Într-un târziu

Într-un târziu
Vine și poezia.
După frământări de o noapte,
Spre ziua.
(Pe la cântatul cocoșilor de ziua).

– Ceva nou? întreb încercănat.
– Nimic.
– Atunci de ce-ai mai venit?
– Ca să-ți fac o viață mai frumoasă, zice.

Autor:  Marin Sorescu

Sursa: http://www.citatepedia.ro/index.php?q=Intr-un+tarziu+vine+si+poezia
adăugat de Veronica Șerbănoiu

De-or trece anii…

De-or trece anii cum trecură,
Ea tot mai mult îmi va plăce,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un ”nu știu cum” ș-un ”nu știu ce”.

M-a fermecat cu vro scânteie
Din clipa-n care ne văzum?
Deși nu e decât femeie,
E totuși altfel, ”nu știu cum”,

De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tăce;
Dac-al ei glas e armonie,
E și-n tăcere-i ”nu știu ce”.

Astfel robit de-aceeași jale
Petrec mereu același drum…
În taina farmecelor sale
E-un ”nu știu ce” ș-un ”nu știu cum”.

Autor: Mihai Eminescu

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/De-or_trece_anii…

Zâmbește

”Când ți se pare atât de greu,
S-asculți cum lumea te bârfește,
Atunci, ascultă sfatul meu… Zâmbește!

Și când cel ce-l iubești curat
Nepăsător te părăsește,
Nu te uita că e-ngânfat… Zâmbește!

Păstrează-mă în ochii tăi
Să fiu mereu cu tine.
Azi te iubesc mai mult ca ieri
Și mai puțin ca mâine.

Și dacă totuși mă iubești
Păstrează-mi amintirea.
Și nu uita că într-o zi
Ți-am dăruit IUBIREA.”

Ion Minulescu

Sursa:https://femeia25plus.com/2016/03/21/ziua-internationala-a-poeziei/

Citatul zilei & Luni, 10.08.2020

Credinţa noastră este o credinţă despovărătoare,

deci o credinţă mântuitoare, şi este izvor de bucurie şi de nădejde.

Cine are credinţă în Mântuitorul nostru Iisus Hristos,

cine crede în Evanghelie,

acela are roadele credinţei,

adică nădejde, iubire, bucurie, pace, linişte sufletească;

acela merge pe calea fericirii.

în Bucuriile credinţei, Prefaţă (2006)

Sursa:http://www.citatepedia.ro/index.php?q=liniste+sufleteasca&r=-

DASCĂLUL NU PIERE

Oricât s-ar dezvolta tehnologia,
Prietenă cu omul juvenil,
Un dascăl va rămâne alifia
Ce vindecă un suflet de copil.

Oricât de mult ar scrie-acum tiparul,
Iar litera de mână stă la colț,
Tot dascălul dezleagă-abecedarul
Și nu pot sta, în locul lui, roboți.

Bijutier, el scrijelește-n inimi,
Podoabe strălucind cu nestemate
Și construiește-ncet, încet, istorii
Ce niciodată nu pot fi uitate.

El zi de zi împarte avuție,
Cunoaștere și câte n-ai gândit…
De unde are-atâta bogăție?
De la copii primește înzecit!

Oricât ar avansa tehnologia
Și-ar sta în bancă-alături de copil,
Un dascăl va rămâne doctoria
Ce modelează sufletul fragil.

Un dascăl bun nu piere niciodată!
Icoana lui străluce tot mai viu!
El intră-acolo, în inima curată
Și face roditor orice pustiu.                 ( Ana Vecerdea Ardelean)

SURSA: INTERNET

Cugetarea zilei & Vineri, 7.08.2020

Să ne întoarcem la natură! Ea este o mamă iubitoare.Este regretabil că ne-am îndepărtat de ea, deşi ne oferă linişte şi relaxare.

Când purtăm în noi lumina culmilor însorite şi strălucirea mării, nimic nu ne mai poate întuneca existenţa, căci aceste elemente eterne au farmecul Divinului ce ne înfrumuseţează viaţa, iar amintirea lor amplifică fericirea trăită în acele spaţii mirifice.

în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice

SURSA:http://www.citatepedia.ro/index.php?id=133048