Finaluri de piese minore

 Finaluri de piese minore + pion vs. piese minore (1)

Bruce Pandolfini a început sa predea sahul pentru prima oară în 1972, la un moment în care o intreaga clasa de educatori a apărut pentru a răspunde cerinţelor de instruire in şah din cauza „exploziei” lui Fischer, in lumea sahului mondial. Din 1972 până în 1977 el a predat, în medie, cincizeci de lectii private pe săptămână, iar aproximativ o treime dintre lecţiile sale s-au axat pe finaluri.

Un număr de cursuri structurate pe care le-a prezentat la diferite universităţi şi instituţii l-au forţat să-si prezinte mai concret ideile şi materialul pregatit pentru aceste cursuri, „modificat de experienţa acumulata la lecţii private şi seminarii, constituie cea mai mare parte a materialului”, în noua sa carte Endgame Workshop.
Rezultatul inseamna treizeci de lecţii, ce acoperă 251 de pagini, care introduc concepte de bază pentru finaluri, cum ar fi maturile elementare, opoziţiile, câmpurile critice, şi promovarea pionilor, precum şi furnizarea perspectivelor unor jucători cu experienţă în problemele finalurilor mai complexe.

El scrie că, „cea mai mare din ceea ce apare aici a pregatit pentru oameni reali, cu probleme reale in problemele şahului.”
Extras din „Endgame Workshop”
(Atelierul de finaluri) de Bruce Pandolfini

Lecţia 27: piese minore şi pion vs piese minore

Piesă minoră şi pion vs. piesă minoră În acest moment suntem pregatiti să infruntam un alt set de finaluri, în care piesele minore se confrunta reciproc, dar una dintre parti are un pion suplimentar.

447)Albul castiga

Alb: Rc8, Nd8, pp b7               Negru: Rc6, Ng3

Primul pas:
scoaterea nebunului negru de pe diagonala b8 – h2
În diagrama 447, care este o poziţie familiară analizata de către Centurini, Albul are un pion periculos pe coloana calului, ajuns pe linia a şaptea.
Nebunul negrului opreste transformarea, cu regele negru ajutandu-l prin impiedicarea nebunului alb de a bloca diagonala critica b8-h2 de la c7.
Este de notat, de asemenea, că regii stau în opoziţie directă. În prima parte a soluţiei Albul găseşte o modalitate de a înlătura nebunul Negrului de pe diagonala b8-h2, începând cu

  1. Bh4!

Fără îndoială, acest sacrificiu poate fi, si trebuie sa fie, refuzat, dar aceasta tactica câştiga timp pentru a transfera nebunul Albului pe diagonala a7-g1. După

  1. ………Bh2
  2. Bf2    Bf4

(sau pe un alt loc sigur, pe diagonala b8-h2)
3.Ba7!   Bh2
4.Bb8 ………
şi acum Negrul trebuie să cedeze diagonala critica. Din fericire pentru Negru, nebunul Albului blocheaza pătratul de promovare. Acest lucru înseamnă că Negrul are la dispozitie o mutare pentru a plasa nebunul pe o alta diagonala defensivă, şi anume diagonala scurtă, a7-b8. Urmează

4 …Bg1,    şi după Bg3 (de exemplu)

5 …Ba7,
Albul are sacrificiul deflector 6. Bf2!,

iar pionul se va transforma în scurt timp. Daca diagonala defensivă scurtă (aici, a7-b8) ar fi fost cu un pătrat mai lunga, nebunul Negrului ar fi fost în măsură să evite fundatura şi încă sa mai tină sub supraveghere patratul b8. Din păcate pentru el, un astfel de pătrat nu există şi Albul castiga.

448) Albul castiga
Alb: R a8, Nd8, pp. b7           Negru: Rc6, Nh2

Albul pazeste deja la a7

În diagrama 448, cu regii în opoziţie diagonală,

şi regele alb pe partea „scurtă” a pionului,

Negrul nu are nici măcar posibilitatea de a repoziţiona nebunul pe cea mai scurta diagonala defensiva,

deoarece a7 este deja păzit de rege alb. Astfel,

  1. Bg5 Bg3 2. Be3 Bh2 3. Ba7 Bg3 4. Bb8 Bf2 5. Bh2

(printre altele), lasă Negrul fără resurse şi pionul se transformă.

449) Poziţia lui Centurini

Poziţia originală a lui Centurini

În poziţia originala a lui Centurini  (diagrama 449)

nebunul negru nu începea de la g3, ci de la h2, astfel încât Albul nu are manevra câştigătoare de timp Bh4.

În consecinţă, Albul trage de timp, aşteptand ca nebunul negru sa iasa din ungherul lui tihnit, destul de copt pentru a fi luat la tinta.

 Daca Negrul nu opune rezistenta, Albul câştigă cu 1. Bh4 Bf4 2. Bf2 Bh2 3. Ba7 Bg3 4. Bb8 Bf2 5. Bf4 Ba7 6. Be3 (similar cu manevra din pozitia 447).

Dar să spunem că, după 1. Bh4

Negrul încearcă o apărare mai activa,

1… Kb5,

cu scopul de a ajunge cu regele la a6, de unde acesta poate lua sub control campul a7. Albul continuă

  1. Bf2 Ka6 3. Bc5

(o mutare de aşteptare care forţeaza nebunul Negrului sa mute, şi sa de expuna)

3… Bg3 4. Be7

(cautand un eventual blocaj la c7)

4… Kb6

 (gonind înapoi ca sa pazeasca campul c7 de la c6)

  1. Bd8+ Kc6.

Am revenit în poziţia de plecare, dar cu o diferenţă: nebunul Negrului este expus capturarii, fiind acum pe g3 în loc de h2. Albul câştiga acum cu

  1. Bh4!

(forţând Negrul sa iroseasca un tempo pentru salvarea nebunului, în loc să îl folosească pentru a repoziţiona regele)

6… Bh2 7. Bf2,

şi ne-am intors la ideea câştigătoare de bază.

Sursa: http://www.chesscafe.com   https://iulianceausescu.wordpress.com/

 

Laboratorul jucătorului de șah

Persoană de contact: Mihai Partenie tel. 0721- 16 40 5

Posted by Costin Beiu pe Aprilie 8, 2016

A.S. Suetin a scris o carte intitulata “Trei pasi spre desavarsirea jocului de sah”, la editura  Pergamon Press, 1982. In acest articol sunt cateva extrase din capitolul intitulat “Laboratorul jucatorului”. Aceasta carte contine cateva din cele mai bune sfaturi pentru auto invatarea jcoului de sah.

Lucru pe jocurile proprii

Pentru jucatorii care doresc sa isi imbunatatesca jocul, analiza la rece a greselilor nu este suficienta. Problema este de a gasi cauza psihologica a acestor greseli. Nu te lasa prada mandriei, trebuie sa restabilesti cursul logic al gndirii, fortandu-te sa raspunzi cam la aceste intrebari:

  1. Ce variante specifice ai calculat,cand ai luat in considerare o mutare, mai ales in momentele cheie ale meciului? E foarte important sa observi ce ai omis in calcule si ce ti-a aratat adversarul in analiza de dupa meci.
  2. Ce ai luat in considerare cand ti-ai ales planul?
  3. Cand iti evaluezi greselile pozitionale, forteaza-te sa intelegi cauza lor.
  4. Au rezultat dintr-o intelegere gresita a pozitiei, sau datorita calculului gresit. Calculul gresit poate conduce la situatii nefavorabile.
  5. Un comentariu asupra unei partide trebuie:
  • sa arate punctele cheie ale partidei
  • sa arate modul de gandire al celor 2 jucatori, si in particular, sa arate calculele specifice.
  • sa urmareasca strategiile foloste in joc
  • sa trasmita sentimentele jucatorilor.

 

Iata cateva reguli simple dar esentiale: nu analiza partida intr-o singura directie, doar prin prisma variantelor proprii. Incerca sa privesti si din prisma ideilor adversarului. De fiecare data cand faci o greseala, indica si continuarea corecta.  Nu uita ca analiza nu este joc practic.

Studiul jocurilor marilor maestrii

O armonie intre evaluare si calcul in jocul tau poate fi atinsa doar daca exersezi constant analize. Prin urmare este important sa analizezi jocurile maestrilor, sa fi capabil de a intelege corect ideile in comentariile proprii si sa evaluezi calitatea comentariilor. Exista 2 trenduri in “Metoda comentariului”:

Acorda prioritate evaluarii de natura generala. Variantele specifice trebuie illustrate si spune ideile principale. Un bun exemplu il reprezinta “Bronstein’s Zurich 1953 Tournament Book

  1. In afara variantelor, fa o evaluare a pozitiei, trecand de la particular la general. Fa rar o generalizare larga, si acorda atentie detaliilor analizei, si studierii resurselor latent combinationale. Un bun exemplu al acestui stil este Chigorin.

Astfel, exista 2 metode de comenatriu, ambele perfect valabile. Fiecare indica realitatea sahului: deductive (de la general la particular) – continutul strategic al unei partide,  si inductiva ( de la particular la general) – continutul tactic. Metoda moderna de comentariu este de a sintetiza cele doua metode, comnbinand armonios analizele specifice cu evaluarile generale. Alexander Alehin a fost un exemplu bun al acestei abordari sintetizate de comentariu. Abilitatea de a a face evaluari critice asupra comenatriului studiat, abilitatea de a gandi independent, sunt caliati esentiale pentru un analist.

Lucru cu litaratura

Daca desconsideri citirea lucrarilor metodice si in special studiul informatiilor vei avea surpize neplacute. Un “jucator inascut” nu va atinge nivele ridicate. Pe de alta parte, citiirea cartilor de sah este pur si simplu o necesitate. Nu trebuie uitat ca materialele despre sah, sub orice forma, necesita intotdeauna o perceptie activa. Acest lucru presupune in particular un studiu critic asupra literaturii, ceea ce nu este intotdeuna usor de realizat. Trebuie mentionat faptul ca un studiu prea scrupulous, din coperta in coperta, chiar si a celei mai reusite carti poate conduce la pierderea gandirii proprii, chiar si a “gustului” pentru sah. Cum se poate ajunge la un echilibru? Cred ca depende de obiectivul pe care ti l-ai ales in imbunatatirea stilului. Acesta este strans legat de dezvoltarea abilitatii analitice.

Nimzovitch a scris in cartea “Cum am devenit mare amestru”: “Am luat cartea turneului de la Nuremberg din 1906 cu observatiile lui  Tarrasch, si am dus-o la un legator si l-am rugat sa adauge pagini albe intre 2 pagini de text. Si apoi am inceput sa lucrez la partide. .. Fiecare rezultat observat l-am scris pe paginile intermedare. Intotdeauna am jucat de o parte a mesei, fie la alb fie la negru. Prima data m-am chinuit sa gasesc cea mai buna mutare apoi ma uitam la mutarea din meci. In acest fel fiecare meci dura cca. 6 ore. Mi-am imbunatatit metoda de invatatre pe parcurs. In unul din meciurile lui Salwe sa ajuns la o pozitie tipica de pion izolat: calul alb la f3 si pionul la d4, calul negru a d7 si pionul la f7 (in plus fiecare avea o multime de piese). S-a dovedit ca albul nu avea niciun motiv sa se grabeasca la ocuparea campului e5 cu calul, deoarece in cateva mutari calul negru a ajuns la d5 si astfel fara efort din partea albului, campul ajungea in stapanirea acestuia. Astfel de observatii le-am notat pe paginile albe, si, in plus, ceea  ce vreau sa spun este ca nu erau obsrvatii cu continut sahistic in intregime,  dar si observatii psihologice. Rezultatele eforturilor mele au fost dupa cum urmeaza:

  1. Am pregatit deschiderile
  2. Am devenit mai bun in jocul de asteptare, si am gasit de neinteles  ca in trecut faceam sacrificii fara un calcul exact
  3. Un rezultat important a fost faptul ca, datorita studiului atent al anumitor jocuri, am inceput sa inteleg strategia jocurilor inchise, si, in particular, am inteles principiile lantului de pioni si, in parte, a centralizarii.”

Indiferent de cartea pe care o studiem, trebuie sa fim capabili sa separam partea importanta de cea mai putin importanta, si sa gasim esenta problemei aparute. In studiul sahului, arta analizei critice este intodeauna importanta.

Sursa:  Chess Training blog
Am preluat de pe :  https://iulianceausescu.wordpress.com/2016/04/08/laboratorul-jucatorului-de-sah-

 

ROLUL ŞI LOCUL PSIHOLOGIEI ÎN ARTA ŞAHISTĂ

  Au nevoie, de fapt, jucătorii de şah de psihologie?

Psihologia şahistă este un domeniu actual al cercetărilor de specialitate, totuşi unul relativ tânăr. Necesitatea unei analize psihologice obiective a activităţii şahistului rezultă din însăşi esenţa luptei oamenilor în faţa tablei de şah.

Cele mai multe poziţii care apar în timpul jocului sunt destul de complicate. Aceasta înseamnă că singura cale absolută, cea mai bună (care nu există mereu) nu este găsită în împrejurările respective şi, de aici, alegerea mutării depinde în mare măsură de caracteristicile individuale ale jucătorului, adică de experienţă, ştiinţă, temperament, obişnuinţa de a gândi, aprecierea comparativă a forţei de joc a adversarului şi altele.

De aici rezultă că temeinica cunoaştere a adversarului, sesizarea şi înţelegerea scopurilor către care tinde acesta, dar şi aprecierea corectă a propriilor posibilităţi, permit să se intuiască, cu o  mare marjă de probabilitate, mersul viitoarelor evenimente şi să se aleagă o linie corectă pentru propriul comportament.

De aceea, dacă vrea să aibă succes, jucătorul trebuie nu numai să cunoască bine teoria şi să stăpânească tehnica jocului – el trebuie să aibă şi capacitatea de a sesiza plusurile şi minusurile rezultate din stilul şi caracterul adversarului. Mai mult, el trebuie să se autoaprecieze cu obiectivitate

Includerea factorilor psihologici în analiza situaţiei este o condiţie necesară pentru o comportare şahistă de succes. Alehin a accentuat: “Pentru a avea succes, eu consider că trebuie, în primul rând, să-mi cunosc propriile tării şi slăbiciuni, iar în al doilea, să înţeleg tăriile şi slăbiciunile adversarilor…

Pentru şah, pentru lupta şahistă este necesară, înainte de toate, cunoaşterea naturii umane, înţelegerea psihicului adversarului. Înainte de a lupta numai cu figurile, noi luptăm, totuşi (sau cel puţin încercăm) cu adversarul, contra voinţei şi nervilor săi, folosim calităţile sale personale, şi nu în ultimul rând vanitatea sa.”

Aceste caracteristici ale luptei şahiste, sesizate cu inteligenţă, sunt adesea uitate sau greşit înţelese, chiar în zilele noastre. De aceea se evidenţiază abordarea incorectă a psihologiei şahiste la capătul a două extreme:

Reprezentanţii unui punct de vedere consideră că, într-o oarecare măsură, ar exista o teorie şahistă “pură”, care – dacă este folosită corect în practică – nu ar lăsa loc pentru “speculaţii” psihologice.

Personalitatea adversarului şi înclinaţiile proprii nu ar trebui să fie luate în considerare la luarea deciziilor. Acest punct de vedere era împărtăşit de marele maestru Rubinștein – care – la întrebarea:cu cine joacă astăzi? – a răspuns: “Aceasta nu are nici o importanţă. Astăzi eu joc contra pieselor negre.”

La începutul drumului său creator, Capablanca avea concepţii asemănătoare. El scria: “Când mă aşez la tablă mă gândesc doar la poziţie, nu şi la adversar. Dacă acum se priveşte şahul ca ştiinţă, artă sau sport, indiferent cum – psihologia nu are nici o legătură cu el, ea stă doar în calea şahului adevărat”.

Lipsa de orice consistenţă a unei astfel de abordări a rolului factorilor psihologici în şah iese la iveală în mod clar la analizarea exemplelor din practică

Sursa: https://sahvelier.blogspot.ro/search/label/Şahul în şcoală?
Publicat de „https://”Constantin Clement Velier