exemple cum văd eu deschiderea unei partide de șah. Putem asemui deschiderea cu fundația unui imobil. Pentru a construi trebuie un plan și materiale.

Fundația poate fi extrem de solidă dar soliditatea întregului edificiu este altceva, căci el trebuie construit în întregul său. Astfel e nevoie să construim întreaga partidă…

Sursa: Almanah 1985 – Planeta șah, pag.159

Șahul online sau la tablă ?

Avantaje și dezavantaje.

Publicat pe 19 iulie 2016 de probestcar

Online versus La Tablă

Șahul online și șahul la tablă oferă avantaje unice dar și dezavantaje. Ambele ar trebui să facă parte dintr-o strategie privind îmbunătățirea jocului prestat de jucătorii de șah.

Sahul online

Avantaje:

Acces rapid la jocuri instant.
Varietate largă de adversari și opțiuni de joc.
Multe site-uri gratuite.
Posibilitatea de a juca anonim si de a încerca rapid, noi strategii si idei.

Dezavantaje:

Nu există contact vizual cu adversarul.
Puține oportunități de a juca jocuri lungi, lente.

Șahul la tablă.

Avantaje:

Adversari serioși, care sunt dispuși să joace jocuri lungi, lente.
Turnee live incitante cu premii în bani.
Federațiile de șah oferă sisteme de rating de nivel superior și motivație pentru îmbunătățirea ratingurilor.
Mediul social oferă posibilitatea de a întâlni și de a concura cu alți entuziaști ai jocului de șah

Dezavantaje:

Poate fi intimidant pentru jucătorii noi.
Necesită o disponibilitate mai mare de timp si bani.