O minune a Maicii Domnului din zilele noastre

Maica Domnului e mereu gata să ierte, să îndrăznească a cuprinde pe Domnul cu dragostea ei de mamă și să-L roage pentru sărmanii mu­ritori, așa cum și în Acatistul ei mărturisim că „mult poate rugăciunea Maicii pentru îmblânzirea Stăpânului”. A avea ca mamă pe Maica Domnului e darul neprețuit pe care ni L-a făcut Dumnezeu.

Dumnezeu a ales-o pe Maica Sa dintre oameni pentru ca pe oameni să-i ridice la Sine. I-a prețuit curăția și smerenia și i le-a încununat, dăruindu-ne-o ca exemplu tuturor femeilor creștine. Prin ea, lumii a răsărit bucuria. Prin ea s-a făcut începutul minunilor lui Hristos, scară cerească fiind pentru pogorârea lui Dumnezeu printre oameni. Ea este acoperământul lumii, cel mai lat decât norul și podul care îi trece la cer pe cei de pe pământ.

Dumnezeu ne-a arătat-o a fi deschizătoare a ușilor raiului și îndreptătoarea înțelepciunii celor credincioși. Maica Domnului este îmblânzirea Judecătorului celui drept și sălașul înțelepciunii Lui, iertarea multor greșiți, dar și haina celor goi de îndrăzneală. Ea este dragostea care biruiește toată dorirea și nădejdea bunătăților celor veșnice.

Ispitele tinereții

În fiecare zi se întâmplă minuni cu noi sau cu cei din jurul nostru, numai că noi nu avem timp să le observăm întotdeauna. Dumnezeu așteaptă mereu ocazia să ne trimită un semn, să ne întindă o mână, să ne tragă din vâltoarea lumii acesteia trecătoare înapoi în brațele Lui, pe drumul spre cer.

George Nițulescu are doar 19 ani și mărturisește în chip minunat cum Maica Domnului l-a adus la credință. S-a născut într-o familie bogată, de oameni cinstiți, însă foarte îndepărtați de Dumnezeu, care și-au uitat credința și tradițiile poporului nostru român. Fiind singur la părinți, George a fost ținut „în puf”, primind totul de la ai săi. Răsfățat, copilul a devenit obraznic, neascultător și egoist, așa cum devin majoritatea tinerilor de astăzi care nu merg la biserică sau care nu au parte de o educație sănătoasă morală în familie.

„Pe lângă aceste mari defecte ale mele, am devenit necredincios, declarându-mă chiar ateu. Atât de tare eram potrivnicul lui Dumnezeu, încât am scos din casa părinților mei toate icoanele și toate simbolurile religioase”, mărturisește acesta.

„Un ateu devine creștin din mila Maicii Domnului”

Când tânărul a făcut 18 ani și și-a luat permisul de conducere, părinții săi i-au cumpărat o mașină foarte performantă și extrem de scumpă.

Într-unul din drumurile sale, tânărul a mers la bunica sa, o femeie foarte credincioasă, care locuia foarte departe și care tocmai se întorsese dintr-un pelerinaj.

„De la o mănăstire, bunica îi cumpărase mătușii mele o icoană. Nouă nu ne cumpărase nimic, pentru că știa că oricum nu am fi primit darul ei. Știind că mă întorc spre casă, bunica m-a rugat să iau icoana și să i-o duc mătușii din partea ei.

Am primit-o cu greu, nici nu m-am uitat la ea, ci am aruncat-o cu mult dispreț pe bancheta din spate a mașinii”, mai spune George. Pe drumul de întoarcere, un exces de teribilism, dar și lipsa de experiență la volan a tânărului au făcut ca într-o curbă periculoasă mașina să se transforme într-o grămadă de fiare.

Au venit SMURD-ul și multe ambulanțe la locul accidentului și toți au rămas uimiți de cum arăta mașina. „Cu toate acestea, eu vorbeam cu ei. M-au crezut în agonie, au crezut că sunt rănit grav și delirez. Cei de la Descarcerare au tăiat mașina în două pentru a mă putea elibera.”

Deși impactul fusese foarte puternic, băiatul scăpase fără nici o rană, contuzie sau zgârietură cât de mică. Scăpase nevătămat din acest cumplit accident și în momentul în care l-au scos, unii dintre cei care se aflau acolo au început să se închine.

„Eu am crezut că se închină pentru că scăpasem cu viață, dar nu era așa. Pe piept țineam ceva, dar eu nici nu băgasem de seamă. Era icoana pe care bunica mi-o dăduse pentru mătușa și pe care eu o aruncasem nepăsător în mașină.

De abia atunci m-am uitat la ea și am văzut că era icoana Maicii Domnului”, relatează George. Maica Domului pe care el nu o cinstea devenise scutul lui protector și se pusese ca o pavăză între el și fiare, între el și moarte. Maica Domnului nu s-a uitat la faptele lui, știind că tânărul este rău din neștiință și de aceea i-a fost milă de el și nu l-a lăsat să piară.

Acela a fost momentul de cotitură al vieții mele și de atunci am hotărât cu adevărat să îmi schimb viața. Ateul din mine a devenit creștin, iar din prigonitorul lui Dumnezeu devenisem un mare iubitor al Lui”, a mai spus tânărul.

„Cine a strigat-o pe Maica Domnului i-a fost bine!”

Maica Domnului a făcut această minune nu numai pentru George, ci și pentru ca fiecare dintre noi să ne întărim în credință că Dumnezeu e viu și e pururea lângă noi, că sfinții mijlocesc neîncetat pentru noi, dacă îi chemăm în rugăciune, iar ea ne este acoperământ și sprijin ceresc. Părintele Ioan Iovan spunea că „e mai scumpă dragostea Maicii Domnului față de noi decât toată averea, toate rangurile, toată sănătatea și tot ce este pe pământ de mare preț. Închi­pui­ți-vă să avem avocat pe Maica Domnului! Eu vi-l recomand”.

Să o cinstim toți pe Maica Domnului, să îi citim acatistele, să o iubim și și să îi cerem ajutorul, să îi sărutăm icoana cu dragoste, așezând-o la loc de cinste în casele noastre și astfel ea ne va fi ajutătoare, mijlocitoare, pavăză și scut împotriva necazurilor, bolilor, supărărilor și necazurilor acestei vieți.

Sursa: http://ziarullumina.ro/o-minune-a-maicii-domnului-din-zilele-noastre-123007.html

 

Vântul şi soarele

Scris de AniDeȘcoală.ro pe 12 ianuarie 2012

    Vântul şi soarele se certau într-o zi, fiecare dintre ei considerând că el este mai       puternic. Vântul spunea că el poate dărâma copacii falnici, poate ridica în văzduh casele, poate umfla pânzele corăbiilor, poate muta norii dintr-o parte în alta. Soarele spunea că el poate topi zăpezile, poate transforma apa în nori iar toate plantele care acoperă pământul nu ar putea trăi fără el.

Deodată, cei doi au zărit un călător venind pe un drum, iar soarele i-a spus vântului: „Cred că am găsit un mijloc prin care să stabilim cine dintre noi are dreptate. Care dintre noi doi reuşeşte să îl facă pe călător să îşi scoată mantia, va fi considerat mai puternic. Incepe tu.” Vântul a fost de acord, gândind în sinea lui că este o sarcină foarte uşoară.

Soarele s-a dat deoparte, în spatele unui nor, iar vântul a început să sufle cât putea mai tare asupra călătorului. Însă, cu cât mai mult bătea vântul în om, cu atât mai tare acesta îşi strângea mantia în jurul trupului sau. În cele din urmă, cuprins de disperare, vântul a renunţat.

Apoi, soarele a ieșit din nori şi şi-a trimis din plin razele peste călător. Acesta, găsind în curând că era prea cald pentru a merge astfel pe jos, şi-a dezbrăcat mantia.

Bunatatea are un efect mai mare decât severitatea.

***********************************************************************.

Cele 8 Legi ale Vieții dupa Albert Einstein

Albert Einstein nu a fost doar un mare om de știință ci și un mare umanist și un înțelept al timpurilor noastre. Iată de ce găsim că aceste principii de viață ne pot inspira în orice clipă:

1. Albert Einstein: Urmează-ți intuiția!

“Mintea intuitivă este un dar sacru, în timp ce mintea rațională e un servitor fidel. Noi am creat o societate care onorează servitorul și nu darul.”

2. Albert Einstein: Învață să fii optimist!

“E mai bine să fim optimiști și să avem tonus, decât să fim pesimiști și să avem dreptate.”

3. Albert Einstein: Alege să fii fericit!

“ În fiecare minut care trece și ești supărat, pierzi 60 de secunde de fericire.”

4. Albert Einstein: Dacă vrei, poți!

“ Există o forță motrică mai puternică decât un vapor, decât electricitatea, sau energia atomica: VOINȚA”

5. Albert Einstein: Trăiește aici și acum!

“ Nu te mai gândi atâta la viitor, vine atât de repede…“

6. Albert Einstein: Schimbă-ți gândurile și vei schimba lumea!

“ Lumea pe care am creat-o este produsul gândului nostru și atunci nu se poate schimba dacă mai întâi nu ne modificăm modul de a gândi.”

7. Albert Einstein: Caută echilibrul în mișcare

“Învață să trăiești precum mersul pe bicicletă: ca să îți menții echilibrul, nu trebuie să te oprești din mișcare.”

8. Albert Einstein: Adaptează-te schimbării

“Măsura inteligenței e dată de capacitatea de schimbare atunci când e necesar.”

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/20793/cele-8-legi-ale-vietii-albert-einstein.html?ref=yfp

 

 

 

Grijuliu

Tânăr căsătorit, Bulă intră într-un compartiment de tren și așezându-se față în față cu consoarta, o întreabă grijuliu:

  • Stai comod?
  • Da, dragă Bully! îi răspunde ea.
  • Nu te trage curentul?
  • Nu zice ea.
  • Atunci, dă-mi mie locul tău!

Sursa: Viața preafericitului Bulă în 1000 de bancuri

Povestea creionului

05/09/2012

 |  No Comments

E pe atâtea site-uri, de ce ar mai fi şi aici? Poate fiindcă zilele acestea am tot ascultat cum ii “ascute” viata pe unii dintre oamenii întâlniţi de mine, cum pare să îşi fi tocit sau chiar rupt “vârful”. Unii dintre cei tociţi sau ciuntiţi ştiu că încă se află în ei  mină bună, alţii … Pentru aceşti alţii e povestea creionului scrisă de Paulo Coelho. Nu un îndemn la “armonie cu întreaga lume”, ci la preţuirea a ceea ce e în noi resursă nefolosită încă, “miezul” adică:

Băieţelul îşi privea bunicul scriind o poveste. La un moment dat îl întreabă:

–  Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Şi, cumva, ar putea fi despre mine?

Bunicul s-a oprit din scris, a zâmbit şi i-a răspuns nepoţelului său:

 Într-adevăr scriu despre tine. Dar creionul pe care îl folosesc este mult mai important decât cuvintele pe care le scriu. Sper să ajungi să-i semeni atunci când vei creşte.

Băiatul a luat creionul şi l-a întors curios pe toate părţile dar nu a observat nimic special. Intrigat, i-a răspuns bunicului:

– Dar e ca toate celelalte creioane pe care le-am mai văzut până acum!

– Totul depinde de modul în care priveşti lucrurile. Creionul acesta are cinci calităţi pe care, dacă vei reuşi să le dobândeşti şi tu, vei deveni o persoană mereu în armonie cu întreaga lume. 

Prima calitate: poţi realiza lucruri măreţe dar nu trebuie să uiţi niciodată că există o mână care îţi călăuzeşte paşii. Mâna aceasta o numim Dumnezeu, iar El te va călăuzi mereu după Voia Sa.

A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris ca să folosesc o ascuţitoare. Ceea ce pe creion îl răneşte puţin, dar la final va fi mai ascuţit. Aşa că învaţă cum să înduri unele suferinţe pentru că ele te vor transforma într-o persoană mai bună.

A treia calitate: creionul îţi permite să foloseşti radiera ca să ştergi ceea ce ai greşit. Nu este neapărat de condamnat să încerci să schimbi ceva ce ai făcut în trecut ci este mai degrabă important pentru că ne ajută să nu ne abatem de la calea cea dreaptă.

A patra calitate: ceea ce contează cu adevărat la un creion nu este lemnul din care este alcătuit, nici vârful său ascuţit ci miezul din interior. Aşa că ai mereu grijă de ceea ce se întâmplă înlăuntrul tău.

În fine, a cincea calitate a creionului: întotdeauna lasă o urmă. În mod similar, să ştii că tot ceea ce faci în viaţă va lăsa urme, aşa că încearcă să fii conştient de fiecare dintre acţiunile tale.

Please follow and like us:

Salvează

Consiliere, Poveşti/parabole, Psihologie pentru părinți

 

N O S T A L G I E

 De un an de zile bunicul Florin locuiește în oraș și totuși nu se poate obișnui cu viața de aici. Uneori îl cuprinde o nostalgie atât de puternică, încât, dacă ar putea, s-ar întoarce pe jos în satul său natal pierdut printre păduri, la casa lui veche pe pământ, la vecini, la tot ce i-a fost apropiat și drag.

Dar nu mai are unde să se întoarcă. După moartea soției, casa și tot avutul au fost vândute, iar el la bătrânețe, a fost nevoit să învețe să trăiască într-un bloc de beton, printre oameni străini.

Acum locuiește cu familia fiului său. Oferindu-i o cămăruță, nora i-a spus că după atâția ani de muncă grea are și el dreptul la îngrijire și odihnă. Sigur că merită, numai că nu este în stare să se odinească stând degeaba. Ar fi vrut să ajute la făcut curățenie, la cumpărături, la gătit, dar nora nu are nevoie de ajutorul lui, fiindcă nu crede că el ar putea face ceva cum trebuie.

El trebuie să stea în camera lui și să nu deranjeze. Uneori bunicul Florin ar vrea să vorbească cu cei ai casei, însă fiul său, om de știință, îngropat în cărți și hârtii, nu are nici timp nici chef de discuții.Și nici nora, pentru că dacă nu gătește, atunci face curat sau corectează caietele elevilor săi, iar nepotul, student, mai tot timpul lipsește de acasă, și dacă este, atunci stă închis în camera lui. Fiul, nora și nepotul nu discută nici între ei, da-ră-mi-te cu bunicul.

La început, îi era greu bunicului Florin să se obișnuiască cu obiceiurile din casa fiului său. Speriat, stătea zile întregi în cămăruța destinată lui, își depăna amintirile legate de atmosfera propriei case țărănești, se gândea la oamenii lângă care i-a fost dat să-și petreacă restul vieții. Ar trebui să-i fie apropiați și totuși sunt atât de străini.

Cel mai greu i-a fost în ajun de Crăciun, primul după mutarea în oraș. Nu i s-a permis să participe la pregătirile de sărbători, la împodobirea bradului. Stătea deci în cămăruța lui și aștepta să fie invitat la cină.

După lungi așteptări a fost invitat în sufragerie. Recunoaște că masa era splendid aranjată. Bunătățile așezate misterios pe platouri înveseleau ochiul, stimulau pofta de mâncare. Cei ai casei, flămânziți după o zi de post, și-au făcut în grabă urările de Crăciun, după care au început să mănânce. Mâncau mai încet decât de obicei, dar și așa mâncărurile dispăreau repede de pe masă.

Bunicului Florin îi plăcea totul foarte mult și chiar ar fi vrut să-și mai pună în farfurie, dar nu voia să-și supere nora care i-ar fi putut aduce aminte cât de nesănătoasă e supraalimentarea la vârsta lui.

După masă, fiecare s-a apropiat de bradul sintetic sub care se aflau cadourile. Era un pachet și pentru bunic, iar în el o pereche de ciorapi, o apă de colonie și un volum de versuri. A mulțumit pentru cadou, cu toate că în sufletul lui considera cartea de poezii și apa de colonie mai potrivite pentru o domnișoară decât pentru un om vârstă care până acum citise numai articole de specialitate din presa agrară, iar ca apă nu folosise decât apa de fântână.

S-au așezat în fața televizorului (despre cântarea în comun a colindelor niciunul nu a pomenit, iar de discuții nici nu putea fi vorba), bunicul florin s-a retras pe vârful picioarelor în camera sa.

Noaptea aceea multă vreme nu a putut să adoarmă, așa că a luat în mână volumul de versuri ce se afla pe măsuță. Întorcea filele cărții fără convingere, când, deodată, privirea i s-a oprit asupra strofei ”...Și aproape nimeni nu știe că adeseori e mult mai bine să discuți cu Liniștea decât cu un om”.

I-au căzut la inimă aceste cuvinte, a mai citit o strofă și apoi altele. În cele din urmă, lectura l-a absorbit într-atât, încât a uitat nu numai de ora târzie, dar și de lumea care îl înconjoară.

Din noaptea aceea, poetul cu versurile lui i-a devenit apropiat. Revine adeseori la el, citește însă și alte cărți, care nu lipsesc din casa fiului său. L-au fascinat, în special, romanele istorice și cele de aventuri.

Datorită lor, a descoperit un alt univers, necunoscut până acum. Cărțile au devenit noua lui pasiune. Datorită lor a îndrăgit discuțiile cu LINIȘTEA, suportă mai bine singurătatea și tot mai rar îi revine acea istovitoare. nostalgie

SURSA:  Revista Familia mea 1996 anul IV

In ceasul când ispita-i grea

In ceasul când ispita-i grea, iar eu nu pot vedea pe cale,
Fă-mi limpede-naintea mea, Isuse calea voii Tale.
Iisus, Iisus, să nu mă lași! să nu mă lași! să nu mă lași!
Ci-ndreaptă-mi slabii vieții pași, pe calea voii Tale.

In ceasul când vrășmași-s tari, iar eu sunt slab și stau cu frică,
Puternic Doamne să-mi apari, și să-i învingi ca pe-o nimică.
Iisus, Iisus, să nu mă lași! să nu mă lași! să nu mă lași!
Ci-nvinge-mi Doamne orice vrășmaș și fă-i ca pe-o nimică.

In ceasul când eu nu-nțeleg, ce vrei și ce-aștepți de la mine,
Arată-mi planul Tău întreg și limpezește-mi-l mai bine.
Iisus, Iisus, să nu mă lași! să nu mă lași! să nu mă lași!
Ci fă-mi Isuse sfânt părtaș, să știu că fac ce-i bine! 

Autor: Traian Dorz  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de RubenLazar in 26/12/2017