MINUNI ALE ICOANEI MAICII DOMNULUI

Altădată, venind un străin în mănăstire s-a închinat în biserică. Ajungând la icoana Maicii Domnului și văzând atâtea bijuterii și odoare din aur agățate de icoană de către cei care primiseră ajutor de la aceasta, și-a pus în minte să le fure. După slujba Utreniei, când au ieșit toți din biserică, el s-a ascuns într-o strană mai retrasă. Nevăzând pe nimeni, paraclisierul a plecat încuind ușa.

Rămânând singur în biserică, străinul a luat toate odoarele de la icoana Maicii Domnului și deschizând o ușă mai mică, care era închisă prin interior, a ieșit din biserică și a plecat spre limanul Ivirului, unde s-a urcat pe corabia care transporta închinătorii.

Mergând o parte din drum, corabia s-a oprit în mijlocul mării rămânând neclintită, fiind ținută de o mână nevăzută. Cu toate că vântul îi era prielnic, corabia nu se mișca.

După câteva ore, când paraclisierul a deschis biserica a văzut că lipseau odoarele de la icoana Maicii Domnului. Înștiințându-l imediat pe stareț, acesta a trimis trei călugări să ia o barcă și să alerge în urma corăbiei care ducea închinătorii, căci și-a dat seama că numai străinul acela furase odoarele.

Deci, pe când cei din corabie se aflau în nepricepere, au ajuns și călugării cu barca. Când i-a văzut, străinul și-a dat seama că pentru el au venit și, văzând și minunea cu oprirea corăbiei, a venit și a căzut în genunchi înaintea părinților, cerându-le iertare și înapoindu-le cele furate.

Părinții au luat odoarele, l-au iertat pe cel ce se pocăia și s-au întors în mănăstire slăvind pe Preasfânta Stăpână.

Iar corabia a plecat mai departe, nefiind împiedicată de nimeni.

* * *

Odată, venind un închinător evlavios la mănăstire, a fost dus să se închine la sfintele moaște, precum și la icoana Maicii Domnului.

Aici, paracliserul i-a spus o parte din multele minuni făcute de Maica Domnului. Apoi a fost dus la arhondaricul mănăstirii să se odihnească.

Pe la miezul nopții s-a trezit și a vrut să meargă să îngrijească de calul cu care venise. Dar fiind somnoros și văzând ușa de la balcon deschisă, a crezut că este ușa de la intrarea în arhondaric și, călcând fără de grijă, a căzut de la balcon de la etajul trei.

În timp ce cădea a strigat: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi!”. Și îndată a văzut înaintea lui o călugăriță, care l-a prins și l-a lăsat pe pământ, fără să pățească nimic și s-a făcut nevăzută.

Atunci creștinul a mulțumit din suflet Maicii Domnului și ducându-se la poarta mănăstirii a bătut să i se deschidă. Auzind ierodiaconul Meletie vocea celui care striga, s-a dus și l-a înștiințat pe părintele Sofronie, starețul mănăstirii. Venind, au deschis poarta și recunoscând pe cel care striga l-au întrebat ce s-a întâmplat și cum a ajuns în afara porții

Iar el, povestindu-le cu lacrimi în ochi cele întâmplate, slăvea pe Preasfânta Fecioară.

Apoi, mergând în biserică, s-a închinat la icoana Maicii Domnului și a dăruit mănăstirii calul cu care venise, iar în următorul an a adus o candelă de argint, care se află agățată în fața icoanei până în ziua de azi, amintind de minunea făcută.

***SURSA:  https://doxologia.ro/viata-bisericii/sfantul-munte-athos/minuni-ale-icoanei-maicii-domnului-

  • * * *

Icoana din Minsk a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost adusă de Sfântul Vladimir, cneaz de Korsun, și așezată în Catedrala Adormirii Fecioarei Maria (sfințirea bisericii din 996 este sărbătorită pe 12 mai).

În anul 1500, în timpul ocupării Kievului de către Khan Mengli Giray, un tătar a dezbrăcat icoana de îmbrăcăminte și podoabe, după care a aruncat-o în râul Nipru.

După o vreme, aceasta a fost găsită plutind în râul Svislocha, lângă Minsk.

Înconjurată de o lumină extraordinară, icoana a fost adusă la mal și dusă la Biserica Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pe proprietatea domeniului prinților de Minsk. Aceasta a avut loc pe 13 august 1500.

Icoana Maicii Domnului din Minsk a fost dusă la Mănăstirea Greco-Catolică „Sfântul Duh” în 1616 și a fost returnată ortodocșilor în 1839. Biserica Mănăstirii „Sfântului Duh” a devenit catedrală ortodoxă și a fost închinată Sfinților Petru și Pavel

 În fiecare vineri se citeşte un acatist în fața Sfintei Icoane, și multe minuni se săvârșesc în acest loc.

Traducere și adaptare: Mihai-Alex Olteanu

 

Repaosul de-a lungul timpului

La speciile animale somnul este cu precădere prolifazic (nu se concentrează pe timpul nopții, este fragmentat în mai multe episoade de-a lungul celor 24 de ore). Ce l-a determinat oare pe om, pe parcursul evoluției sale, să-și “compacteze” somnul într-o perioadă unică, nocturnă?

Se consideră că somnul omului, ca și cel al celorlalte animale superioare, este polifazic în mod natural. A fost însă împins către un comportament monofazic din necesitate, în vremurile în care lupta pentru supraviețuire (și omul este un animal slab din punct de vedere fizic) era deosebit de aspră: ființa diurnă și cu o puternică orientare vizuală (masa scoarței cerebrale dedicată aparatului vederii este, la om, superioară celei a oricărui alt mamifer), animalul-om a ales, fiindu-i greu să vâneze noaptea, să-și concentreze în orele nocturne nevoia lui de somn.

În care moment al evoluției s-a înregistrat această inversare de comportament? Niciodată, din punct de vedere antropologic, dacă vorbim de inversare: omul și-a păstrat o mare maleabilitate în comportamentul somn-veghe și, în orice caz, o disponibilitate înnăscută pentru somnul polifazic.

Cum se face, atunci, că nici un alt mamifer evoluat nu a trecut, la fel ca omul, la somnul monofazic? Poate pentru că omul, situat în vârful piramidei inteligenței animale, a știut cel mai bine să-și protejeze, să-și apere somnul său monofazic: într-un somn îndelungat, o ființă este mult mai lipsită de apărare. De aici și tendința, atât de răspândită la animale, de a-și fragmenta somnul. Girafa doarme 2 ore din 24 și chiar și aceste două ore sunt fragmentate în zece sau mai multe somnuri de câteva minute. Delfinul orb (Platanista indi) doarme numai cate 90 de secunde de fiecare dată (adormind, de altfel, cu rândul numai câte o jumătate de creier).

În ceea ce-l privește pe om, oare ce-l determina să treacă de la polifazicitatea somnului noului-născut la monofazicitatea somnului adultului? Credem că există două mecanisme posibile: primul ar consta din tendința de a lipi împreună două faze succesive de somn (sleep-glue este denumirea folosită de cercetători și reprezintă un fenomen tipic al evoluției biochimiei sistemului nervos uman) sau poate că tendința către somnul monofazic a rezultat din cauze de ordin practic: vrând să rămână cât mai mult timp trează, din curiozitatea tipică a speciei umane, copilul care evoluează spre vârsta adultă tinde să-și comprime, forțat, somnul în orele nocturne.

Există certitudinea ca o reintoarcere stabilă la somnul polifazic nu va produce daune? Și în acest caz, numai testele de lungă durată vor putea furniza un răspuns sigur. Până în prezent, din experiențele efectuate, nu au rezultat asemenea daune. Cu o limită însă: circa jumătate din persoanele testate se adaptează la trecerea către somnul polifazic, cealaltă jumătate opune rezistență la abandonarea monofazicului.

Care ar fi categoriile de profesii care ar beneficia de o eventuală generalizare a somnului polifazic? S-ar putea alcătui o listă destul de lungă. Să ne gândim numai la militarii în misiune, la mecanicii de locomotivă, la piloții avioanelor de cursă lungă, la cosmonauți, medici, șoferi de TIR-uri ș.a.m.d. Pentru toți posibilitatea de a-și păstra deplina eficiență cu ajutorul unor somnuri fragmentate, de câteva minute (timp în care ar fi înlocuiți, bineînțeles, de un asistent sau de un coleg) și nu de 6 sau mai multe ore de somn continuu, constituie un important avantaj profesional.

Printr-un somn fragmentat, însumând zilnic doar o oră și jumătate, Leonardo da Vinci și-a prelungit, practic, existența (cel puțin așa se povestește …) cu circa 30 de ani.

Sursa:  http://www.interferențe.ro/repaosul-de-a-lungul-timpului.html

 

Somnul si insomnia

Biologi, neurofiziologi, psihiatri încearcă să descifreze cât mai deplin tainele somnului. În același timp, se încearcă găsirea celor mai bune remedii pentru insomnii, deoarece, așa cum arată statisticile mondiale, un sfert din populația globului suferă de insomnie.
Tainele somnului
Preocupați de cercetarea moleculelor care intervin în declanșarea somnului, capabile deci de a se conecta cu unii receptori ai celulelor cerebrale, neurofiziologii au evidențiat existența mai multor peptide, constituite din acizi aminați, care facilitează adormirea.

Prima moleculă de acest tip, alcatuită din 9 acizi aminați, a fost descoperită de o echipă elvețiană. De asemenea, 2 cercetători de la Universitatea Harvard din SUA, după o muncă uriașă, au extras din creier de iepure și capră o nouă substanță, numită factorul S, care are la bază 4 acizi aminați.

Se cunoaște perfect marea sa putere hipnogenică. Infima cantitate izolată, de doar 30 de miimi de gram, reprezintă 30.000 de doze active. Ceea ce i-a suprins pe cercetători este faptul că, din punct de vedere structural, molecula identificată seamănă cu unul dintre modulatorii remarcabili ai reacțiilor imunitare. Acesta, folosit drept somnifer, obținut prin sinteză, este copia unui fragment de bacterie care mimează activitatea biologică.
Odată realizată sinteza sa, noua moleculă identificată, factorul S, s-ar putea să devină, în arsenalul farmacologic, arma numărul 1 împotriva insomniilor, a insomniilor reale, pentru că, spun specialiștii, deși numărul acelora care în fiecare dimineață suspină că nu au închis un ochi toată noaptea este enorm, adevărata insomnie este foarte rară.
Insomnia
Insomnia este o tulburare a echilibrului somn-veghe, care se manifestă prin lipsa de somn sau prin reducerea duratei și a profunzimii somnului și care este întâlnită în astenii, boli psihice, nevroze, etc.

In general, insomnia se definește ca o reducere remarcantă a timpului mediu afectat somnului. Dar, această valoare nu are sens decât pentru un anumit tip de individ, ținând cont de faptul că nevoia de somn oscilează de la o persoană la alta.

Se pare că numeroși suferinzi de insomnie petrec un timp suficient dormind, în ciuda faptului că ei sunt convinși de contrariu. Mii de encefalograme au demonstrat faptul că insomnia este deseori subiectivă. Se confundă adesea un simplu somn obositor, nereconfortant, cu o “noapte albă”.

Dar, pentru a-și reface forțele, unui adult îi sunt, în genere, necesare 8 ore de somn?
Specialiștii spun că această cifră reprezintă un maximum, dar se are în vedere faptul că numeroși oameni foarte sănătoși se mulțumesc cu 7 sau chiar 6 ore de somn.

Există oameni care întreaga lor viață dorm doar 5 din cele 8 ore “obligatorii”, fără ca acest lucru să aibă consecințe asupra tonusului și sănătății lor.

Astfel, profesorul Michael Jouvet, neuropsiholog de la Universitatea “Claude-Bernard” din Lyon, citează cazul unui canadian care doarme mai puțin de 3 ore pe noapte și se simte foarte bine.

De altfel, persoanele care dorm puțin sunt considerate de foarte mulți medici mult mai dinamice și, în ansamblu, mult mai eficace decât celelalte. Persoanele care dorm foarte mult sunt mult mai anxioase și mai introvertite. Totuși depinde și de obișnuință.

Somnul este de fapt o stare naturală a organismului. Avem nevoie de somn pentru a crește, a ne odihni și a ne reface, pentru a putea lucra și funcționa la parametrii optimi.

SURSA: http://www.interferente.ro/repaosul-de-a-lungul-timpului.html

Urmează….

Somnul

MEMORIA DE LUCRU

Am selectat acest articol întrucât întotdeauna m-a interesat tot ce are legătură cu dezvoltarea și funcționarea creierului uman. Fiind antrenoare de șah, am ținut sub observație modul rapid sau lent în care sunt reținute, memorate, explicate de către elevii mei, noțiunile jocului de șah.

Recunosc că sunt măgulită atunci când elevul meu (eleva mea) îmi prezintă partida câștigată și cu entuziasm îmi arată cum a jucat și ce plan a avut, așa cum i-am învățat eu. Aceasta este cea mai frumoasă răsplată pentru mine și îmi aduce în suflet bucurie.

În legătură cu elevii deficitari în această privință, mă voi ocupa în mod expres de acest lucru pentru a le stimula memoria de lucru. Aici intervine rolul învățării șahului. Se potrivește ca o mănușă. (Mihai Eleonora, maestră internaționlă)

Pastila de psihologie: Memoria de lucru – secretul copiilor performanți

 Numeroase studii de imagistică funcțională arată că există o legătură directă între nivelul de inteligență globală și capacitatea memoriei de scurtă durată (numită și memorie de lucru). Volumul crescut de materie cenușie în anumite regiuni ale creierului (în special în zona frontală a creierului) pare a avea legatură cu un nivel crescut al inteligenței.

Evidențe științifice din mai multe surse susțin că diferențele de IQ dintre oameni pot fi atribuite diferențelor de structură și funcționare a cortexului prefrontal, responsabil și de memoria de lucru – componentă esențială a funcțiilor executive (de comandă și control) ale creierului.

Astfel, spre deosebire de neuronii din ale zone ale creierului a căror funcție este foarte specifică, cei din zona frontală procesează informația într-un mod mult mai flexibil, fiind responsabili de conectarea, coordonarea și integrarea funcționării celorlalte arii corticale, precum dirijorul unei orchestre.

Ce este memoria de lucru și de ce este atât de importantă în învățare? 

Memoria de lucru (sau memoria de scurtă durată) este, într-un fel, echivalentul memoriei RAM a calculatoarelor. O capacitate mare de stocare temporară a datelor permite utilizarea simultană a mai multor  informații în rezolvarea unei probleme, prin urmare crește atât eficiența ajungerii la o soluție cât și complexitatea soluțiilor găsite.

Acest lucru face ca performanța unui copil cu IQ mediu dar cu un nivel superior al memoriei de lucru să fie mai bună decât cea a unui copil cu IQ superior dar cu deficit la nivelul memoriei de lucru.

Am întâlnit copii supradotați (cu IQ peste 130) al căror potențial cognitiv excepțional este absolut inutilizabil datorită unui nivel scăzut al capacității mnezice de scurtă durată. Practic, creierul lor este ca un calculator cu un procesor superperformant dar cu foarte puțină memorie RAM instalată.

Memoria de lucru este atât auditivă (măsurată prin numarul de cuvinte sau numere pe care ni le putem reaminti în ordinea corectă la scurt timp dupa ce le-am auzit), respectiv vizuală (numărul de itemi pe care îi putem reproduce sau recunoaște la scurt timp după ce i-am privit câteva secunde) sau kinestezică (reținerea secvențelor de mișcări).

Fiecare componentă este importantă în învățare și afectarea oricărui tip de memorie de lucru determină dificultăți de scris, citit sau de calcul și raționament matematic.

Cum se măsoară memoria de lucru?  Memoria de lucru se măsoară prin teste neuropsihologice specifice disponibile începând cu vârsta de 6 ani. Acest tip de evaluare poate da indicații prețioase referitoare la tipul de intervenție necesară unui copil cu dificultăți de învățare.

Cum poate fi dezvoltată memoria de lucru?    Numeroase studii atestă că memoria de lucru poate fi antrenată și capacitatea de învățare poate fi îmbunătățită prin exerciții cognitive specifice. Programul de intervenție se construiește pe profilul de funcționare cognitivă al fiecărui copil, punându-se accent pe tipul specific de memorie de lucru care este deficitară. Specialiștii au dezvoltat numeroase programe de antrenare a memoriei care și-au dovedit în timp eficiența.

Totodată, numeroase studii atestă că acest tip de memorie (de scurtă durată) este foarte sensibilă la factorul emoțional. Copiii afectați de anxietate, depresie, tulburarea obsesiv-compulsivă sau alte tulburări afective au o capacitate mnezică de scurtă durată foarte scăzută. Aceasta întrucât creierul lor este “ocupat” de gânduri și griji, iar resursele lor cognitive sunt diminuate. In cazul acestor copii, restabilirea echilibrului emoțional este prioritară și nu exersarea abilităților de memorare și de învățare.

Voi vorbi într-un articol viitor despre cum putem recunoaște un copil cu memorie de lucru deficitară dar și despre cum putem dezvolta acest tip de memorie.

Monica Bolocan

Psiholog clinician si educațional, practician acreditat TRIPLE P (Positive Parenting Program)

0740 20.40.20

www.psiholog-pentru-copii.ro

Articolul face parte din categoria Psihologie,Psihologie copii,Psihologie scolara.

SURSA: http://www.kidspots.ro/pastila-de-psihologie-memoria-de-lucru-secretul-copiilor-performanti/

 

 

 

Creierul stang si creierul drept

Se considera ca natura – organica (geometria cuiburilor de albine, evantaiul petalelor unei margarete) sau neorganica (sa ne amintim gratia retelelor cristaline) – adora simetria. Chiar corpul uman este simetric.

In realitate, insa, simetria noastra este o inselatorie. Bratul drept, in general, e mai mare, mai lung, mai abil si mai precis decat cel stang. Jumatatea dreapta a toracelui este mai voluminoasa decat cealalta jumatate. Fiecare din noi avem cate un ochi “dominant”, cate un picior “dominant”. Si, desi fiecare nu avem decat un cap, nici creierul nu este simetric. Vorbim despre creierul stang si creierul drept.

Emisfera sa dreapta depaseste cu ceva emisfera stanga in privinta masei (cinci grame in plus) si in privinta numarului considerabil de circumvolutiuni transversale (doua-trei fata de una).

 Emisfera stanga, in schimb, are mai multa materie cenusie, iar ritmul sau alfa – element esential al electro-encefalogramei – are frecventa mai mare si amplitudinea mai mica.

 Aceasta asimetrie este si mai flagranta din punct de vedere functional. Exista tehnici de cercetare care permit decuplarea functionarii celor doua emisfere, astfel incat uneia sau alteia sa i se poata diminua activitatea. In acest sens, “se da cuvantul” uneia din ele, ca urmare, savantii au putut determina cu exactitate specializarea fiecarei emisfere cerebrale,

 O prima constatare: cand functioneaza emisfera aleasa, cealalta fiind in repaus, se produce fenomenul de “schimbare de dispozitie”. Odata decuplata emisfera stanga, urmeaza o depresiune profunda, o scadere brusca de activitate. Sa scoatem din circuit emisfera dreapta: emotiile isi schimba semnul. Subiectul glumeste, este optimist, vorbaret si chiar prolix. Ceea ce surprinde eeste faptul ca discursul sau e fad, incolor, lipsit de intonatiile vii, de inflexiunile omenesti, incat avem impresia ca vorbim cu un ordinator.

El e incapabil sa deosebeasca o voce de barbat de o voce de femeie, nu mai recunoaste melodiile pe care le stia. Totusi, foarte bine. Cu o perplexitate inexplicabila, subiectul asculta strigatele animalelor si rasetele, ii este foarte greu sa faca deosebirea dintre zgomotul esapamentului unei motociclete si un tunet sau vuietul marii la tarm.

Unui “creier drept” ii este foarte greu sa inteleaga cuvintele, cu exceptia unor fraze simplificate la maximum. Si e o adevarata catastrofa sa obtii de la el cateva cuvinte izolate, separate de intervale de tacere. Vorbeste prin mimica, se exprima gesticuland. In schimb, distinge perfect figurile si desenele.

Pe scurt, se descurca de minune in situatiile care impun discernerea semnelor reale tipice ale cutarui ssau cutarui obiect. In loc sa se dedea abstractiunilor – asa cum se intampla cu contrariul sau “creierul stang” – el e cu picioarele pe pamant.

 Un creier stang este, in schimb, un teoretician tipic, poseda un vocabular bogat, este vioi, tenace la effort, capabil sa prevada desfasurarea evenimentelor. Dimpotriva, un “creier drept” este atras de activitatile practice, este lent, putin vorbaret, dar sensibil si contemplativ.

In timpul prelucrarii informatiilor, emisfera stanga analizeaza inductiv obiectele, cum s-ar exprima savantii, in timp de emisfera dreapta urmeaza principiul deductiv.

Emisfera stanga prelucreaza datele pe masura ce sosesc. Emisfera drreapta le prelucreaza in ansamblu. De aici, unii cred ca prima functioneaza pe principiul digital, pe cand cea de a doua – pe principiul analogic.

 Cum sa nu credem ca, scindand creierul aidoma unui nucleu atomic, cercetatorii au gasit, in capul uman, doua tipuri opuse de ideatie? Ipoteza avansata de cercetatorii sovietici N. Braghina si T. Dobrokhotova merita atentia noastra. In conformitate cu aceasta, cele doua emisfere ar fi orientate catre timpuri diferite. Jumatatea dreapta, unde se afla inmagazinata experienta umana, este legata de prezent si de trecut, in timp ce jumatatea stanga, responsabila cu cunoasterea abstractiilor stiintifice, are intinde o punte intre prezent si viitor.

 Conform statisticilor, specializarea emisferelor cerebrale nu este suficient de clara la circa un sfert din numarul oamenilor. La barbati este mai evidenta decat la femei. Cu timpul, mai ales la batranete, ea incepe sa se diminueze.

  Devine, deci, din ce in ce mai clar ca asmietria cerebrala a fiecarui individ este absolut personala si permite ca el sa fie recunoscut, ca in cazul dactiloscopiei, printre miile de fiinte umane.

 Studiile continua. Inca de pe acum se poate vorbi despre unele aplicatii eventuale. Neurochirurgii, de pilda, trebuie neaparat sa stie, inainte de operatie (ca sa evite complicatiile secundare si sa nu perturbeze psihicul subiectului), repartizarea sarcinilor intre cele doua emisfere ale creierului. Astfel, la dreptaci, centrul vorbirii se afla plasat, in general, in emisfera stanga., iar la stangaci, in emisfera dreapta.

 Acest lucru este important si in alegerea profesiei. Unele cercetari au aratat, intr-adevar, ca persoanele care prezinta o asimetrie cerebrala maximala invata mai bine decat altele meseriile de pilot sau de operator.

Related news items:

SURSA: INTERNET

 

 

O viață închinată șahului de performanță, de la 13 ani și până, în prezent, la vârsta de 87 de ani

TATULICI T. ARISTIDE,

născut în 13.05.1931 în comuna Banila/Siret – jud. Storojineț – Bucovina de Nord – fosta Românie Mare acum Ukraina. Am prins tainele șahului la 13 ani – când am observat partidele Tatălui meu. Am terminat Liceul ”Coriolan Brediceanu” din Lugoj în anul 1951 și Facultatea Matematică – Fizică din Timișoara în anul 1954.

În acest răstimp am avut o mare atracție spre acest minunat joc de șah. În cariera mea profesională, am participat la campionate de Șah în Lugoj și Timișoara, îndrumat de C. Raina și Picler Adolf. Am participat la multe semifinale de șah ale Campionatului național și am câștigat, în anul 1996, concursul de dezlegări de Șah al ziarului  ”Renașterea Bănățeană – Timișoara”.

Actualmente particip la concursul de dezlegări al TV Realitatea – fiind cotat în topul celor mai buni dezlegători.

Am mare plăcere de a colabora la Clubul Sportiv Mediator sub conducerea distinsului prof. Partenie Mihai și a doamnei prof. Eleonora Antonia Mihai, unde mi-am perfecționat tactica și strategia. Le mulțumesc și le doresc mult succes în promovarea elevilor talentați.

Dragi cititori, ai revistei ”Visul unui pion”, tocmai ați citit viața domnului profesor Tatulici Aristide, relatată de dânsul și, concentrată în 15 rânduri. Suntem onorați să găzduim în paginile revistei noastre o asemenea personalitate, de o modestie rară și un talent șahist renumit. Toate diagramele de la dezlegări, (multe sunt complicate), sunt rezolvate de dânsul și expediate pe adresa mai sus amintită: TV Realitatea – Emisiunea de șah ”Strategie ÎN ALB & NEGRU”. Nu locuiește în Timișoara, dar găsește modalitatea de a ne găsi pentru primirea diagramelor și apoi le aduce rezolvate pentru a fi verificate. Nu dispune de calculator, totul trece prin filtrul gândirii raționale. Noi îl felicităm și îi dorim multă sănătate și bucurii însoțit mereu de șah și familie.

Rugăciuni scurte împotriva fricii

Ca să ne rugăm nu este obligatoriu să ne aşezăm în genunchi, cu candela aprinsă. Dacă ne rugăm doar aşa, înseamnă că nu ne rugăm niciodată cu adevărat. Rugăciunea adevărată este de toată vremea, ne însoţeşte mereu, chiar în timp ce ne îndeplinim treburile zilnice. Ea se realizează prin rugăciunea inimii, dar şi prin cuvinte scurte de rugăciune. Atunci când suntem cuprinşi de frică, pe lângă rugăciunea inimii putem striga la Domnul şi cu alte mici rugăciuni, care devin puternice prin repetare:

* Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa? (Ps. 26, 1-2)

* De voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti. (Ps. 22, 4)

* Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul. (Ps. 117, 6)

* Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte; Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te!
SURSA: http://ramurainflorita.blogspot.com
Preluat de aici:
Frica, între virtute şi patimă (2) Vindecarea fricii. Redarea rostului ei adevărat
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 42 – iulie 2010
Va recomand sa cititi intregul articol dar si partea 1:
Frica, între virtute şi patimă (1)

 

DIVERTISMENT

Un copil îşi întreabă tatăl:
– Tăticule, ziua de ce nu apar stele pe cer?
Tatăl răspunde:
– Nu ştiu.
– Păi de ce nu ai întrebat şi tu când erai copil?

Străinul şi câinele
Pe o bancă în parc stătea un domn, iar lângă el era un câine . Un străin a trecut pe acolo şi îl întreabă: Câinele dumneavoastră mușcă?
Nu, răspunde domnul. Aşa că străinul s-a aplecat spre câine să îl mângâie, şi câinele l-a muşcat.
Parcă ai spus că nu mușcă?, a spus acesta nervos. Celălalt îi răspunde calm:
Păi acela nu este câinele meu!

Sursa: „http://www.anidescoala.ro/divertisment/”>http://www.anidescoala.ro/divertisment

COMPUNERE
S-a dat o compunere în clasă pe tema:”Mama e numai una”.
– Georgescu spune că a fost bolnav, a fost bine îngrijit pentru că… ”mama e numai una!”
– Popescu spune că nimeni nu-l iubește mai mult ca mama, fiindcă… ”mama e numai una!”

– Bulă spune: Într-o zi am venit acasă înfometat și am zis: ”Mamă dă-mi ceva să mănânc”, și mama mi-a zis: ”deschide frigiderul că sunt trei chifteluțe pe o farfurioară”.
Eu am deschis frigiderul și am zis:”mama e numai una!”.

DEPINDE
– Bulă, cât trăiește un câine?
– 15 ani, domn profesor.
– Dar un șoarece?
– Depinde de pisică!

LA BIBLIOTECĂ
Bulă se duce la bibliotecă cu o carte groasă:
-Doamnă bibliotecară, am găsit 10 000 de lei în această carte. Nu mai aveți ceva de acelaș autor?

Sursa: Viața preafericitului Bulă de la grădiniță și până a devenit ministru în 1000 de bancuri.


 

Concursul de șah rapid

”VISUL  UNUI  PION”, ediția a III-a,

Timișoara, 9 iunie 2018

 

Consiliul Județean Timiș, Clubul Sportiv Studențesc Medicina Timișoara și Clubul Sportiv Mediator Giarmata Vii au organizat Concursul de șah rapid ”Visul unui pion” în sala Hyperion a Universității de Medicină și Farmacie Timișoara. S-au jucat 7 runde cu timpul de gândire de 15 minute și 3 sec/mutare pentru fiecare jucător. La prânz organizatorii au oferit pizza.

Au participat 98 de sportivi din Arad, Vulcan, Pecica, Sânnicolau Mare, Recaș, Timișoara, Jimbolia, Sânandrei și Giroc.

Clasament general:

Turneul  A – copii între 8 – 10 ani  – Campion: Sântimbrean Mihnea

B10 ani: 1.Lupșe Ioan  2.Bija Victor  3.Văduva Ion

F10 ani: 1.Cotoară Laura  2.Ioiart Anisee  3.Petraș Marie

B8 ani:  1.Marinescu Vlad  2.MiloșTeodor  3.Pușchiță Denis

F8 ani:   1.Sida Flavia  2.Crișan Alexandra  3.Constantin Dalia

B6 ani:  1.Sântimbrean Bogdan  2.Nica Alex  3.Irhașiu Rareș

 

Turneul  B – juniori  până la 20 ani – Campion: Pragai Rareș

B18 ani:  1.Almăjanu Sergiu   F18 ani: Mioc Flavia

B16 ani:  1.Panc Samuel  F16 ani: 1.Varga Iulia  2.Miron Ioana

B14 ani:  1.Juravle Ștefan  2.Anton Claudiu  3.Hălmăjan Iulian

F14 ani:  1.Guiu Lorena  2.Iarca Irina  3.Rădulescu Georgiana

B12 ani:  1.Miculiț Vlad  2.Coman Gabriel  3.Duma Ioan

F12 ani:  1.Ștefan Iulia  2.Varga Sonia  3.Hoancă Alexia

Câștigătorii  au fost premiați cu mape, caiete de partidă, caiete speciale de șah personalizate, cupe și medalii pentru locurile I și medalii pentru locurile II și III. Toți participanții au primit diplome.

”Tabla de șah reprezintă o stație de memorare, unde figurează situațiile ce se succed în cursul partidei – deschidere, joc de mijloc și final. Un începător nu culege decât un număr redus de informații de pe tablă, în timp ce un jucător de performanță receptează un număr mult mai mare de informații și într-un interval de timp mult mai scurt.

Transmiterea și receptarea mesajelor pot fi perturbate de factori externi, ca zgomotul, lumina insuficientă, ventilația defectuoasă, public prea apropiat.

Pe lângă acești factori externi, prelucrarea informației prin gândire poate fi îngreunată și de un factor intern, ca oboseala. Mai presus de toate își spune însă cuvântul capacitatea intelectuală a jucătorului, documentarea și experiența de care dispune.” (Sursa: Șahul-Magie” în alb și negru, autor, Pius Brînzeu).

Reținând cele scrise mai sus, putem spune că jucătorii de șah din acest turneu, au beneficiat de condiții foarte bune de joc: liniște, lumină suficientă, ventilație bună și public la o distanță decentă. În ultimele două runde în sală s-au aflat doar jucătorii și arbitrul.

Ne-a bucurat diversitatea jucătorilor de la cluburi sportive cu mare experiență competițională care s-au confruntat cu sportivii noștri și și-au disputat locul  în clasament cu multă seriozitate și dorință de a învinge.

Noi suntem mulțumiți de prestația celor 25 de sportivi ai noștri care prin jocul lor au dovedit pasiune și dragoste față de șah.

Dorim tuturor o vacanță frumoasă așa cum și-au dorit alături de părinți sau în tabere școlare cu colegii.

Pagină realizată de Eleonora și Partenie MIHAI, antrenori la C.S. Mediator

 

 

 

Campionatul Familiilor șahiste

Concurs de șah rapid, în sistem elvețian pe echipe,

Timişoara, 19 mai 2018

Clubul Sportiv Studențesc Timișoara și Clubul Sportiv Mediator Giarmata Vii au organizat ediția a XIII-a a Campionatului Familiilor Șahiste, în sala Hyperion a Universității de Medicină Timișoara.
Arbitrajul a fost asigurat de prof. Mihai Partenie, arbitru international și ing. Mihai Laura. S-au jucat 7 runde cu timpul de gândire de 15 minute și 3 sec/mutare pentru fiecare jucător. La prânz organizatorii au oferit pizza.

Au participat 33 de familii din Jimbolia, Sânnicolau Mare, Recaș, Deva și Timișoara.

Clasament general:

Campioană: Familia COMAN Andrei şi Alexandru (fraţi)
Locul II : Familia ŞTEFAN Iulia şi Romulus (fiica şi tatăl)
Locul III : Familia STÂNGĂ Daniel şi Adrian (fiul şi tatăl)

Locul I la echipe de fraţi:Familia DUMA Ioan şi Daniel

MASA 1:
1.Balla Tamaş
2.Caraşca Bogdan
3.Chiu Vlad

MASA 2:
1.Cornea Remus
2.Florea Radu
3.Grădinaru Mihai
Cel mai mic participant: Cornea Mihai
Cea mai mică participantă: Velciov Tereza

În urma acestui concurs rămânem cu amintiri frumoase ale atmosferei de joc, a relației și atitudinii în cadrul echipei. Părinții au înțeles profund desfășurarea unei partide de șah în competiția dintre familii și ”au promis” că vor fi mai îngăduitori cu copiii lor, atunci când nu obțin reușita dorită.

Desigur este important să punem accentul pe dorința copiilor de a fi jucători de  performanță. În cartea lui Pius Brînzeu, Șahul – ”Magie” în alb și negru, este demonstrat că ”un jucător de performanță, pe lângă pregătirea de ordin tehnic bazată pe documentare teoretică, experiență practică și gândire logică are nevoie și de o bună pregătire psihică și fizică. Pentru că șahul de concurs este unul din cele mai obositoare sporturi.

Ca dovadă, redăm câteva date din cunoscuta experiență medicală practicată de marele maestru Helmut Pfleger, medic, la turneul internațional de la Munchen-Grunwald din 1982. În urma testelor medicale la care au fost supuși participanții, fără ca aceasta să fi influențat desfășurarea normală a partidelor, au fost făcute numeroase constatări dintre care redăm: Când a ajuns în criză de timp – patru minute pentru 15 mutări – un jucător care la începutul partidei avea tensiunea arterială de 13-7,5 cm Hg a ajuns la nu mai puțin de 20-8!  În ce privește pulsul de la 80 bătăi pe minut a ajuns la 130 bătăi în același interval de timp.

Pulsul unui alt jucător a crescut brusc de la 80 la 140 când și-a dat seama că mutarea tocmai făcută era o gafă.

Un jucător a observat că pulsul său a crescut de la 85 la 128 când adversarul a făcut o greșeală după care pulsul a revenit la 92 când a câștigat partida.

Dacă la toate acestea adăugăm și celelalte modificări de ordin biologic…,putem accepta fără rezerve concluziile lui Pfleger, care conchide că în cursul unei partide de concurs jucătorul este supus unui ”superstres”, atât fizic cât psihic.

În încheierea acestui capitol referitor la pregătirea psihologică a șahistului de performanță o remarcă făcută de Lasker merită a fi citată. Ea reprezintă, figurativ, un mare adevăr, spus în puține cuvinte” Nu sunt piesele de lemn care se războiesc pe eșichier ci două ființe umane!”

Pagină realizată de Eleonora și Partenie MIHAI, antrenori la C.S.Mediator Giarmata Vii
Articol publicat în Vatră nouă, periodicul comunității din Giarmata Vii, acad. Ion Păun OTIMAN (director onorific), preotul Vasile SUCIU (redactor-șef).