Categorie: Articole

Urmarea lui Hristos, Cap. II, paragraful 4

Cea mai înaltă și cea mai folositoare învățătură este adevărata cunoaștere de sine și smerenia.

Să te socotești pe tine ca un nimic, iar despre alții să crezi totdeauna numai bine și desăvârșit, aceasta este o mare înțelepciune și desăvârșire.

Dacă ai vedea pe cineva păcătuind la arătare ori săvârșind niscaiva fapte grele, nu trebuie să te socotești pe tine mai bun, fiindcă nu știi câtă vreme poți fi tu însuți să stăruiești în bine.

Toți suntem slabi* dar tu să socotești că nimeni nu e mai slab ca tine însuți.

Sursa: Urmarea lui Hristos, autor Toma de Kempis

Visits:414
Today: 4

Urmarea lui Hristos, Cap. II, paragraful 3

Cu cât știi mai mult și mai bine, cu atât vei fi mai aspru judecat, dacă n-ai trăit în mai mare sfințenie.
Nu te mândri cu vreo îndemânare sau cu știința ta, ci mai vârtos teme-te de darurile ce ți s-au dat.
Dacă ți se pare că știi multe și că pricepi destul de bine, gândește-te totuși că sunt mai multe lucrurile pe care nu le știi.
”Nu gândi lucruri mari despre tine” (Romani 11, 20), ci mai degrabă dă pe față neștiința ta.
De ce vrei, oare, să te socotești mai presus ca altul, de vreme ce se află atâția mai învățați și mai iscusiți decât tine, în legea Domnului?
Dacă vrei să știi și să înveți ceva de folos, atunci fie-ți drag să trăiești neștiut și neluat în seamă.

Sursa: Urmarea lui Hristos, autor Toma de kempis

Visits:629
Today: 5

Anecdotă

– Ce fel de restaurant mai e și ăsta? Salată de boeuf nu mai este, supă cu găluști nu mai este, tochitură nu mai este… Ospătar, adu-mi paltonul.
– Scuzați, dar nici paltonul nu mai este.

Sursa: Almanahul gospodinei 1983

Visits:702
Today: 6

Smerita părere de sine însuși, Cap. II, paragraful 2

1.Potolește-ți marea dorință după știință, fiindcă într-asta se află o mare șovăială și amărăciune.
Învățații vor cu plăcere să se arate lumii și să fie numiți înțelepți.
Multe sunt lucrurile a căror cunoaștere aduce sufletului prea puțin folos, ba chiar de loc.
Și tare nesocotit este cel ce năzuiește spre alte lucruri, decât spre cele ce slujesc la mântuirea sa.
Vorbele multe nu satură sufletul, dar o viață cuvioasă înviorează mintea și un cuget curat aduce o mare încredere în Dumnezeu.

Sursa: Urmarea lui Hristos, autor Toma de Kempis

Visits:329
Today: 2

Smerita părere de sine, Cap. II, paragraful 1

1. Orice om dorește în chip firesc, știința; dar la ce folosește, oare, știința fără teama de Dumnezeu?
Mai bun este negreșit, umilul țăran care slujește lui Dumnezeu, decât mândrul filozof, care negrijindu-se de sufletul său, cercetează mersul stelelor.
Cine se cunoaște bine pe însuși, acela vede cât este de mic și nu este încântat de laudele omenești.
Dac-aș ști toate câte sunt pe lume, dar n-aș avea iubire, la ce mi-ar ajuta aceasta înaintea lui Dumnezeu, care mă va judeca după faptele mele?

Sursa: Urmarea lui Hristos, autor Toma de Kempis

Visits:392
Today: 3

În patru rânduri

”Grijă părintească”
Să nu te prind la masă
Cu mâinile murdare!
Dar pân-la urmă-l lasă
Că alte mâini nu are.

Curiozitate
Una cu necaz pe mine
Mi-a trimis o anonimă
Geta care-mi poartă stimă,
Mă întreabă: De la cine?

Autor, gheorghe Grosu
Sursa: Almanahul gospodinei 1983

Visits:686
Today: 6

Urmați pe Hristos și înlăturați toate deșertăciunile lumii!, paragraful 4

Adu-ți aminte mereu de acel cuvânt: ”Ochiul nu se satură de ceea ce vede, nici urechea nu se umple de ceea ce aude” (Ecleziastul 1, 8).
 Sârguiește-te deci de abate inima ta de la îndrăgirea celor văzute și înalță-te spre cele nevăzute.
Cei ce urmează pofta trupului își pângăresc cugetul și pierd harul lui Dumnezeu.

Sursa: Urmarea lui Hristos, autor Toma de Kempis

Visits:332
Today: 2

Anecdotă

 Doi turiști escaladează munții.
Deodată, unul dispare.
Celălalt strigă speriat:
Visits:528
Today: 1

Anecdotă

Impiegatul de cale ferată:
– Un bilet dus și întors?
– Călătorul: De ce să-mi cumpăr bilet de întoarcere devreme ce sunt deja aici?!

Sursa: Almanahul gospodinei, editat de Revista Steaua 1983

Visits:997
Today: 5

Urmați lui Hristos și înlăturați toate deșertăciunile lumii, paragraf 3

3. Deșertăciune deci este căutarea după bogății pieritoare și nădăjduirea în ele.

Deșertăciune iarăși este umblarea după onoruri și ridicarea la înalte dregătorii.

Deșertăciune este urmarea poftelor trupului și dorința după ceea ce mai în urmă trebuie să fie pedepsit cu asprime.

Deșertăciune este să dorești o viață lungă și să nu te îngrijești de o viață cuvioasă.

Deșertăciune este să te gândești numai la viața de acum și să treci cu vederea peste cele ce vor veni.

Deșertăciune este să îndrăgești pe cele ce trec atât de repede și să nu te sârguiești spre locul unde este bucuria veșnică.

Sursa: Urmarea lui Hristos – autor, Toma de Kempis

Visits:766
Today: 3