Doi bărbați, foarte bolnavi , ocupau același salon într-un spital.
Unuia îi era permis în fiecare după-masă , timp de o oră, să stea șezând în pat. Patul său era lângă fereastră. Celălalt trebuia să stea mereu întins. După ce au făcut cunoștință au început să vorbeasca ore în șir.
Vorbeau despre soțiile lor și despre familie, despre case, despre ocupațiile lor, despre servicul militar și despre călătoriile ce le făcuseră.
În fiecare după-masă, bărbatul de lângă geam îi povestea colegului său de salon tot ce putea vedea dincolo de fereastră.
Bărbatul din celălalt pat începuse să trăiasca pentru acele câteva ore în care lumea sa devenea mai frumoasă și vie datorită lucrurilor și culorilor din lumea exterioară.
Fereastra dădea într-un parc cu o fântână grandioasă. Rațele și lebedele se jucau în apă, în timp ce copiii își lăsau bărcile de jucărie să plutească pe apă.
Tinerii îndragostiți se plimbau îmbrățișați printre flori de toate culorile și se putea vedea și o panoramă frumoasă a orașului.
În timp ce bărbatul de la fereastră descria totul cu abundență de detalii, bărbatul din celălalt pat închidea ochii și își imagina scena. Într-o după-masă caldă, cel de la fereastră descria o paradă ce trecea prin parc. Chiar dacă nu o putea vedea, bărbatul ce stătea întins și-o imagina cu ochii minții.
Treceau zilele și săptămânile.
Într-o dimineață infirmiera intrase să le aducă apă când a găsit corpul neînsuflețit al bărbatului de la fereastră. Acesta murise tăcut, în somn.
Celălalt a rugat-o să îl lase să se mute în patul prietenului său. Ajutată de alte asistente, l-au mutat și după ce s-au asigurat că totul este în regulă, au plecat.
Încet, deși îl durea, s-a ridicat sprijinit pe un umăr pentru a vedea pentru prima oară lumea de afară. Cu puțin efort a reușit să vadă afară.
Fereastra dădea într-un perete alb.
A întrebat-o atunci pe asistentă ce-l putea determina pe prietenul său să descrie lucruri atât de frumoase.
Asistenta i-a spus că era orb, deci nu putea vedea nici peretele.
“Poate a încercat să vă încurajeze..” spuse ea.
Epilog:
Găsești o bucurie imensă când faci pe ceilalți fericiți, indiferent în ce situație te afli tu.
O durere împărtășită e înjumătățită, dar bucuria împărtășită este dublată.
Dacă vrei să te simți bogat, numără lucrurile ce le ai , pe care banii nu le pot cumpăra.
Ziua de astăzi este un dar, de aceea se numește prezent.
——
Povestea nu îmi aparține, dar am găsit-o în italiană și m-am gândit să o traduc J
https://sontagbeatrixedith.wordpress.com/de-suflet/