VÂRSTE DIFERITE

Anii pe care îi trăiește omul sunt de vârste diferite. De multe ori, fără nici o legătură cu vârstele acestuia. Poți fi bătrân și viața ta să cuprindă în ea doar ani de copil. Poți fi copil și anii tăi de viață să fie foarte bătrâni.

Au existat dintotdeauna astfel de cazuri.

Când eram eu copil, numărul bătrânilor-copii îl întrecea cu mult pe cel al copiilor-bătrâni. Adevărul este că noi, cei mici, eram învățați încă din fașă cum să ne ferim de asta. Așa că rămâneam, cât eram copii, doar copii.

Spre deosebire de bătrâni, care își făceau rost de ani foarte tineri pentru ultima parte a vieții. Nu-i luau de la noi. Nici vorbă de așa ceva! Cum să dea mamaia Tudora iama în anii mei de copil și să pună în locul lor câteva grămăjoare din bătrâne­țea ei?!

Își întinerea anii ei bătrâni. Și-i aducea până la vârsta de copil. Ca să poată face asta, trebuia să coboare la mintea mea, jucându-se de-a tot ce ne jucam noi, copiii. Iarna, îi vedeai pe bătrâni dându-se pe derdeluș, iar vara, mergând alături de noi la scăldat.

În ziua când începea școala, ni se separau vârstele. Mi-ar fi plă­cut să nu fie așa, pentru că bunicii celor mai mulți dintre noi nu apucaseră să învețe carte. N-ar fi râs nimeni să-i vadă ie­șind dimineața pe poartă cu ghioz­danul în spate! Nici nu vă închipuiți cât de mult putea să mă întristeze această separare.

Cam la fel de mult cât mă întristează anii bătrâni ai multor copii de astăzi. Nu i-au împrumutat de la bunicii lor. S-au îmbătrânit singuri, sau cu ajutorul părinților, uitând să se mai joace. Și când spun asta, mă gândesc la cele mai frumoase jucării din toate timpurile, cele făcute de mâna Domnului, care sunt ploaia, ninsoarea, răsăritul soarelui, înserarea.

Lăsați-vă, oameni buni, copiii să se joace cu ele! Ba chiar și cu cerul, jucăria cea mai importantă a copilăriei mele. Și jucați-vă și voi cu ei. O să vedeți că vârstele încep dintr-odată să dea înapoi.

În ciuda încăpă­țânării timpului de-a merge doar înainte.

Sursa:: http://ziarullumina.ro/despre-varste-137087.html

Indiferent ce spun oamenii despre tine, nu e problema ta …

Un om găseşte un şarpe pe moarte arzând într-un foc. Decide să îl scoată de acolo, dar când o face, şarpele îl muşcă. Din cauza durerii, omul îl scapă iar şarpele cade înapoi în foc. Bărbatul încearcă din nou să-l scoată din foc şi este încă o dată muşcat.

Între timp un bărbat care trecea prin zonă se apropie şi îi spune:
– Scuză-mă, dar eşti încăpăţânat! Nu inţelegi că de fiecare dată când încerci să-l scoţi din foc, te va muşca?

Bărbatul îi răspunde:
Natura şarpelui este să muşte, iar a mea este să ajut. Lucrurile acestea nu se vor schimba niciodată.

Astfel, cu ajutorul unei sârme, bărbatul scoate şarpele din foc, salvându-i viaţa.

Nu iţi schimba niciodată natura, chiar dacă cineva iţi face rău, nu-ţi pierde esenţa.
Ia-ţi doar măsuri de siguranţă.

Unii persecută fericirea, alţii cred în ea.

Fă-ţi griji mai puţin despre reputaţia ta şi mai mult despre conştiinţă.

Deoarece conştiinţa reprezintă ceea ce eşti tu, iar reputaţia ceea ce spun alţii despre tine.
Şi indiferent de ce spun oamenii despre tine, nu e problema ta … e problema lor.

Bancul zilei de joi, 13.09.2018

Bulă în pețit

Scuzați dacă-mi permit să vă spun, dv. nu vă veți însura niciodată cu fiica mea.

  • în primul rând, nu aveți o situație sigură;
  • în al doilea, sunteți prea risipitor;
  • al treilea, mi se pare că nu sunteți prea voinic…,
  • iar afară de toate acestea… eu nu am nici o fiică; ați greșit etajul! 

  Sursa: Viața preafericitului Bulă în 1000 de bancuri

Miluiește-mă Dumnezeule-Priceasna-Grupul Teoforul

Acum 4 ani
superb cantecul..este inspirat din psaltire 🙂

Extraordinara priceasna! Nu am cuvinte si am ramas extrem de impresionat si ce voci ingeresti au acesti cantareti! Tot respectul pentru acestia care canta despre Dumnezeu si despre tot ce este dumnezeiesc!
Bunul Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa va intareasca e zguduitor te trezeste din somn si sa ne punem intrebarea ce facem si unde merjem Doamne Ajuta
Dumnezeule MILUIEȘTE-NE După Marea Mila Ta și după mulțimea Îndurărilor Tale Șterge Fărădelegile Noastre!Amin!😢😢😢😢😢😢😢
Foarte frumos dar unde se găsește partitura la pricesna asta
Psalmul 50 cutremurator cand se canta in Biserica Sfanta Fecioara Maria Madrid
Eu si nepotica mea suntem credincioasa ea nu poate sa mearga
cea mai frumoasa priceasna pe care am auzit, trebuie sa ne spuneti unde ati gasit-o si cine sunt cei care canta
este dumnezeesc te cutremura,
sa postati mai miltevideo clipuri este dumnezeesc sa fi fericit

 

 

 

 

 

Care este vârsta optimă pentru a începe studiul șahului?

Majoritatea părinților se întreabă la ce vârstă trebuie să își dea copilul la șah pentru a obține performanțe. Există o vârstă optimă?

Șahul, ca orice alt sport, presupune foarte mult  efort. Studiul șahului nu se limitează la cunoașterea pieselor și a mutărilor, ci la un întreg sistem de studiu. În perioada de inițiere învățăm foarte multe lucruri despre piese și rolul lor, scopul jocului, câteva idei de deschidere a jocului, finaluri simple și maturi simple.

Cu cât avansăm mai mult în studiul șahului, cu atât problemele se intensifică mai mult. Apar noțiuni despre deschideri, strategiile jocului de mijloc și finaluri complexe. E foarte greu ca un jucător să ajungă să le stăpânească pe toate.

Uneori îți joci foarte bine deschiderea, dar ai probleme cu jocul de mijloc, alteori abia treci de deschidere, dar astepți cu nerăbdare jocul de final. Iar alteori le joci pe ambele foarte bine, dar nu îți stăpânești finalurile. Așadar, șahul este un joc deosebit de complex care presupune foarte multă muncă și timp, pentru a ajunge campion.

Sistemul de deschideri trebuie mereu îmbunătățit sau schimbat, iar studiul adversarilor pare să nu se sfârșească niciodată. Până și campionii mondiali se pregătesc temeinic pentru fiecare campionat. Nu poți să ajungi campion și să te oprești acolo. Locul trebuie menținut și deci, tot timpul este nevoie de studiu.

Pentru copii, șahul poate părea ceva distractiv și atât la început. Se știe deja că șahul se face plăcut foarte mult prin faptul că este unul dintre cele mai competitive sporturi. Unul pierde, unul câștigă. Remiza este doar o concesie, la care nici un jucător nu visează, decât în momentele total nefavorabile.

Fiind atât de competitiv, șahul este prietenul copiilor. Se știe deja ca orgolii mai mari decât copiii, puțini adulți au. Din orgoliu izvorăște și pasiunea pentru șah, pasiunea pentru a fi cel mai bun.

Copiii se întrec prima dată la meciurile de acasă, printre prieteni sau vecini. Apoi se înscriu la un club de șah pentru a-și testa forțele și împotriva altor adversari, și una peste alta, ajung la primul lor concurs de șah.

Primul concurs este decisiv pentru ei. El aprinde dorința de a fi cei mai buni sau nu. Dacă da, vor dori să studieze mai mult. Dacă nu, după primul concurs se vor orienta către alte sporturi sau activități la care se vor simți ei mai buni.

Dacă vor alege însă șahul, atunci vor începe prin a se pregati tot mai mult. După primul concurs urmează așadar și altele. În timp, concurența fiind foarte mare în juniorat, copiii trebuie să învețe tot mai mult pentru a fi cei mai buni. De cele mai multe ori nu talentul decide câștigătorul concursului, ci experiența jucătorului. Un copil care face șah de câteva luni se deosebește clar de unul care a învățat doar acasă de la frații mai mari, sau invers, față de unul care face de câțiva ani de zile.

Care este deci vârsta ideală pentru a începe studiul șahului? Răspunsul este că vârsta diferă de la un copil la altul, depinzând de nivelul lor de înțelegere. Unii copii sunt mai precoce și pot începe de la 4 ani jumătate, alții de la 5 ani, 5 ani și jumătate.

Ideal este ca un copil să înceapă șahul în momentul în care poate să îl înțeleagă în felul lui. La început ca o poveste, un joc, după care ca un sport. 

Andrada Cioteanu,  scoaladesah.ro

Sursa: https://www.tpu.ro/hobbys-pets/care-este-varsta-optima-

 

 

Găsiţi timp şi pentru Dumnezeu!

Să trăim lucrurile pentru slava lui Dumnezeu, nu pentru ca să ne ştie oamenii că suntem noi cine-știe-cine, că am făcut noi cine-ştie-ce. Dumnezeu ştie cine suntem, Dumnezeu ştie ce suntem.   

 Când îţi aduci aminte de Dumnezeu, înmulţeşte rugăciunea, ca atunci când Îl vei uita, Domnul să-Şi aducă aminte de tine.  Deci, când îţi aduci aminte de Dumnezeu, ce să faci? Înmulţeşte rugăciunea! De ce? Ca atunci când Îl vei uita, Domnul să-Și aducă aminte de tine. E un cuvânt pe care l-am găsit în Filocalie; de când l-am citit pentru prima dată, mi s-a implantat în minte şi-am rămas cu el şi îl duc mai departe şi îl spun şi altora.

Deci să înmulţim rugăciunea, dar s-o înmulţim nu aşa, citind numai ca să ne găsim treaba: că am citit o Psaltire întreagă, că am citit cincisprezece acatiste sau patruzeci de paraclise. Citiţi cât puteţi, faceţi-vă o rânduială de fiecare zi, găsiţi vreme şi pentru Dumnezeu, nu numai pentru lumea asta, nu numai pentru televizor, nu numai pentru altceva. Găsiţi vreme pentru Dumnezeu, căutaţi vreme pentru Dumnezeu, căutaţi prilejuri de întâlnire cu Dumnezeu, căutaţi prilejuri de vorbire cu Dumnezeu. Spuneţi-I lui Dumnezeu nu numai lucrurile acestea pământeşti, nu-I spuneţi numai: „ Doamne, îmi lipseşte asta şi-mi lipseşte ailaltă”. Spuneţi-I lui Dumnezeu: „Vreau să mă mântuiesc; vreau să Te am în sufletul meu; vreau să te am Păstorul meu”.

Să folosim toate prilejurile de a primi binecuvântările lui Dumnezeu de la sfintele slujbe, să folosim prilejurile de a fi la sfintele slujbe, în „cerul cel de pe pământ”; căci biserica e şi cerul cel de pe pământ, şi tinda Raiului, şi casa lui Dumnezeu, şi poarta cerului, şi locul împlinitor, şi locul fericirii. Să trăim lucrurile acestea pentru slava lui Dumnezeu, nu pentru ca să ne ştie oamenii că suntem noi cine-știe-cine, că am făcut noi cine-ştie-ce. Dumnezeu ştie cine suntem, Dumnezeu ştie ce suntem, dar să căutăm să trăim o viaţă pentru mărirea lui Dumnezeu.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Disciplina interioară prin rugăciunea de toată vremea, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2006, p. 50)

https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/gasiti-timp-pentru-dumnezeu

 

               
                                  

 

Analiză și Strategie pentru copii si juniori

Posted by nicu valahu pe decembrie 23, 2013

Mi-am propus sa fac o succinta analiza a situatiei sahului romanesc la nivel de copii si juniori, in ideea unei strategii coerente care sa readuca lucrurile pe un fagas normal .

Daca stam cu bratele incrucisate si ne plangem, in cativa ani ne vom trezi descoperiti si la seniori si la senioare .

Progresul copiiilor si juniorilor depinde de patru factori decidenti: parinti, antrenor, club,  federatie, cu precizarea ca parintii au intotdeauna ultimul cuvant .

Strategia imbunatatirii situatiei se poate aplica pe 3 paliere, unde la fiecare suntem deficitari  :

A   –   strict sahist

B – educational

C   –   psihologic

A – Sahist

Parintii

Rolul parintilor este mai important decat pare la prima vedere, vizand un apect decisiv pentru progresul copiiilor si anume : studiul individual de acasa!

La fel ca la scoala, ce inveti cu antrenorul nu se fixeaza, daca nu e dublat de teme si repetitii acasa . De altfel foarte multi copii talentati s-au ratat , nemuncind de loc acasa, sub privirea ingaduitoare a parintilor

Evident pe palierul sahist  un rol determinant il joaca antrenorii.

Antrenorii nostri, o mare parte foarte competenti, gresesc grav si aici am sa indic cateva greseli tipice :

  • dupa un timp initial de evaluare , orice antrenor discerne anumite inclinatii la elevi, fie un apetit pentru jocul combinativ, fie spre un joc mai pozitional, mai asezat .

Cu alte cuvinte trebuie tinut cont de profilul initial al jucatorului .

Asta nu inseamna ca nu trebuie insistat si pe registrul mai slab, dar in primul rand trebuie tinut cont de faptul ca trebuie intretinuta si cultivata placerea si pasiunea jucatorului de a juca sah .

  • greseala majora este ca in loc sa se axeze pe elementele de baza ale sahului, pornind cu finaluri, pozitii tip, principii si evaluari, majoritatea antrenorilor sub presiunea rezultatelor imediate (cedand si in fata nerabdarii parintilor sau chiar a plictiselii copiiilor)  se ocupa  prioritar de deschideri. Dezavantajul major este ca neavand o baza logica, copiii invata mecanic, fara a intelege subtilitatile si ideile deschiderilor.

Aici nu e vorba numai de incepatori, ci si de juniori “consacrati” care, gratie inceputului gresit, continua sa acumuleze mecanic, memoria estompand lipsa de intelegere si de cunostinte de baza.  Mai mult, datorita unui conservatorism prost inteles si a unei false sigurante, nu-si mai schimba niciodata repertoriul initial .

  • in acelasi context,  90% din antrenori ii invata pe copii deschideri din repertoriul lor propriu de baza, netinand cont nici de apetenta si profilul elevului, nici de capacitatea lui de intelegere sau de gradul sau de maturizare sahista.

Unii antrenori ii invata pe copii sa inceapa cu d4 sau c4 (fiind de parere ca la e4 e prea mult de invatat). Este un compromis condamnabil, datorat in mare comoditatii, dar si lipsei de profesionalism.

Urmarea se vede in timp, fiindca dupa un inceput debordant, datorat in mare parte si talentului copilului, jucatorul se plafoneaza si lumea nu intelege de ce.

Dealtfel este evident ca, jucand aceleasi tipuri de pozitii, jucatorul se blazeaza in timp, devine tributar obisnuintei, se teme sa abordeze noi deschideri si pozitii, si nu mai poate progresa.

Va dau exemple edificatoare de la noi : Luminita Cosma, care de mic copil juca franceza si platforma ca si acum ,  Levente Vajda cu combaterea sicilienei cu c3, sau Vlad Jianu cu Indiana veche sau dragonul. Toti mari talente, expusi mereu unei pregatiri la fix, dar incapabili mental sa mai schimbe .

De altfel practica confirma teoria, astfel Mihai Ghinda, cel mai prodigios antrenor roman modern, a aplicat riguros invatarea “stiintifica” a sahului si ca urmare a crescut  cel mai mare numar de mari maestri. Din noul val, mi se pare ca doar Ciprian Nanu ii calca pe urme, cu anumite lacune de experienta,  cu o metoda nu atat de elaborata, dar  pragmatica si flexibila adecvata dinamismului sahului modern.

Sahul modern se bazeaza mult pe calcul. Cunosc mult sahisti care fac o gramada de combinatii la antrenament, iar la tabla scapa sacrificii elementare.  Sigur, la tabla nu-ti spune nimeni ca in pozitia respectiva exista o combinatie, unii pun gasirea ei pe baza intuitiei sahiste , dar in mod evident exista si un clopotel obiectiv care te alerteaza pe baza celor invatate in timp, ca pozitia intruneste elementele care favorizeaza combinatia sau nu .

Sigur ca un calcul si o apreciere exacta tine de starea de luciditate si confort a jucatorului care se leaga de aspectele educationale si psihologice.

Clubul : fiind vorba de copii sa vorbim intai de cluburile sportive scolare .

Toate consideratiile expuse mai sus referitoare la antrenorii individuali raman valabile si pentru antrenorii scolilor sportive, cu precizarea ca antrenamentele colective au specificul lor si de multe ori un grad de dificultate sporit.

Trecand peste neaunsurile colectivului eterogen : diferente de cunostinte  sau intelegere, probleme de disciplina, programa si structurare rigide dictate de o legislatie de mult depasita,  exista si avantaje de ordin sahist :

 Elementele de baza ale sahului se acumuleaza mai usor pe fondul unei competitii concurente. Astfel, campionul dezlegarilor rapide va fi stimulat de succes, iar cel ale carui rezolvari si raspunsuri au fost mai incete sau gresite in raport cu ale celorlalti va munci mai mult, va aprofunda temele de acasa in speranta unei revanse.

Mai mult, in cadrul antrenamentului colectiv, intr-o atmosfera placuta si prieteneasca se cladesc bazele unei empatii, camaraderii, solidaritati care mai tarziu se regasesc in spiritul de echipa!

Am constatat ca la CSS1 din Timisoara la ore se fac numai combinatii, finaluri, pozitii tip si se discuta planuri si idei tematice, adica exact ceea ce e indicat.

Cluburile de performanta de divizie trebuie sa asigure instructia juniorilor la un nivel superior unde tehnica, subtilitatea si profunzimea conteaza cel mai mult.

Concluzie : Antrenorul federal trebuie sa comunice cu principalii antrenori de copii fie ei individuali sau de cluburile sportive scolare, furnizandu-le materiale de specialitate specifice, organizand cursuri de perfectionare si chiar atragandu-le atentia asupra unor devieri de la linia fireasca de invatare a elevilor.

Cantonamentele pentru juniori si senioare , nu trebuie sa aiba nimic de-a face cu deschiderile ci numai cu finaluri, combinatii si strategie. La Scoala Marilor Maestre din Tbilisi nu s-a studiat niciodata o deschidere, iar sahistele gruzine au dominat sahul mondial o perioada suficient de lunga.

.

B – Aspectul educational

Aici in mod evident rolul parintilor este preponderent.

Pe de alta parte de multe ori parintii gresesc “omeneste” in lipsa unor indicatii si lamuriri care ar trebui sa vina cel putin de la antrenor, daca nu si de la club sau federatie.

Parintii, fericiti ca au un copil talentat, sunt tentati sa creada ca au de a face cu un mic geniu, confundand de cele mai multe ori promisiunea cu certitudinea.

In aceste conditii,  sunt dispusi sa sa inchida ochii la scaderea  randamentului la scoala dar si la sah, considerand ca puiul lor este supus la eforturi suplimentare prea mari. Este o greseala mare in opinia mea fiindca, in conditiile unei concurente acerbe la sah, nimeni nu-ti poate garanta succesul, iar slabirea interesului pentru scoala sau chiar abandonarea ei inchide tot mai multe porti in viata.

Chiar daca e greu, cred ca trebuie jucat la 2 capete, mai ales ca o instructie serioasa iti dezvolta logica, gandirea si personalitatea. Dintr-o mandrie de breasla, plecand de la denumirea sahului ca sport al mintii, eu astept ca sahistii de varf sa devina personalitati complexe, capabile sa vorbeasca sau sa scrie intr-un mod deosebit, intr-un cuvant sa straluceasca in societate . Evident nu e usor, dar asteptarile in viata de la oamenii cu vocatie sunt mult mai mari .

Copiii “porniti tare” sunt inerent victime ale efectelor unei relative celebritati timpurii, ale unui mediu sahist de cele mai multe ori nociv si evident ale ispitelor varstei.

In aceste conditii, controlul, grija, supravegherea, atentia  dar si  afectiunea sunt obligatorii. Daca de multe ori parintii, subiectivi prin natura lor, pacatuiesc, este datoria celorlalti sa le deschida ochii si in primul rand a antrenorului .

Antrenorul are un rol important, atat sa deschida ochii parintilor, cat si sa vegheze la derapajele elevului. Pe palierul strict sahist, sunt cateva aspecte esentiale care tin in primul rand de etica profesionala a antrenorului.

  1. In momentul in care se edifica asupra posibilitatilor limitate ale copilului, este o datorie elementara sa le spuna parintilor ca perspectivele sunt minore si ca ar fi mai bine sa canalizeze copilul in alte directii.
  2. Majoritatea antrenorilor nu stiu sa alterneze antrenamentele colective (foarte importante) cu cele individuale, si sa isi adapteze munca pe baza profilului sahist si psihologic al copilului.
  3. Ca si la scoala, exista stadii de invatare si perfectionare a sahului, care presupun cresterea competentei antrenorilor implicit schimbarea lor dupa anumite etape. Evident majoritatea se cramponeaza de elev, desi, evident, si-au atins limita de competenta.

Cluburile au si ele un rol important. Pe langa asigurarea pregatirii copilului, trebuie lucrat serios la implementarea unui simt de responsabilitate  si solidaritate (bazata pe apatenenta la un grup, fie el club sau echipa nationala) amandoua extrem de utile in viata.

Federatia la randul ei trebuie sa vegheze la randul ei:

  •  la asigurarea unei pregatiri adecvate a talentelor , la monitorizarea lor permanta
  •  la asigurarea unui climat sanatos in concursurile de sah , sa previna pervertirea si ulterior ratarea unor talente certe. Este semnificativ  ca pana acum nu exista un program de monitorizare a copiiilor si juniorilor de varf si nici masuri punitive pentru juniori in ciuda unor numeroase evenimente negative. Sahul modern se caracterizeaza prin echilibru, dinamism si calcul.
  • Nu poti calcula exact, daca nu esti odihnit si concentrat, stari legate indisolubil de o viata ordonata, lipsita de excese. Iesirile in décor duc inevitabil la esec si ratare.

In acest sens colaborarea cu antrenorii, cluburile si chiar parintii este obligatorie.

Pana la urma, faptul ca succesele la nivel de copii si juniori au scazut drastic in ultimii ani este o dovada a lipsei de strategie si chiar a unui vadit dezinteres, in fapt a unei lipse de profesionalism evidente.

Concluzile sunt clare :

  1.       inventarierea talentelor si monitorizarea lor in timp
  2.       cantonamente profesioniste cu tematici adecvate si lectori de varf
  3.       regulament strict privind conduita juniorilor in concursuri
  4.       colaborare stransa cu factorii implicati
  5.       conditionarea sustinerii copiiilor si juniorilor, de o  prestatie onorabila in scoli ca si in colegiile americane

 C) Aspectul psihologic

Am sa incep cu un exemplu din tenis :

Novak Djockovic, intrebat despre secretul suprematiei celor 4 : Federer , Nadal , Djokovic si Murray a dat urmatoarea explicatie :

Mai sunt vreo 10 jucatori apropiati de noi ca tehnica, talent si pregatire, dar noi ii dominam la capitolul mental : avem acea mentalitate de invingator , acea siguranta si incredere in sine care te fac sa trimiti mingea unde vrei, sa nu-ti tremure mana pe racheta si sa nu dezarmezi niciodata!

La fel este si in sah. Acolo sus in elita toti sunt geniali, bine pregatiti si conseiati, muncesc tot timpul, dar numai unii, ajutati de o mentalitate superioara, ajung mari campioni.

In sah ca si in viata, psihologia joaca un rol determinant .

Ca si alte sporturi, antrenorii considera ca ei sunt foarte buni psihologi, si ca atare nu au nevoie de un psiholog profesionist. Este fals , aceasta afirmatie vine de la un om care a avut multe succese in domeniul antrenoratului, datorate in mare parte actiunilor pe plan psihologic .

Exista, e adevarat, un palier sahist, sa zicem elementar, unde antrenorul poate actiona psihologic si am sa dau cateva exemple:

  • antrenorii ii invata pe copii ca partida trebuie jucata normal la castig, indiferent de adversar sau conjuctura . Suna frumos, inaltator, dar complet rupt de realitate .

De foarte multe ori situatia in turneul individual sau pe echipe impune remiza .

Pentru aceasta jucatorii ar trebui sa aiba in repertoriu deschideri de rezerva fara mari pretentii, solide, cu sanse mari de egalare .

Mai mult cand joaca impotriva unor adversari aprioric considerati mai tari, copii sunt invatati sa joace variante rare. Gresit, fiindca se ajunge de obicei la pozitii necunoscute de ambele parti, cu avantaj evident pentru cel mai tare. Cele mai indicate in cazurile acestea sunt variantele principale, care duc la o egalitate relativa .

Exista emotii normale cand copiii urmeaza sa intalneasca jucatori mai tari .

Ele pot fi inhibate punand problema invers : cum gandeste cel tare in ideea ca se simte obligat sa castige,  in conditiile in care datorita analizelor teoretice avansate, e foarte greu sa rastorni echilibrul .

Jucatorii nu sunt conseiati cum sa reactioneze cand adversarul iese complet din repertoriul tipic, sa zicem joaca d4 in loc de e4, cum juca pana atunci. Este evident ca ti s-a pregatit ceva, in consecinta trebuie sa schimbi cu orice risc, abordand variante nu prea familiare, dar oricum mai necunoscute adversarului tau .

  • O alta problema este abordarea rigida si repetata a deschiderilor indiferent de adversar. Normal e, impotriva adversarilor mai slabi, sa nu joci chiar repertoriul de baza , cand poti castiga oricum, jucand mai neortodox .
  • O greseala repetata la infinit este pregatirea jucatorului dupa partide pierdute de adversar. Orice jucator va incerca singur sau cu antrenorul, sa vada dupa o partida pierduta, unde a gresit . Mult mai probabil este, ca sub euforia victoriei, sa nu studieze mai atent o partida castigata, unde se pot omite greseli, iar tu poti gasi intariri decisive.

Important este jocul pe slabiciunile adversarului, adica orientarea jocului spre pozitii unde nu se simte confortabil, de exemplu complicatii tactice in fata unui jucator pozitional sau invers un joc sec impotriva unui tactician .

  • O alta problema poate fi cedarea timpurie in pozitii pierdute, dar inca neabandonabile.

Jucatorii trebuie sa inteleaga ca in sah exista mereu solutii neasteptate, ca, pe fondul relaxarii sau al crizei de timp, adversarul poate gresi decisiv , chiar in pozitii castigate teoretic .

Important este si modul de gestionare al partidei :

Exista jucatori, care se scoala de la masa dupa fiecare mutare, chipurile sa se relaxeze. In primul rand nu aprofundeaza mai serios partida, negandind pe timpul adversarului, in al doilea rand isi pierd concentrarea, nemaivorbind ca unii mai se uita si la alte partide, apreciind si calculand involuntar si astfel obosindu-se inutil.

Altii dimpotriva, nu se scoala de la masa, iar aceasta concentrare fortata si continua ii face sa-si piarda luciditatea. Aceste deprinderi trebuiesc corectate drastic de antrenor .

Exista greseli grave si in materie de gestionare a timpului. Prima cauza este indecizia : jucatorii se scuza ca au calculat mult ; adevarul e ca nu pot aprecia pozitia si gandesc in gol . Cauza e lipsa de intelegere, de tehnica si de cunostinte.

Regula, in cazuri de indecizie, este ca daca nu gasesti ceva concret, sa faci mutarea naturala in concordanta cu principiile elementare ale sahului.

Unii antrenori, pentru a-si feri elevii de crize de timp, ii pun sa joace blitzuri la antrenamente. Nu este eficient, fiindca nu joci in aceleasi conditii de tensiune si stress. In conditiile sahului dinamic de azi, reteta consta tot in pregatire teoretica in deschideri, in cunoasterea planurilor si ideilor din jocul de mijloc si in imbunatatirea tehnicii in finaluri.

Importanta e si atitudinea : astfel multi jucatori, si cu atat mai mult juniori, sunt uneori intr-o stare de confuzie privind evaluarea pozitiei, daca stai prost si figura ta tradeaza supararea sau resemnarea, atunci iti edifici pe deplin adversarul , ajutandu-l sa castige .

Daca dimpotriva, poti afisa o stare optimista sau indiferenta, atunci dubiul sau incertitudinea lui se pot accentua cu repercusiuni directe in joc.

Un rol foarte important il joaca parintii :

–         trebuie sa inteleaga  faptul ca practicarea sahului ii fura copilului din bucuriile copilariei si compensatia se poate da numai prin dragoste si intelegere

–         trebuie sa vegheze la o prestatie buna la scoala si sa-l fereasca de influente nefaste

–         trebuie sa–l canalizeze pe munca si pregatire si lectura, tinandu-l departe de jocuri pe calculator

–         trebuie sa aiba rabdare si sa colaboreze cu antrenorul pentru orice detaliu

Sa trecem acum la o faza superioara legata de psihologie si anume actiunile si mesajele motivationale .

Precizez de la inceput ca nu orice antrenor, indiferent de competenta sahista, se poate descurca la acest nivel unde sunt necesare :

– cunoasterea perfecta a profilului psihic si psihologic al elevului

–  existenta unei legaturi afective complexe intre antrenor si elev , antrenorul fiind pentru copil un fel de al doilea parinte, in care copilul are incredere atat in materie de competenta cat si de sentimente

– antrenorul trebuie sa cunoasca nu numai hatisurile gandiri sahiste, dar si trairile sahistului inainte si dupa partida. Aceasta presupune evident ca antrenorul sa aiba un  trecut sahist de un anumit nivel.

– inteligenta, inventivitate, putere de improvizatie din partea antrenorului

Sa trecem la exemple :

Lasand la o parte pregatirea generala exista 2 paliere unde mesajele motivationale sunt importante:  inainte de partida si dupa .

Metodele de motivare psihologica sunt multiple si subtile si uneori neortodoxe pe plan strict moral. Dar sahul nu se practica in catedrale, iar daca imperativul modern al sportului este fair-playul, la echipele mari de fotbal se rezerva o marja importanta de timp simularii faulturilor.

Inainte de partida, majoritatea sahistilor au un trac natural provenind din incertitudinea deschiderii, din frica de noutati si mai ales de rezultat.

In cele mai multe cazuri, fiindca aceste temeri sunt daunatoare si prin natural lor obsesiva, consuma nervi si energie .

Datoria  antrenorului este sa asigure o stare mentala optima de comfort elevului inainte de partida .

Prima faza poate fi dedicata dopajului psihologic.

Antrenorul trebuie sa arate o incredere deosebita in posibilitatile elevului si o anume siguranta in rezultatul partidei, combinata cu afisarea fata de elev a unei stari de liniste si calm si incredere , deosebit de reconfortanta pentru elev . La acestea se adauga discreditarea chiar exagerata a adversarului,  cel putin sahista de exemplu : greseste sub presiune, intra in criza de timp , nu se simte comfortabil in pozitii inchise sau se descurajeaza repede in pozitii mai slabe.

Chiar si cand sansele sunt disproportionate evident in favoarea adversarului , exista metode de crestere a increderii in fortele proprii , bazate pe elemente chiar extrasahiste : el are mai multa practica si experienta , dar tu esti mai inteligent si mai cult, ai mai mare succes la fete sau gandeste-te ce bucurie ne-ai face mie si parintilor, daca l-ai bate azi!

Pentru jucatorii foarte ambitiosi este indicata chiar ironia , apasand pe coardele unui orgoliu exacerbat.

Multi jucatori sunt credinciosi sau superstitiosi, chiar si aceste caracteristici pot fi speculate cu inteligenta, de o maniera pozitiva.

Mai sunt elemente , pe care practica le-a dovedit importante de genul :

–         Mimarea surprinderii si necunoasterii intr-o varianta foarte familiara , atitudine care poate induce o stare nefireasca de relaxare adversarului

–         La fete, afisarea unei tinute vestimentare elegante, intotdeauna sesizata de persoane de gen feminin, care poate deconcentra adversarele.

Trecand peste aceste procedee, inainte de partida este important sa induci elevului o anume stare de relaxare , tratand orice subiect departat de partida, care sa il elibereze de tensiunea emotiilor. Astfel poate aborda partida mai calm si utilizand la parametrii ridicati puterea de concentrare si energia.

Faza post partida este destul de importanta, desi multi o trateaza cu indiferenta. Dupa o partida castigata, intervine o stare de euforie a elevului cu doua repercusiuni negative :

–         trece usor peste greseli , inexactitati , omisiuni sau noroc

–         se relaxeaza prematur in perspectiva partidelor urmatoare

Aici e necesar un tact deosebit , prin care nediminuand bucuria succesului, sa   readuci lucrurile pe un fagas normal

      Mai complicate sunt metodele de redresare si recuperare ale elevului dupa o partida pierduta .

Din punctual meu de vedere, problema cea mai critica din sah este legata de traumele psihice si psihologice cauzate de infrangeri.

Comparativ cu viata, traumele infrangerilor sunt mult mai dese si le resimti de unul singur (fara compasiunea si intelegerea celor apropiati)

Surmontarea lor si reechilibrarea e dificila, fara suportul celor apropiati.

Nu uitati ca vorbim de copii neobisnuiti cu esecurile si nefericirile vietii.

Mai mult,  in sah conteaza si maniera in care pierzi , fiindca daca in alte sporturi, ai sansa recuperarii unei greseli, la sah poti pierde o partida jucata perfect, printr-o singura mutare gresita. Evident in acest caz trauma e amplificata.

In cazuri repetitive, efectul in timp e mult mai grav, fiindca modifica personalitatea jucatorului, il face sa riste tot mai putin, ii induce acea teama de infrangere care duce implacabil la ratare. Aici antrenorul oricat de dibaci ar fi poate doar sa atenueze efectele, dar nu sa vindece cauzele, cu exceptia situatilor cand e vorba de lipsa de pregatire , superficialitate sau viata nesportiva.

In majoritatea cazurilor insa e vorba de emotii, scaderea concentrarii, domenii unde numai un psiholog profesionist poate actiona cu succes. Ne place sau nu, sahul e un joc stresant cu impact asupra mentalului, unde cei foarte sensibili nu au sanse de succes.

De altfel se cunosc destui sahisti exceptionali ca nivel de intelegere si forta de joc, care nu au avut randamentul scontat la tabla de joc, la un anumit nivel

Mai exista un aspect de care trebuie tinut cont : relaxarea dupa partida.

Sahistii sunt ca artistii, dupa partida raman cu anume stare de surescitare, de care e recomandabil sa se elibereze, in primul rand pentru a dormi bine. De aceea orice activitate relaxanta, recreativa,  e recomandabila,evident intr-o marja acceptabila de timp .
As mai aborda un aspect : cel al fortarii copilului in pofida varstei sale fragede.

In zilele noastre gratie internetului si computerului copiii dau dovada de o mare precocitate . Ca atare si varsta performantei scade chiar drastic. Pe de alta parte exista un moment al maturizarii sale sahiste , sesizabil de catre antrenor , cand acesta poate trece la un stadiu superior, cand copilul pare apt de confruntari cu cei de varste superioare.

E un moment de risc , fiindca maturizarea psihologica (poate nu e termenul cel mai potrivit) nu se stie daca exista. Mai exact, copilul e pregatit de infrangeri scuzabile dar dureroase care ii pot afecta viitorul sahist? E o intrebare si un risc la care cu greu poti raspunde.

Din experienta mea pot sa va relatez cateva aspecte revelatoare :

  • De regula , majoritatea copiiilor talentati , au avut parte de parinti dificili.

Si asta in mare parte, datorata faptului ca parintii nu au putut manageria cu logica si inteligenta relatia cu bijuteriile lor , dand dovada de nerabdare, lipsa de intelegere si chiar interes material pentru specularea talentului copilului .

–         o mare parte din sahistii nostri de succes sunt introvertiti gasind in sah unicul terenul propice de exprimare si deschidere

–         exista de asemenea sahisti cu comportament autistic cel putin secvential

Succesul e explicabil , fiindca capacitatea de izolare cel putin temporara de problemele complicate ale vietii , iti cresc semnificativ puterea de concentrare si de mobilizare

Exista nuante importante cand vorbim de antrenamente colective si de conducerea echipelor . In principiu, studiul in colectiv e stimulativ , iar copiii din rusine , ambitie, orgoliu sau dorinta de succes dau un randament sporit.

De obicei ai de-a face cu o masa relativ eterogena cu grade diferite de cunostinte , intelegere si spontaneitate . Uneori exemplele si solutiile sahiste pun in situatii umilitoare pe unii si le afecteaza grav moralul . De aceea, recomand antrenamente sau cantonamente cu loturi cat mai omogene si din categorii de varsta apropiate , Altfel nu sunt de loc eficiente cel putin pentru o parte din participanti .

La echipe lucrurile sunt mult mai complicate, dar am sa enumar doar 2 aspecte:

–         In principiu trebuie lucrat tot individual , dar acentuand poate exagerat importanta fiecaruia in parte  si sporind astfel fiecaruia increderea in sine

–         Trebuie creat acel liant, acel spirit de echipa care conduce la solidaritate fie in caz de succes sau esec . Trebuie accentuat faptul ca fiecare om din echipa este important indiferent de masa la care joaca ,  creand astfel premizele unitatii dar si responsabilitatii fiecaruia. Critica chiar si ironica , lauda sau compasiunea sunt la fel de indicate in functie de situatie si in limite rezonabile

Pana la urma se pune o intrebare fundamentala : sahul fiind un sport individual , sahul pe echipe  este suma prestatiilor individuale ? sau e mai mult decat atat?

In opinia mea, depinde de conducatori; daca reusesc sa inoculeze acea mandrie de apartenenta , un real spirit de echipa, e mai mult decat atat!

Si trecem acum la ultimul capitol dar si cel mai complex legat de tarele psihice .

Ei bine, ele nu sunt depistabile pentru un antrenor , fie el oricat de inteligent si experimentat , in lipsa unor cunostinte si procedee de stricta specialitate psihologica.

In 1990 , la un cantonament la Poiana Brasov, un psiholog extrem de competent a testat psihologic  45 de copii si juniori din loturile nationale. Rezultatele au fost complet surprinzatoare : desi majoritatea proveneau din familii echilibrate si medii sociale sanatoase, aproape toti au vadit tare psihologice destul de serioase.

Nenorocirea  este ca manifestandu-se la nivel de subconstient, ele stau ascunse de ochii parintilor, profesorilor sau antrenorului. Psihologia are la baza depistarea si constientizarea cauzelor care au provocat unele deviatii.

La nivel de copii si adolescenti e inca posibila o vindecare totala , pe cand la adulti se poate face doar o atenuare si limitare a efectelor acestor tare.

Concluzia se impune de la sine : consultanta psihologica autorizata periodica  in marile centre si la nivel central pentru varfurile de generatie

.

Concluzii generale

Acest articol nu se vrea a fi un manual, ci o sursa de idei mai mult sau mai putin originale in domeniul pregatirii copiiilor si juniorilor.

E posibil sa gasiti aici multe truisme , dar adevarul e ca in viata oamenii uita sa aplice tocmai solutiile elementare si  la indemana.

Oamenii din lumea sahului considera in mod superficial ca munca cu copiii si juniorii e mai simpla, fiindca sunt mai usor modelabili, dar neglijeaza faptul ca ai de-a face cu fiinte foarte fragile, iar greselile mai mari sau mai mici in pregatirea lor , duc implacabil la ratare.

Ce ar trebui sa inteleaga si copiii, dar si parintii si antrenorii, este urmatorul lucru esential: exista sahisti buni , foarte buni si exceptionali.

Copiii care gustat din cupa victoriei , au fost campioni , s-au bucurat de glorie  si popularitate , deci au ajuns la conditia de vedeta , daca nu se realizeaza din diverse cauze , odata ajunsi din nou in anonimat, vor fi mereu intr-un fel nefericiti , purtand in suflet o infirmitate psihica nedeclarata , necunoscuta oamenilor obisnuiti !

Tineretea presupune o anume inconstienta, o falsa senzatie de mare rezerva de timp , pe care viata o curma cu brutalitate

Pregatirea psihologica la copii e legata evident de pedagogie dar si aici teoriile moderne sunt contradictorii :

Constatand fragilitatea psihica a copilului , pedagogii moderni recomanda o educatie extreme de atenta, cu preponderenta axata pe ferirea copilului de traume (care pana acum se considera ca au rolul de a cali copilul pentru viata).

Dar oare e mai bine sa te lovesti de ele mai tarziu, in viata odata cu nedreptatile si inversarile de valori inerente? Sau : crearea prin sugetie, autosugestie, sau alte procedee a mentalitatii de invingator e utila. Mai tarziu insa, cand esecurile in viata reala abunda , la ce iti foloseste ? Sahul seamana cu viata dar nu se confunda .

Cei care au norocul sa descopere un talent, parinti , antrenori, cluburi sau federatie au datoria sa incerce sa-l valorifice, facand toate eforturile in acest sens si rugandu-se de ajutorul soartei si norocului.  

Dupa cum puteti deduce, lucrurile sunt mai complexe si trebuiesc tratate ca atare .

Concluzia generala este ca daca se marseaza mult pe aspectul sahist (unde oricum se fac greseli de evaluare, etapizare, selectie progresiva si metode de predare) , aspectul educational si psihologic a caror pondere in evolutia sahistilor e foarte mare, rezultatele sunt aproape total neglijate .

Federatia trebuie sa-si asume cu mai multa responsabilitate  coordonarea , monitorizarea si consultanta  pentru schimba lucrurile in bine.

Nu am pretentia ca tot ce am scris e universal valabil , dar daca veti gasi cateva elemente utile, atunci sunt multumit.

Sergiu Grunberg

Sursa: https://iulianceausescu.wordpress.com/2013/12/23/strategie/