PRIMUL PAS!

Eu știu s-ascult un murmur de izvor,
Când stelele pe cer răsar
Și noaptea gândurile dor
De-atâta frământare în zadar.

Eu pot să port în palma mea, iubirea
Ce-așteaptă să fie dată tuturor,
Dar cum să treci la braț cu fericirea,
Când ura stă în prag provocator.

Atunci, eu am primit un sfat:
Fă primul pas… apoi mai fă unul, încă.
Să știi că Dumnezeu pe tine te-a creat
Să fii puternică la fel ca și o stâncă!

  Versuri – Eleonora-Antonia Mihai & Floare de colț

TRENUL VIEȚII

Această poezie stă scrisă la intrarea în biserica de la Sădinca , jud. Sibiu , loc unde s-au pus bazele unei mici mănăstiri condusă de părintele-călugăr David.
Atît de frumoasă pe cât de adevărată.

Un lung tren ne pare viața.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit și când.

Fericirile sunt halte,
Unde stăm câte-un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.

Iar durerile sunt stații!
Lungi, de nu se mai sfârșesc
Și în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.

Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo țintă ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe și dureri,
Noi trăim hrăniți de visuri
Și-nsetați după plăceri!

Mulți copii voioși se urcă.
Câți în drum n-am întâlnit,
Iar câte-un bătrân coboară,
Trist și frânt, sau istovit.

Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm și noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?

Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEȘNICIEI:
Am trăit și n-am știut.

Știți autorul !
Rabindranath Tagore

Mulți ani, iubită mamă

Mamă,

Noi astăzi nu suntem cu tine,
Ne-am fi dorit să-ți dăm o floare
Nu știm acum ce-ar fi mai bine,
Când vârsta ta un pic te doare.

Îți sunt copil cu drag de-o viață,
La indigo-s parte din tine,
Noi am cusut cu-aceeași ață
Speranțe multe în destine.

Cu bune, rele câte-au fost,
Ne-am respectat mereu familia,
Nimic nu-i trudă fără rost,
Iar cât trăiesc îmi știu menirea.

Te ținem rar, dar strâns de mână,
Ne este dor să îți zâmbim,
Să-ți alungăm privind la lună,
Din fricile ce noi le știm.

Ești mama ce ne poartă-n gânduri,
Ne-ai da și sufletul din tine,
Ne-ngrijorăm în dese rânduri,
Dar ne rugăm să-ți fie bine.

De la distanță să ciocnim,
Pahare pline cu săruturi,
Mereu, ca azi noi îți dorim,
Mulți ani și liniște în gânduri!

Autor: Gabriel Stănciulescu

Sursă: „http://confluente.org/gabriel_stanciulescu_1520460661.html”>http://confluente.org/gabriel_stanciulescu_1520460661.html

Şahul dacă ştii să-l iubeşti…

Şahul dacă ştii să-l iubeşti…

el te lasă să-l descoperi în toată splendoarea lui.

El nu face deosebire între clase sociale,

la fel de bine îl joacă şi săracii şi bogaţii.

El poate fi jucat pe marginea şanţului,

la sat cu prietenii,

sau în palate strălucitoare.

El poate fi jucat de la cea mai fragedă vârstă a unui copil,

până la adânci bătrâneţe.

El  aduce cea mai scumpă comoară în sufletul omului,

euforie şi încântare fără de preţ…

nu-l poţi răsplăti…

nu ai cum…

şi cu ce…

doar să ştii să iubeşti  ş a h u l !!!

                                                                                    Eleonora Mihai

 

 

Gustul fericirii

Viața ta e o grădină
Cu flori și trandafiri,
Cărări îmbietoare
Te cheamă să-i admiri.

Acum ori niciodată
Nu-i vei mai întâlni!
Hai vino, te desfată,
Nu te mai răzgândi!

Căci gustul fericirii
Aceluia i-e dat,
Ce și-a-necat amarul
Și-ntruna s-a rugat.

Și-n zorii dimineții
Cu ochii rugători
Și-a ridicat privirea
Spre cerul fără nori.

Versuri,  Eleonora – Antonia Mihai

 

Bunica mea

Un loc sub soare mi-ai găsit
Bunica mea, căci m-ai iubit
Și pașii mei i-ai îndreptat
Spre-un colț de lume mai curat.

De-asupra mea eram vegheată,
De Maica Sfântă Preacurată,
Ce-somn pe-obraz mă mângâia
Și lacrimile îmi ștergea.

M-ai învățat să lupt în viață,
Cu fruntea sus și zâmbetul pe față
Și din crâmpeiul de iubire,
Să-mpart la lume fericire!

Versuri – Eleonora Antonia Mihai & Floare de colț

Lacrimi și stropi de rouă

 Când lacrimile curg alene
 Din sufletu-mi îndurerat,
Aud un fâlfâit de pene
Căci îngerul m-a mângâiat.

Când stropi de rouă port în suflet
Şi îngerului m-am rugat,
Din flori făcut-am un buchet
Şi Dumnezeu m-a mângâiat.

Cu îngerul ce mă veghează
Aş vrea să fiu prieten bun,
Doamne binecuvântează
Acest început de drum.

E drumul către mântuire
Ce presărat este cu spini,
Dar ştiu că a mea durere,
Numai tu Doamne mi-o alini.

Versuri Eleonora Antonia Mihai & Floare de colț

La mulți ani :)

Am înțeles rostul vieții și de unde vine fericirea?
Fericirea vine din lucrurile mărunte care nu se văd, nu se pot atinge, nu sunt materiale.
Fericirea este muzica sufletului, care îi spune soarelui ”Bună dimineața” în zorii zilei când se deșteaptă.
Ea se plămădește din fiecare zâmbet pe care-l dăruiești omului de lângă tine.
Ea crește cu fiecare faptă bună pe care o faci aproapelui tău.
Ea înflorește pe chipul tău și-l face sublim.

………………………………………………………

Acum, la început de an, vreau să dedic tuturor cititorilor acestei reviste, următoarea poezie pe care am scris-o chiar în noaptea ”zilei mele de naștere”. De atunci, am mai adăugat un trandafir în buchetul înmiresmat al vieții și cei 70 de ani, ai mei, au trecut ușor și grăbiți ca și când am intrat pe o ușă și am ieșit repejor pe cealaltă.

Prețuiesc fiecare clipă petrecută în familie, timpul petrecut cu rudele noastre, cu prietenii, cât și alături de șahiștii clubului nostru, copii și juniori, părinții și bunicii acestora.

Apreciez răbdarea dar și interesul celor prezenți în sala unui concurs de de șah la festivitatea de premiere, când cuvintele curg din izvorul sufletului meu mulțumit că, ceeace ne-am propus am și realizat și drumul ales în viață nu este unul greșit.

Atunci este rândul meu și al nostru să vorbesc despre mine și despre noi, antrenorii Clubului Sportiv Mediator. Am fost întotdeauna și suntem ca o carte deschisă.

A preda șah de calitate, nu înseamnă numai diagrame complicate rezolvate într-o suflare, nici partide cu un repertoriu cât mai vast de deschideri, chiar dacă elevul încă nu le poate discerne cu mintea lui fragedă….Căci orice învățătură își are mersul și logica ei.

Prima treaptă în acest sens (grupa bobocilor) este învățarea șahului cu zâmbetul pe buze și râsul cristalin al elevului. Din acestea se conturează vasul de cristal în care se vor aduna toate cunoștințele primite în acest domeniu. Și îl va păstra cu tandrețe și cu dragoste.

Îți crește inima de bucurie când îl vezi cum se uită la ceas atunci când vine părintele să-l ia acasă; nu vrea să plece nici măcar cu 5 minute mai repede. Dar ce părinți minunați au! S-a întâmplat să observ cum așteptând copilul, unii părinți ațipeau pe scaun, probabil după o zi istovitoare. Dar tot ce fac merită, fiindcă sunt răsplătiți cu zâmbetul acela candid de copil, care nu știe ce e oboseala. Sunt multe de spus. Voi găsi o altă ocazie în care să enumăr mai exact cu numele acești părinți, sau bunici și să le înmânăm o ”Diplomă de cel mai bun părinte” sau ”Cel mai bun bunic (bunică)” și să îi medaliem cum se cuvine.

Dar, ”bobocii” cresc repede și sunt interesați câte caiete mai trebuie ei să rezolve ca să ajungă la grupa de performanță. Aici intervine priceperea și mai ales talentul de pedagog al antrenorului. Pe lângă rezolvarea a sute de diagrame de șah, se adaugă jocul în concursuri, în turnee. Aici trebuie ajutat elevul și din punct de vedere psihologic, să-l încurajezi, să știi când și cât să-l dojenești și cât și când să-l lauzi. Este arta de a învinge. Aici, este rolul antrenorului, să-i analizeze partidele și treptat să-i trezească interesul de a și le analiza singur.

Marele Fischer spunea să nu faci mutarea până când nu ai înțeles pe deplin poziția de pe tablă. Aici trebuie adus elevul, tiptil și în siguranță, fără să-i zdruncini încrederea în el. Și când stăpânește această tehnică, nu mai tremură de emoție că va pierde partida în compania unui sportiv cu o categorie mai mare decât a lui. Va răspunde și el relaxat,

asemeni marelui maestru Rubinștein – care – la întrebarea: cu cine joacă astăzi?- a răspuns:

“Aceasta nu are nici o importanţă. Astăzi eu joc contra pieselor negre.”

Din viață am învățat că atunci când se închide o ușă, Dumnezeu deschide o fereastră, iar mie mi-a deschis chiar mai multe și Îi mulțumesc din adâncul sufletului meu.

Scrisoare de la un înger!

Anotimpuri

Când iarna pogoară în suflet tristețe,
Ai grijă să topești fulgii de nea,
Cu gânduri frumoase ce dau binețe,
Zâmbește, căci astăzi e ziua ta!

Când toamna bate la ușă,
Deschide cu grijă, încet
Și lasă-te de gânduri dusă,…
E ziua ta și astăzi ești poet.

Când arșița verii te va pătrunde,
În inima ta va fi soare mereu,
Căci drumul e lung și te duce
Pe-aripi de înger la Dumnezeu.

Atunci…
În inima ta înflorește speranța
Atâtor ani de îndoieli și suspine,
Căci Dumnezeu și-a întors fața
Și nu te-a uitat, e mereu lângă tine.

Ascultă-i doar șoapta, în miez de iarnă,
Împlinește-ți visul, din toamna vieții,
Așterne-ți la soare, o lacrimă sub geană,
Presară fericire, în zorii dimineții.

                      Versuri – Eleonora-Antonia Mihai

Pagină realizată de Eleonora și Partenie Mihai și publicată în revista Vatră nouă, periodicul satului Giarmata Vii; redactor șef  părintele Vasile Suciu.

Primul pas …

Eu știu s-ascult un murmur de izvor,
Când stelele pe cer răsar
Și noaptea gândurile dor
De-atâta frământare în zadar.

Eu pot să port în palma mea, iubirea
Ce-așteaptă să fie dată tuturor,
Dar cum să treci la braț cu fericirea,
Când ura stă în prag provocator.

Atunci, eu vin și-ți dau un sfat,
Fă primul pas… apoi mai fă unul, încă,
Căci Dumnezeu pe tine te-a creat
Să fii puternic la fel ca și o stâncă!

                                     Versuri – Eleonora-Antonia Mihai

Întins-am mâna, Doamne către Tine

Din crîngul înflorit
Eu am cules o floare,
Cînd soarele a asfințit
În zi de sărbătoare.
 
Privind la stele-am înțeles
Al lumii grai ascuns în datini,
Că oriunde-ai fi, la munte sau la șes,
Ochii vor fi la fel de plini de lacrimi.
……………………………………………………..
Înțelegând zădărnicia zilei ce-a trecut,
Întins-am mâna, Doamne către Tine,
Căci timp a fost, dar timp a și trecut
Cam mult, de când n-am spus o rugăciune.
 
Cu ochii umezi, triști și goi,
Înalț o rugă-a mea, fierbinte,
Dă Doamne, pentru-o clipă înapoi,
Ca să m-ating din nou de-a tale lucruri sfinte.
 
Să-mi cer iertare, acum cât nu-i târziu,
Binecuvântează-mă, când fruntea mea o plec,
S-alung din sufletu-mi pustiu,
Tot ce e rău; senin prin viață eu să trec!
…………………………………………………………..

Îngălbenit al vieții calendar
Întoarce filele grăbit,
Să nu ne pierdem vremea în zadar
Cât încă soarele n-a asfințit!

                                    Scris de Eleonora Antonia-Mihai