Bancul zilei de duminică, 28.10.2018

La stomatologie

Bulă se revoltă.

  • Cum? Un milion pentru o simplă extracție, pe care ați făcut-o și fără anestezic? E prea mult. În altă parte o asemenea intervenție costă jumătate…
  • S-ar putea, recunoaște senin medicul. Dar dv. ați răcnit atât de înfiorător, încât mi-au fugit toți pacienții din sala de așteptare!

  Sursa: Viața preafericitului Bulă în 1000 de bancuri

Deschiderea festivă a anului școlar de șah 2018-2019 la Școala de șah ”Visul unui pion!”

În ziua de 29.09.2018, în sala Hyperion al Universității de Medicină, s-a desfășurat ”Campionatul prieteniei, ed. a XII-a” organizat de Clubul Sportiv Mediator Giarmata Vii și Clubul Sportiv Studențesc Medicina Timișoara reprezentat de domnul director, Ioan Mărășescu, maestru internațional.

Acest concurs este ca o sărbătoare a prieteniei dintre șahiști, copii și juniori, care după o lungă vacanță de vară se întorc și participă cu bucurie la Deschiderea festivă a anului școlar de șah 2018-2019, la Școala de șah ”Visul unui pion!”, din cadrul C.S. Mediator.

Și în acest an preotul paroh al Bisericii Ortodoxe din Giarmata Vii, Vasile Suciu, nașul spiritual al clubului nostru, a fost în mijlocul nostru și rostind împreună cu noi rugăciunea împărătească Tatăl nostru s-a rugat pentru noi și a binecuvântat acest an școlar, elevii prezenți precum și părinții și profesorii lor.

Au fost în total 112 concurenți, veniți de la 12 cluburi sportive, unele de la mare distanță: Cs Deva,Csm Vulcan, Cs Talbot Reșița, Palatul copiilor Arad, Acs Șah Club Vados Arad, Cs Sânandrei, Cs Jimbolia, Cs Unirea Sânnicolau Mare, Cs Universitatea de Vest Timișoara, CSS nr.1 Timișoara, Cs Mediator Giarmata Vii și 10 copii nelegitimați din localitatea Recaș.

Concursul a fost structurat pe două turnee, copii până la 12 ani și juniori până la 20 de ani.
S-au jucat 7 runde cu timpul de gândire 15 minute + 3 sec./mutare pentru fiecare jucător.
Arbitrajul a fost asigurat, ca de obicei, de familia noastră: Partenie, Eleonora, Laura și Narcisa.

Clasament general

Turneul de copii: Campioană – Ștefan Iulia

B 6 ani: 1. Sântimbreanu Bogdan 2. Nica Alexandru

B 8 ani: 1. Tod David 2. Enescu Vlad  3. Nica Vlad 

B 10 ani: 1. Drăgoi Albert 2. Sântimbrean Mihnea 3. Văduva Ioan

F 10 ani: 1. Milea Clara 2. Nedelcu Andreea 3. Chira Jurj – Miruna

B 12 ani: 1. Sida Flavius 2. Iucu Mihai 3. Miculiț Vlad

F 12 ani: 1. Puiuleț Mihaela 2. Costea Ana-Maria 3. Mașcaș Teodora

Turneul de juniori: Campion – Panc Samuel

B 14 ani: 1. Oltean Cristian 2. Butușină David 3. Hălmăjan Iulian

F 14 ani: 1. Guiu lorena 2. Rădulescu Georgiana

B 16 ani: 1. Butușină Samuel 2. Păun Paul 3. Ghițoiu Mario

F 16 ani: 1. Minnich Mihaela

B 18 ani: 1. Bogdan Adrian

Am găsit din nou un pasaj în care se exprimă detaliat despre o altă calitate omenească pe care o dezvoltă practicarea jocului de șah și o redau exact textului din carte:

”Viața unui șahist este marcată de suișuri și coborâșuri peste care trebuie să treacă, dând dovadă de o bună pregătire psihică.În ce privește pregătirea psihică, aceasta este cu atât mai importantă cu cât jucătorul este mai sus situat în ierarhia sportivă și cu cât miza partidei este mai mare.

Jucătorul trebuie să fie în măsură să se stăpânească și să rămână calm, chiar când încearcă emoții din cele mai puternice.

Când privești cei doi jucători care se înfruntă pe o scenă, ești impresionat de calmul dovedit la tablă, în timp ce sub masă picioarele se mișcă tot timpul, uneori în mod dezordonat la un moment dat ai impresia că se încoardă și se pregătesc pentru un salt.

Calmul de la masă contrastează cu neliniștea de sub masă, ilustrând aparenta stăpânire de sine a jucătorului”      <(Pius Brînzeu în Șahul-”Magie” în alb și negru).

Participarea activă la antrenamente și la concursuri a elevilor noștri în număr 60, este un nou prilej  pentru noi de a-i călauzi pe drumul performanței în șah.

Mulțumiri și toată admirația noastră pentru părinții care au ales  să completeze educația copiilor lor prin învățarea jocului de șah. Aș vrea să împărtășesc tuturor sentimentul de bucurie și mulțumire sufletească pe care îl simțim ca antrenori când părinții își exprimă recunoștința (printr-un telefon sau ne caută personal) pentru ceeace am reușit să transmitem și să îi învățăm pe  copii; cât de mult le-a folosit practicarea jocului de șah, la examenele de admitere în clasa a VIII-a, la liceu sau la facultate.

Vom dezvolta această temă într-un număr viitor al periodicului din Giarmata Vii, Vatră nouă, unde suntem găzduiți de 18 ani prin bunăvoința preotului paroh, Vasile Suciu și redactorul șef al acestei publicații. Datorită acestui fapt activitatea noastră șahistă poate fi privită ca într-o oglindă pe tot parcursul acestor ani.

Mulțumim părinte!

Dumnezeu ne-a îndreptat pașii pe o cale unde putem cunoaște oameni minunați, unde putem fi primiți cu un zîmbet de copil de fiecare dată când deschide ușa clubului, pentru a fi prezent la antrenament.

De aceea, în Revista C.S. Mediator, nr.10 – ”Visul unui pion!” am fost inspirată de un moment de entuziasm și am cules pentru Dvs., dragii noștri cititori, următorul motto ce poate cuprinde o întreagă viață de om în care putem să ne regăsim și noi, antrenorii clubului de șah Mediator.

Motto:

                    ”Trăim în fapte , nu în ani,                   Ne măsurăm cu ce-am făcut,
                     În bucurii și nu în bani,                       Nu doar cu ceasul ce-a bătut,
                     În sentimente ce-au rămas,                 Și vom primi doar ce am dat,
                     Nu-n limbile ce merg pe ceas.            Cât am iubit și ajutat…”

Pagină realizată de Eleonora și Partenie MIHAI, antrenori la C.S. Mediator și publicată în periodicul Vatră nouă din Giarmata Vii – redactor șef preotul paroh Vasile Suciu

O minune a Maicii Domnului din zilele noastre

Maica Domnului e mereu gata să ierte, să îndrăznească a cuprinde pe Domnul cu dragostea ei de mamă și să-L roage pentru sărmanii mu­ritori, așa cum și în Acatistul ei mărturisim că „mult poate rugăciunea Maicii pentru îmblânzirea Stăpânului”. A avea ca mamă pe Maica Domnului e darul neprețuit pe care ni L-a făcut Dumnezeu.

Dumnezeu a ales-o pe Maica Sa dintre oameni pentru ca pe oameni să-i ridice la Sine. I-a prețuit curăția și smerenia și i le-a încununat, dăruindu-ne-o ca exemplu tuturor femeilor creștine. Prin ea, lumii a răsărit bucuria. Prin ea s-a făcut începutul minunilor lui Hristos, scară cerească fiind pentru pogorârea lui Dumnezeu printre oameni. Ea este acoperământul lumii, cel mai lat decât norul și podul care îi trece la cer pe cei de pe pământ.

Dumnezeu ne-a arătat-o a fi deschizătoare a ușilor raiului și îndreptătoarea înțelepciunii celor credincioși. Maica Domnului este îmblânzirea Judecătorului celui drept și sălașul înțelepciunii Lui, iertarea multor greșiți, dar și haina celor goi de îndrăzneală. Ea este dragostea care biruiește toată dorirea și nădejdea bunătăților celor veșnice.

Ispitele tinereții

În fiecare zi se întâmplă minuni cu noi sau cu cei din jurul nostru, numai că noi nu avem timp să le observăm întotdeauna. Dumnezeu așteaptă mereu ocazia să ne trimită un semn, să ne întindă o mână, să ne tragă din vâltoarea lumii acesteia trecătoare înapoi în brațele Lui, pe drumul spre cer.

George Nițulescu are doar 19 ani și mărturisește în chip minunat cum Maica Domnului l-a adus la credință. S-a născut într-o familie bogată, de oameni cinstiți, însă foarte îndepărtați de Dumnezeu, care și-au uitat credința și tradițiile poporului nostru român. Fiind singur la părinți, George a fost ținut „în puf”, primind totul de la ai săi. Răsfățat, copilul a devenit obraznic, neascultător și egoist, așa cum devin majoritatea tinerilor de astăzi care nu merg la biserică sau care nu au parte de o educație sănătoasă morală în familie.

„Pe lângă aceste mari defecte ale mele, am devenit necredincios, declarându-mă chiar ateu. Atât de tare eram potrivnicul lui Dumnezeu, încât am scos din casa părinților mei toate icoanele și toate simbolurile religioase”, mărturisește acesta.

„Un ateu devine creștin din mila Maicii Domnului”

Când tânărul a făcut 18 ani și și-a luat permisul de conducere, părinții săi i-au cumpărat o mașină foarte performantă și extrem de scumpă.

Într-unul din drumurile sale, tânărul a mers la bunica sa, o femeie foarte credincioasă, care locuia foarte departe și care tocmai se întorsese dintr-un pelerinaj.

„De la o mănăstire, bunica îi cumpărase mătușii mele o icoană. Nouă nu ne cumpărase nimic, pentru că știa că oricum nu am fi primit darul ei. Știind că mă întorc spre casă, bunica m-a rugat să iau icoana și să i-o duc mătușii din partea ei.

Am primit-o cu greu, nici nu m-am uitat la ea, ci am aruncat-o cu mult dispreț pe bancheta din spate a mașinii”, mai spune George. Pe drumul de întoarcere, un exces de teribilism, dar și lipsa de experiență la volan a tânărului au făcut ca într-o curbă periculoasă mașina să se transforme într-o grămadă de fiare.

Au venit SMURD-ul și multe ambulanțe la locul accidentului și toți au rămas uimiți de cum arăta mașina. „Cu toate acestea, eu vorbeam cu ei. M-au crezut în agonie, au crezut că sunt rănit grav și delirez. Cei de la Descarcerare au tăiat mașina în două pentru a mă putea elibera.”

Deși impactul fusese foarte puternic, băiatul scăpase fără nici o rană, contuzie sau zgârietură cât de mică. Scăpase nevătămat din acest cumplit accident și în momentul în care l-au scos, unii dintre cei care se aflau acolo au început să se închine.

„Eu am crezut că se închină pentru că scăpasem cu viață, dar nu era așa. Pe piept țineam ceva, dar eu nici nu băgasem de seamă. Era icoana pe care bunica mi-o dăduse pentru mătușa și pe care eu o aruncasem nepăsător în mașină.

De abia atunci m-am uitat la ea și am văzut că era icoana Maicii Domnului”, relatează George. Maica Domului pe care el nu o cinstea devenise scutul lui protector și se pusese ca o pavăză între el și fiare, între el și moarte. Maica Domnului nu s-a uitat la faptele lui, știind că tânărul este rău din neștiință și de aceea i-a fost milă de el și nu l-a lăsat să piară.

Acela a fost momentul de cotitură al vieții mele și de atunci am hotărât cu adevărat să îmi schimb viața. Ateul din mine a devenit creștin, iar din prigonitorul lui Dumnezeu devenisem un mare iubitor al Lui”, a mai spus tânărul.

„Cine a strigat-o pe Maica Domnului i-a fost bine!”

Maica Domnului a făcut această minune nu numai pentru George, ci și pentru ca fiecare dintre noi să ne întărim în credință că Dumnezeu e viu și e pururea lângă noi, că sfinții mijlocesc neîncetat pentru noi, dacă îi chemăm în rugăciune, iar ea ne este acoperământ și sprijin ceresc. Părintele Ioan Iovan spunea că „e mai scumpă dragostea Maicii Domnului față de noi decât toată averea, toate rangurile, toată sănătatea și tot ce este pe pământ de mare preț. Închi­pui­ți-vă să avem avocat pe Maica Domnului! Eu vi-l recomand”.

Să o cinstim toți pe Maica Domnului, să îi citim acatistele, să o iubim și și să îi cerem ajutorul, să îi sărutăm icoana cu dragoste, așezând-o la loc de cinste în casele noastre și astfel ea ne va fi ajutătoare, mijlocitoare, pavăză și scut împotriva necazurilor, bolilor, supărărilor și necazurilor acestei vieți.

Sursa: http://ziarullumina.ro/o-minune-a-maicii-domnului-din-zilele-noastre-123007.html