C.N. dezlegări 2019 – băieți 10 ani Clasament final

Locul  1  CAMPION –  Ciomaga Andrei –  Cs Politehnica Iasi   

30 minute   26  puncte

Locul  2 Vicecampion – Butolo Alexandru Mircea – Cs Universitar București

36 minute   26 puncte

Locul  3  Onica Victor – Dominic – Cs Mediator Giarmata Vii

51 minute   26 puncte

Locul  4  Olteanu Gabriel – Luca – C. Central de Șah București

60 minute 26 puncte  TB vârstă

Locul  5 Gherghisan Alexandru – Nicușor – Acs Logic Delta

60 minute  26 puncte

Locul 6  Anghel Teodor – Andrei – Cs Unversitar de șah București

8 minute  25 puncte

Sursa: http://frsah.ro/wp-content/uploads/2019/04/C.N-10-ani-baieti-dezlegari_clasament.

Bancul zilei de 18.04.2019

  Bunica, pe patul de moarte, îşi cheamă nepotul la căpătâiul ei şi îi spune:
– Nepoate, vreau ca tu să moşteneşti averea mea. Vila, ferma, herghelia de cai, tractorul şi toate animalele de casă plus cele 22 de milioane, toate vor fi ale tale!
– Excelent! exclamă nepotul. Mulţumesc, bunico, nu ştiam că ai aşa o avere. Unde este ferma despre care vorbeşti?
Bunica răspunde, dându-şi ultima suflare:
– Pe Facebook…
     Sursa: http://www.bancuri.net/Categoria_Mosi_si_babe-50.htm

Tabla de şah sau regula celor 50 000 de ore

Prin New Yorker sau, în orice caz, în vreo publicaţie americană am dat de un studiu blogger-it despre complexitate. Când auzi de complexitate la ce te poţi gândi, oare? Al şaptelea continent? Un accelerator de particule? O rămăşiţă de ADN? Un deget de antimaterie? O problemă de matematică de nivel M1? Poveşti! Discutăm despre şah. Şah. Şah.

Aflăm că, prin 2009, s-a făcut un pas (mic pentru omenire, dar mare pe tabla de şah). Herbert Simon şi William Chase au publicat atunci în American Scientist o expertiză care concluziona: nu există experţi înnăscuţi în şah.

Cel puţin nu maeştri înnăscuţi sau mari maeştri! Nu există nici un nume în şah (incluzându-l pe Fischer) care să fi atins nivelul de mare maestru în mai puţin de un deceniu de preocupare intensificată asupra jocului. Simon şi Chase estimau că un maestru în şah petrece între 10 000 şi 50 000 de ore de privit la piesele de şah (laolaltă cu variantele de mutări posibile). La o convertire banală, asta înseamnă să priveşti 6 ani cu sfidare, asupra unui obiect fix.

În următorii ani psihologia flanchează studiul lui Simon şi Chase, întărind şi cu argumente „din interior” estimarea lor. Psihologul John Hayes a grupat 67 de compozitori celebri de muzică clasică şi s-a lămurit că, aproape în fiecare caz, compozitorii nu şi-au dat arama pe faţă decât după 10 ani de creaţie (cel puţin).

La fel ca în cazul şahiştilor, şi compozitorii au dat lumii „capodopera” după multă, multă şi iar multă practică (cu foarte puţine excepţii, dar nici alea încurajatoare; lui Erik Satie, de exemplu, i-a trebuit 8 ani până să compună „capodopera”; sau Paganini, care a avut nevoie de 9 ani.

Asta-i: nimeni nu reuşeşte la nivel înalt prin „talent înnăscut”. Nimeni nu intră în sala de operaţie, face turul iar apoi exclamă: „Mi-a reuşit operaţia pe creier!” În cartea Outliners, Malcolm Gladwell a început să popularizeze ideea celor 10 000 de ore:

10.000 este numărul magic al măreției, indiferent de aptitudinea naturală a unei persoane. Cu o practică suficientă, oricine poate atinge un nivel de competență care să rivalizeze cu cel al unui profesionist. Este doar o chestiune de a pune în timp.

Ce-ar mai fi de spus? La nivel cognitiv, nu există înnăscuţi. Te poţi naşte, câteodată, cu un handicap de întârziere. Dar, până la urmă, cine te opreşte să stai şi să priveşti 6 ani la rând?

Sursa: http://www.thechronicle.ro/science/tabla-de-sah-sau-regula-celor-50-000-de-ore