Astăzi e ziua mea :)

Pe calea vieții-am întâlnit
Un strop de fericire
Și pașii mei s-au îndreptat
Pe-un drum de mântuire.

Privind spre cer am auzit
Un glas venind spre mine
Și printre stele-a strălucit
… O slabă licărire.

Am căutat o gară să ascult
A inimii mele șoapte
Și astfel anii au trecut
Și m-am oprit în noapte.

Și am zărit ca într-un vis
Cum Domnul luminează
Și iată calea s-a deschis
Și îngeru-i de pază.

Și-o fericire m-a cuprins
Când zorii se arată
Totul e alb, iată a nins
Și calea-i luminată.

Și-n dansul fulgilor de nea
Pe-o cale argintie
Astăzi, când e ziua mea
Pășesc cu bucurie.

La mulți ani!!!  aud, în șoaptă
Îngerii îmi cântă la poartă…

Versuri scrise în noaptea zilei mele de naștere – Eleonora Antonia MIHAI

Scrisoare de la un înger

Posted by Eleonora Antonia MIHAI, Ianuarie 20 2020

ANOTIMPURI
Când iarna pogoară în suflet tristețe,
Ai grijă să topești fulgii de nea,
Cu gânduri frumoase ce dau binețe,
Zâmbește, căci astăzi e ziua ta!

Când toamna bate la ușă,
Deschide cu grijă, încet
Și lasă-te de gânduri dusă,…
E ziua ta și astăzi ești poet.

Când arșița verii te va pătrunde,
În inima ta va fi soare mereu,
Căci drumul e lung și te duce
Pe-aripi de înger spre Dumnezeu!

Atunci…

În inima ta înflorește speranța
Atâtor ani de îndoieli și suspine,
Căci Dumnezeu și-a întors fața
Și nu te-a uitat, e mereu lângă tine.

Ascultă-i doar șoapta, în miez de iarnă,
Împlinește-ți visul din toamna vieții,
Așterne-ți la soare o lacrimă sub geană,
Presară fericire, în zorii dimineții.

Versuri – Eleonora Antonia MIHAI
P.S. Poezia este scrisă în noaptea zilei de naștere
când împlineam vârsta de 70 de ani… se întâmpla acum doi ani 🙂

 

Întins-am mâna, Doamne către Tine

Din crîngul înflorit
Eu am cules o floare,
Cînd soarele a asfințit
În zi de sărbătoare.

Privind la stele-am înțeles
Al lumii grai ascuns în datini,
Că oriunde-ai fi, la munte sau la șes,
Ochii vor fi la fel de plini de lacrimi.
………………………………………………..
Înțelegând zădărnicia zilei ce-a trecut,
Întins-am mâna, Doamne către Tine,
Căci timp a fost, dar timp a și trecut

Cam mult, de când n-am spus o rugăciune.

Cu ochii umezi, triști și goi,
Înalț o rugă-a mea, fierbinte,
Dă Doamne, pentru-o clipă timpul înapoi,
Ca să m-ating din nou de-a tale lucruri sfinte.

Să-mi cer iertare, acum cât nu-i târziu,
Binecuvântează-mă, când fruntea mea o plec,
S-alung din sufletu-mi pustiu,
Tot ce e rău; senin prin viață eu să trec!
……………………………………………………
Îngălbenit al vieții calendar
Întoarce filele grăbit,
Să nu ne pierdem vremea în zadar
Cât încă soarele n-a asfințit!

Versuri – Eleonora Antonia MIHAI & Floare de colț

Cenușă din cer

marți, 9 septembrie 2014

Sunt stele ce ard și stele ce mor
sunt zile ce râd și zile ce dor
sunt eu și ești tu în imaginea mea
doresc mereu ce nu pot avea.

Culorile nopții mă prind într-o plasă
și luna-i absentă din cercul polar
exist cu Speranța că disipă ceața deasă
ce mi-a cuprins al iubirii tău dar.

Versuri: Cristina Bădulescu – Foișor

Jertfa

marți, 12 februarie 2013

Idei în ceață de gânduri se succed
fiori de gheață încet se topesc
în speranță și în soare uit să cred
uitarea mă împiedică viitorul să-l iubesc!

Exist într-un vis de ambiții celest
trăiesc o viață efemeră într-un cocon
scriu ca să uit să privesc
ascult de al meu gând cumplit de afon.

Tribut plătesc cu un zâmbet știrb
e mult sau puțin… nu am balanță
pleoapele ascund un imens vid
iar vieții nu am cu ce plăti creanță.

Versuri: Cristina Bădulescu – Foișor

Pierderi

vineri, 18 ianuarie 2013

Fulgi cad… în ceas de noapte
aștept… dar nu aud nici azi a tale șoapte!
un Orizont de fericire și-a lăsat cortina
și trebuie să-ntreb: a cui fu vina?

Din depărtări zăresc o stea
cum lumineaz-o lume
în vreme ce inima mea
strigă-n pustiu al tău dispărut nume!

Nu vreau să plîng nu vreau să spun…
oricum nu întorci privirea
nu pot ca soarelui să impun
să îmi vegheze fericirea…

Versuri: Cristina Bădulescu – Foișor

Imposibilitate

miercuri, 16, ianuarie 2013

Legați prin fire nevăzute
de un destin necruțător
suntem imagini prea tăcute
torturate de al iubirii dor.

Magneți separați de o lume
frunze ce din aceeași salcie cădem
același val ne transformă în spume
și doar în vise un țărm al fericirii noi vedem…

Lacrimi îmi picură pe filă
tu ai plecat și Universul e pustiu
mă simt încarcerată într-o bilă
iar sufletul parcă nu îl mai simt viu.

Ce rost mai e în astă viață?
copii ce pleacă, mame ce tot mor,
nimeni nu ne trimite vreo povață
cum să eliminăm cuvântul dor?

Versuri: Cristina Bădulescu- Foișor

Castel în curcubeu

duminică, 30 decembrie 2012

Castel din lacrimi construiesc
pentru eternitate
încerc cu amintiri să îl zidesc
să pot ieși apoi din el… cu demnitate!

În loc de geamuri pun oglinzi din curcubeu
să reflectez… o viață
iar ușa-i o cascadă din sufletul meu
și sper să închidă trecutul în petale de gheață.

Să pot ieși fac repede un pod
din gânduri de iubire
și nu privesc în jos dacă în năvod
rămân prinse toate ale mele suspine…

Versuri: Cristina Bădulescu – Foișor

Inima mea

joi, 27 decembrie 2012

Am doar o inimă să ofer
e mult… e puțin cine să știe?
doar un zâmbet în schimb îți cer
ce însă poate fi adresat oricui nu doar mie…

am doar vise pentru noi
între stele și cu Soare
speranțe făr* de trifoi
simt cum sufletul mă doare.

am o zi făr* de sfârșit
și o noapte făr* de Lună
iubirea este doar un mit
viața-ți ia mereu arvună.

am nimic și nicăieri
sunt o umbră în Lumină
ani lungi făr* de primăveri
și mă tot întreb: din a cui vină?

Versuri: Cristina Bădulescu – Foișor

Șoaptele îngerilor

***
Poți regăsi, când ai pierdut, un ac în aria cu grâu,
Un cal sălbatic în pustiuri, un peștișor scăpat în râu,
Un corb în noapte când pe cer nu sunt nici stele, nici luna,
Dar cinstea ta când ai pierdut-o, pierdută-i pentru totdeauna!

***
Socotesc că nu o dată în nedumerire-ați fost:
Cum, pe-un înțelept adesea, îl înșală câte-un prost? …
La-ntrebare lămurirea, cugetând, îndată vine:
prostul, doar la rău gândește; înțeleptul doar la bine!

***

Triste zile mai duc astăzi oamenii-n grădina vieții:
Trandafirii mor în umbră și se lăfăiesc scaieții …

***
Poți să pierzi averi și ranguri, fericiri cu raiu-n spic;
Dacă n-ai pierdut credința, n-ai pierdut încă nimic!

Autor: Vasile Militaru