DE CE ADUCEM COPIII LA ȘAH

PLEDOARIE  PENTRU  ȘAH …

”Niciodată n-am jucat șah pentru bani. Întodeauna șahul a reprezentat pentru mine un divertisment plăcut.
Și nu numai pentru mine. Să-i recunoaștem meritele și să-i exprimăm mulțumirile noastre acestui rege al jocurilor.
Lupta în șah nu vizează câștigul material, ci este o chestiune de onoare.

Șahul rămâne jocul filosofilor.
Învățați-i să joace șah pe potentații acestei lumi și vă veți convinge că răul va pierde teren în favoarea moralității și frumosului”

Paul Morphy

De ce aducem copiii la șah?
Răspunsul la întrebarea aceasta este unul destul de simplu: copiii sunt aduși la șah în primul rând pentru că părinții doresc ca aceștia să își dezvolte anumite abilități. Nu toți vin direct cu gândul că vor scoate campioni la șah din ei, chiar destul de puțini părinți se așteaptă la asta în momentul în care se prezintă la primele ședințe de șah. Cu toții doresc să învețe copiii lor să joace șah, pentru dezvoltarea gândirii, a memoriei, a puterii de concentrare, pentru a deveni mai disciplinați.

Ceea ce nu știu foarte mulți părinți este că aceste abilități nu vin o dată cu învățarea deplasării pieselor pe tabla de șah. Mulți cred că gata, a învățat să mute piesele, a făcut șah o lună – două, am bifat această activitate de pe listă, acum copilul meu este dezvoltat armonios și îl pot duce să practice și sporturi adevărate, să facă pian sau alte activități.

Din păcate nu este așa, șahul nu este ca o baghetă magică, care în scurt timp transformă copiii în niște copii disciplinați și cu o gândire strategică, analitică, cu putere de concentrare și o memorie excelentă. Șahul face aceste minuni dar în timp. Sunt procese de durată, practicând șahul ajung să aibă astfel de abilități.

Mulți părinți zic păi bine, a învățat să mute piesele, e ok, jucăm acasă. Da, este bine să se joace acasă. Dar pentru dezvoltarea acestei gândiri strategice, analitice, este nevoie de antrenamente, antrenamentele nu sunt compuse doar din joc. Acolo se fac exerciții, lecții de strategie, deschideri, finaluri. Copilul este învățat cum să gândească, este ghidat ca mintea lui să dezvolte aceste abilități. Ajută și jocul acasă, dar dublat de eforturile de la antrenamente.

Până când trebuie practicat șahul? Până când se poate. Cu cât este practicat un timp mai îndelungat, de ordinul anilor, cu atât este mai bine pentru copil.

Nu trebuie neapărat să facă performanță la acest sport. Nu toți copiii inteligenți fac performanță. De multe ori oamenii asociază inteligența cu performanța în șah. Da, este necesar ca un copil să aibă o inteligență peste medie ca să facă performanță în șah, dar asta nu înseamnă că toți copiii cu inteligența peste medie pot face performanță în șah.

Pentru asta este nevoie de talent, de anumite calități pe care le poate avea copilul. Sunt foarte mulți copii foarte inteligenți care nu sunt și talentați la șah. Au alte talente, alte vocații. Prin intermediul șahului ei își pot dezvolta însă gândirea, lucru care îi poate ajuta la toate activitățile pe care le întreprind, la școală și în celelalte pasiuni pe care le au.

Sursa: http://www.csudesahbucuresti.ro/de-ce-ne-aducem-copiii-la-sah/  Published by

Pagină realizată de Eleonora și Partenie MIHAI, antrenori la C.S. Mediator,
publicată în periodicul Vatră Nouă al comunității din Giarmata Vii.
Redactor șef, preotul paroh Vasile Suciu.

Cu gândul la Dumnezeu

Roagă-te şi nu te teme de nimic, nu te înfricoşa de necazuri, nu te înspăimânta de năpăstuiri, căci rugăciunea le va înlătura.

Roagă-te oricum, oricât de neputincios, numai roagă-te mereu, şi nu te nelinişti de nimic; fii vesel şi liniştit cu duhul, căci rugăciunea te va înţelepţi.

(Ieromonah Arsenie Boca, Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie, Editura Agaton, Făgăraş, 2014, p. 205)

Pot să mă rog toată ziua, toată noaptea, dacă mă culc şi adorm din împrăştiere, mă asemăn cu un păstor care are oi şi n-a închis uşa. Şi a intrat lupul şi le-a sfâşiat.

Dacă noi căutăm să ne fure somnul din „Doamne Iisuse…”, pe acea măsură, Bunul Dumnezeu ne ajută a birui patimile.

Gândurile sunt săgeţi diavoleşti şi, dacă noi NU stăm de vorbă cu ele, atunci Duhul Sfânt ne dă puteri tari.

În timpul zilei adunăm ori lumină ori întuneric. În timpul zilei sunt unele goluri, şi în golurile acelea dacă zic „Doamne Iisuse…”, mă ajută Duhul Sfânt în timpul nopţii.

(Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010, p. 34)

Cu gândul la Dumnezeu  google

 

TERCIUL MAMEI

În anul 1947 împlinisem 7 ani. Iar în luna iunie s-a născut surioara mea, Ecaterina. De foame, mamei i-a dispărut laptele. Dar oamenii de bună credință nu ne-au lăsat fără ajutor. Mama a reușit să găsească niște de griș, lapte și praf de zaharină din care a făcut un terci foarte diluat. L-a turnat în sticluță și l-a pus pe pervaz să se răcească. După ce mama a ieșit din odaie, m-am repezit la ea și, deși limba mi se frigea, am început să sug din sticluță cele 200 de grame de lichid dulciu.

Cu fiecare înghițitură foamea nu dispărea, ci în suflet îmi apărea un sentiment, la început foarte fin, care treptat s-a transformat într-o durere insuportabilă. Îmi dădeam seama foarte bine că făceam ceva rău, că mă port ca un nesimțit, că sunt un trădător și ticălos, pentru că mi-am jefuit mama mea slăbită de foame, am lăsat un om neajutorat fără hrană, am lăsat-o pe surioara mea, dar cu toate acestea continuam să sug cu frenezie din sticluță, deși terciul din ea se terminase.

După ce am mâncat tot terciul din sticluță, am pus-o la locul unde era și atunci am înțeles că s-a întâmplat ceva ireparabil, s-a întâmplat ceva foarte rău. Am trecut pragul psihologic și nimeni niciodată nu mă va putea ajuta. M-a cuprins un sentiment adânc de rușine. „Ce-am făcut?! O, dacă aș putea să întorc timpul înapoi! Ce să fac? Unde să fug?” – mă întrebam în sinea mea. Mă dureau arsurile din gură, dar mai mult mă durea faptul că nu vedeam ieșirea din situație. Și iată că a scârțâit ușa. „Fie ce-o fi” – m-am gândit. M-am ghemuit și am lăsat capul în jos în semn de vină.

A intrat mama și îndată m-a văzut foarte deznădăjduit și necăjit. Când a văzut sticluța goală, mama a înțeles totul. S-a apropiat încetișor de mine și și-a pus mâna sa slăbuță pe creștetul meu. M-a mângâiat. M-am uitat uimit la ea. Am văzut cercurile vinete de sub ochii mamei. M-am uitat în acești ochi, care erau plini de tristețe, de dragoste nesfârșită și de nădejde. Am văzut în ei mai mult decât iertare. Din ochii mamei curgeau lacrimi. În acest moment timpul s-a oprit și am simțit că m-am adâncit într-o altă lume, că mă înecasem în veșnicie. Simțeam că mă maturizam. Ochii noștri purtau o discuție tainică:

– Mamă, chiar de loc nu te superi pe mine că am mâncat terciul? M-ai iertat? Eu niciodată, niciodată nu voi mai proceda așa!

Iar ochii mamei îmi răspundeau:

– Iartă-mă, fiule, că nu pot să te îndestulez cu hrană. Dar voi face tot ce stă în puterile mele ca tu să nu duci lipsă de nimic.

Iar pe urmă a spus cu glas:

– Mama nu te va lăsa în ziua necazului. Se coace grâul. Mă voi duce și voi strânge câte puțin ca să-ți dau să mănânci. Nu-mi pasă dacă lanul este păzit. Paznicii nu vor îndrăzni să mă împiedice să strâng câteva spice, pentru că eu fac aceasta pentru băiatul meu. Noi vom supraviețui, fiule. Și vei avea parte în viață de multe, multe lucruri bune. Vei avea și pâine și chiar mult mai mult.

Mămica mea a trecut demult la cele veșnice. Într-adevăr am avut parte în viață de multe lucruri bune. Am avut și pâine, dar și multe alte produse alimentare. Mult păcătuiam și puțin mă pocăiam. Poate că voi ajunge să-mi sărbătoresc aniversarea de 70 de ani. Iată că a venit și apusul vieții mele. Mintea mea n-a fost în stare să rețină multe din evenimentele și faptele care au avut loc în viața mea, dar pe mama și pe terciul ei mereu îi port în inimă.

Milostivul Dumnezeu m-a învrednicit să vizitez numeroase locuri sfinte – mănăstiri și lavre. Dar și Biserica noastră cu hramul Acoperământul Maicii Domnului mi-a devenit demult casă duhovnicească. Când stau în genunchi în fața icoanei Maicii Domnului, cerându-i ajutor și apărare, privesc la ochii ei adânci, pe care îi recunosc. I-am văzut în copilărie. În ei se ascunde aceeași veșnicie.

Ei îmi vorbesc, ei mă iartă, ei îmi inspiră liniște și nădejde, iar când îmi plec capul meu cărunt, simt cum mâna slăbuță a mamei mă atinge blând, ca în copilărie. Lacrimile unei bucurii liniștite și luminoase curg din ochii mei bătrâni. Mă simt ocrotit. Simt că o am pe Mama. În astfel de momente simt că totul se oprește în loc. Sunt fericit! Iară și iară îmi plec genunchii înaintea mamei mele, care demult nu mai este cu mine, și înaintea Mamei tuturor.

Sursa: perfectmedia.info  (http://marturieathonita.ro/terciul-mamei/)

Laboratorul jucătorului de șah

Persoană de contact: Mihai Partenie tel. 0721- 16 40 5

Posted by Costin Beiu pe Aprilie 8, 2016

A.S. Suetin a scris o carte intitulata “Trei pasi spre desavarsirea jocului de sah”, la editura  Pergamon Press, 1982. In acest articol sunt cateva extrase din capitolul intitulat “Laboratorul jucatorului”. Aceasta carte contine cateva din cele mai bune sfaturi pentru auto invatarea jcoului de sah.

Lucru pe jocurile proprii

Pentru jucatorii care doresc sa isi imbunatatesca jocul, analiza la rece a greselilor nu este suficienta. Problema este de a gasi cauza psihologica a acestor greseli. Nu te lasa prada mandriei, trebuie sa restabilesti cursul logic al gndirii, fortandu-te sa raspunzi cam la aceste intrebari:

  1. Ce variante specifice ai calculat,cand ai luat in considerare o mutare, mai ales in momentele cheie ale meciului? E foarte important sa observi ce ai omis in calcule si ce ti-a aratat adversarul in analiza de dupa meci.
  2. Ce ai luat in considerare cand ti-ai ales planul?
  3. Cand iti evaluezi greselile pozitionale, forteaza-te sa intelegi cauza lor.
  4. Au rezultat dintr-o intelegere gresita a pozitiei, sau datorita calculului gresit. Calculul gresit poate conduce la situatii nefavorabile.
  5. Un comentariu asupra unei partide trebuie:
  • sa arate punctele cheie ale partidei
  • sa arate modul de gandire al celor 2 jucatori, si in particular, sa arate calculele specifice.
  • sa urmareasca strategiile foloste in joc
  • sa trasmita sentimentele jucatorilor.

 

Iata cateva reguli simple dar esentiale: nu analiza partida intr-o singura directie, doar prin prisma variantelor proprii. Incerca sa privesti si din prisma ideilor adversarului. De fiecare data cand faci o greseala, indica si continuarea corecta.  Nu uita ca analiza nu este joc practic.

Studiul jocurilor marilor maestrii

O armonie intre evaluare si calcul in jocul tau poate fi atinsa doar daca exersezi constant analize. Prin urmare este important sa analizezi jocurile maestrilor, sa fi capabil de a intelege corect ideile in comentariile proprii si sa evaluezi calitatea comentariilor. Exista 2 trenduri in “Metoda comentariului”:

Acorda prioritate evaluarii de natura generala. Variantele specifice trebuie illustrate si spune ideile principale. Un bun exemplu il reprezinta “Bronstein’s Zurich 1953 Tournament Book

  1. In afara variantelor, fa o evaluare a pozitiei, trecand de la particular la general. Fa rar o generalizare larga, si acorda atentie detaliilor analizei, si studierii resurselor latent combinationale. Un bun exemplu al acestui stil este Chigorin.

Astfel, exista 2 metode de comenatriu, ambele perfect valabile. Fiecare indica realitatea sahului: deductive (de la general la particular) – continutul strategic al unei partide,  si inductiva ( de la particular la general) – continutul tactic. Metoda moderna de comentariu este de a sintetiza cele doua metode, comnbinand armonios analizele specifice cu evaluarile generale. Alexander Alehin a fost un exemplu bun al acestei abordari sintetizate de comentariu. Abilitatea de a a face evaluari critice asupra comenatriului studiat, abilitatea de a gandi independent, sunt caliati esentiale pentru un analist.

Lucru cu litaratura

Daca desconsideri citirea lucrarilor metodice si in special studiul informatiilor vei avea surpize neplacute. Un “jucator inascut” nu va atinge nivele ridicate. Pe de alta parte, citiirea cartilor de sah este pur si simplu o necesitate. Nu trebuie uitat ca materialele despre sah, sub orice forma, necesita intotdeauna o perceptie activa. Acest lucru presupune in particular un studiu critic asupra literaturii, ceea ce nu este intotdeuna usor de realizat. Trebuie mentionat faptul ca un studiu prea scrupulous, din coperta in coperta, chiar si a celei mai reusite carti poate conduce la pierderea gandirii proprii, chiar si a “gustului” pentru sah. Cum se poate ajunge la un echilibru? Cred ca depende de obiectivul pe care ti l-ai ales in imbunatatirea stilului. Acesta este strans legat de dezvoltarea abilitatii analitice.

Nimzovitch a scris in cartea “Cum am devenit mare amestru”: “Am luat cartea turneului de la Nuremberg din 1906 cu observatiile lui  Tarrasch, si am dus-o la un legator si l-am rugat sa adauge pagini albe intre 2 pagini de text. Si apoi am inceput sa lucrez la partide. .. Fiecare rezultat observat l-am scris pe paginile intermedare. Intotdeauna am jucat de o parte a mesei, fie la alb fie la negru. Prima data m-am chinuit sa gasesc cea mai buna mutare apoi ma uitam la mutarea din meci. In acest fel fiecare meci dura cca. 6 ore. Mi-am imbunatatit metoda de invatatre pe parcurs. In unul din meciurile lui Salwe sa ajuns la o pozitie tipica de pion izolat: calul alb la f3 si pionul la d4, calul negru a d7 si pionul la f7 (in plus fiecare avea o multime de piese). S-a dovedit ca albul nu avea niciun motiv sa se grabeasca la ocuparea campului e5 cu calul, deoarece in cateva mutari calul negru a ajuns la d5 si astfel fara efort din partea albului, campul ajungea in stapanirea acestuia. Astfel de observatii le-am notat pe paginile albe, si, in plus, ceea  ce vreau sa spun este ca nu erau obsrvatii cu continut sahistic in intregime,  dar si observatii psihologice. Rezultatele eforturilor mele au fost dupa cum urmeaza:

  1. Am pregatit deschiderile
  2. Am devenit mai bun in jocul de asteptare, si am gasit de neinteles  ca in trecut faceam sacrificii fara un calcul exact
  3. Un rezultat important a fost faptul ca, datorita studiului atent al anumitor jocuri, am inceput sa inteleg strategia jocurilor inchise, si, in particular, am inteles principiile lantului de pioni si, in parte, a centralizarii.”

Indiferent de cartea pe care o studiem, trebuie sa fim capabili sa separam partea importanta de cea mai putin importanta, si sa gasim esenta problemei aparute. In studiul sahului, arta analizei critice este intodeauna importanta.

Sursa:  Chess Training blog
Am preluat de pe :  https://iulianceausescu.wordpress.com/2016/04/08/laboratorul-jucatorului-de-sah-

 

TRENUL VIEȚII

Această poezie stă scrisă la intrarea în biserica de la Sădinca , jud. Sibiu , loc unde s-au pus bazele unei mici mănăstiri condusă de părintele-călugăr David.
Atît de frumoasă pe cât de adevărată.

Un lung tren ne pare viața.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit și când.

Fericirile sunt halte,
Unde stăm câte-un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.

Iar durerile sunt stații!
Lungi, de nu se mai sfârșesc
Și în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.

Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo țintă ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe și dureri,
Noi trăim hrăniți de visuri
Și-nsetați după plăceri!

Mulți copii voioși se urcă.
Câți în drum n-am întâlnit,
Iar câte-un bătrân coboară,
Trist și frânt, sau istovit.

Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm și noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?

Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEȘNICIEI:
Am trăit și n-am știut.

Știți autorul !
Rabindranath Tagore

ROLUL ŞI LOCUL PSIHOLOGIEI ÎN ARTA ŞAHISTĂ

  Au nevoie, de fapt, jucătorii de şah de psihologie?

Psihologia şahistă este un domeniu actual al cercetărilor de specialitate, totuşi unul relativ tânăr. Necesitatea unei analize psihologice obiective a activităţii şahistului rezultă din însăşi esenţa luptei oamenilor în faţa tablei de şah.

Cele mai multe poziţii care apar în timpul jocului sunt destul de complicate. Aceasta înseamnă că singura cale absolută, cea mai bună (care nu există mereu) nu este găsită în împrejurările respective şi, de aici, alegerea mutării depinde în mare măsură de caracteristicile individuale ale jucătorului, adică de experienţă, ştiinţă, temperament, obişnuinţa de a gândi, aprecierea comparativă a forţei de joc a adversarului şi altele.

De aici rezultă că temeinica cunoaştere a adversarului, sesizarea şi înţelegerea scopurilor către care tinde acesta, dar şi aprecierea corectă a propriilor posibilităţi, permit să se intuiască, cu o  mare marjă de probabilitate, mersul viitoarelor evenimente şi să se aleagă o linie corectă pentru propriul comportament.

De aceea, dacă vrea să aibă succes, jucătorul trebuie nu numai să cunoască bine teoria şi să stăpânească tehnica jocului – el trebuie să aibă şi capacitatea de a sesiza plusurile şi minusurile rezultate din stilul şi caracterul adversarului. Mai mult, el trebuie să se autoaprecieze cu obiectivitate

Includerea factorilor psihologici în analiza situaţiei este o condiţie necesară pentru o comportare şahistă de succes. Alehin a accentuat: “Pentru a avea succes, eu consider că trebuie, în primul rând, să-mi cunosc propriile tării şi slăbiciuni, iar în al doilea, să înţeleg tăriile şi slăbiciunile adversarilor…

Pentru şah, pentru lupta şahistă este necesară, înainte de toate, cunoaşterea naturii umane, înţelegerea psihicului adversarului. Înainte de a lupta numai cu figurile, noi luptăm, totuşi (sau cel puţin încercăm) cu adversarul, contra voinţei şi nervilor săi, folosim calităţile sale personale, şi nu în ultimul rând vanitatea sa.”

Aceste caracteristici ale luptei şahiste, sesizate cu inteligenţă, sunt adesea uitate sau greşit înţelese, chiar în zilele noastre. De aceea se evidenţiază abordarea incorectă a psihologiei şahiste la capătul a două extreme:

Reprezentanţii unui punct de vedere consideră că, într-o oarecare măsură, ar exista o teorie şahistă “pură”, care – dacă este folosită corect în practică – nu ar lăsa loc pentru “speculaţii” psihologice.

Personalitatea adversarului şi înclinaţiile proprii nu ar trebui să fie luate în considerare la luarea deciziilor. Acest punct de vedere era împărtăşit de marele maestru Rubinștein – care – la întrebarea:cu cine joacă astăzi? – a răspuns: “Aceasta nu are nici o importanţă. Astăzi eu joc contra pieselor negre.”

La începutul drumului său creator, Capablanca avea concepţii asemănătoare. El scria: “Când mă aşez la tablă mă gândesc doar la poziţie, nu şi la adversar. Dacă acum se priveşte şahul ca ştiinţă, artă sau sport, indiferent cum – psihologia nu are nici o legătură cu el, ea stă doar în calea şahului adevărat”.

Lipsa de orice consistenţă a unei astfel de abordări a rolului factorilor psihologici în şah iese la iveală în mod clar la analizarea exemplelor din practică

Sursa: https://sahvelier.blogspot.ro/search/label/Şahul în şcoală?
Publicat de „https://”Constantin Clement Velier

GLUME DESPRE MATEMATICĂ

Scris de Anca pe 28 mai 2016

Îți place sau nu matematica, glumele care au legătură cu această materie te vor amuza de fiecare dată.

    1. Învăţătoarea: Îţi pun doar o singură întrebare: Câte păsărele sunt în copac?
      Elevul: Cinci.
      Învăţătoarea: Dar de unde ştii?
      Elevul: Ei, asta  este a doua întrebare, dumneavoastră aţi spus că-mi puneţi doar o singură întrebare.
    2. – Tată, astăzi am luat nota patru la matematică, pentru că profesoara m-a pus să găsesc cel mai mic numitor comun.
      – Nu l-au găsit nici acum? Îl căutau de când eram şi eu elev, a spus tatăl.
    3. – Copii, puteţi să-mi spuneţi cinci animale sălbatice care trăiesc în Africa?
      – Da, patru elefanţi şi o girafă!, răspunde un elev.
    4. – Ce fierbe la 100 de grade?, întreabă profesorul.
      – Apa, răspunde Gigel.
      – Dar la 90 de grade?
      – Unghiul drept.
    5. Diriginta : Ionuţ, trebuie neapărat să-ţi îndrepţi notele la matematică!
      Ionuţ: Am încercat, doamnă dirigintă! Din trei, am făcut opt. Dar din doi…?!

SURSA: „http://www.anidescoala.ro/divertisment/distractie/glume/glume-despre-matematica/”>http://www.anidescoala.ro/divertisment/distractie/glume/glume-despre-matematica/

Alimente bune pentru creier

Șahul este sportul minții. De aceea este benefic să cunoștem cum ne putem îmbunătății activitatea cerebrală.

 Chiar dacă poate uneori nu ne-am gândit la asta, ceea ce mâncăm zi de zi are efecte asupra creierului. Există alimente care ne ajută să fim mai concentraţi şi să ne păstrăm tinere celulele nervoase.

Creierul are nevoie de anumite substanţe, dar şi de vitamine pentru a funcţiona la capacitate maximă. Specialiştii au demonstrat că sfecla roşie şi salvia îmbunătăţesc performanţele.

„Sfecla roşie conţine nitraţi naturali care ajută la circulaţia sanguină din creier şi astfel ne ajută să fim mai concentraţi. Ideal este să se mănânce crudă sau sub formă de suc, deoarece prin gătire sau fierbere se pierd o parte din nutrienți.

 Salvia ajută la procesul de învăţare. Îmbunătăţeşte memoria pe termen scurt, dar trebuie consumată sub formă de tinctură pentru a-şi păstra proprietăţile“, spune Ioana Bojan, medic internist.

 Fierul şi vitamina B, esenţiale pentru creier. Fierul şi vitamina B au un rol important în funcţionarea creierului. Studiile au arătat că persoanele care au deficienţe de fier (anemie) gândesc mai greu decât cele care nu au această problemă. „Carnea de vită, ficatul, dar şi toate legumele verzi care conţin fier sunt beneficie pentru creier şi ajută la îmbunătăţirea capacităţii de concetrare. De asemenea alimente care conţin vitamina B (acid folic) şi magneziu sunt esenţiale pentru creier. Printre aceastea se numără: lintea, migdalele, susanul, ouăle, cerealele integrale, spanacul, dar şi orezul brun.

Vitamina B12 este şi ea senţială pentru creier. Se găseşte în peşte, ouă şi carne. Deficienţele mari de vitamina B12 pot duce în timp la boli degenerative cum al fi ”Alzheimer”, mai spune medicul.

Morcovii şi strugurii menţin creierul tânăr. Cu toţii ştim că morcovii sunt recomandaţi pentru vedere, dar ei conţin o substanţă care ne menţine creierul tânăr. „Morcovii sunt bogaţi în luteină, o substanţă care încetineşte procesul de îmbătrânire al creierului”De asemenea, creierul are nevoie de glucoză pentru a funcţiona normal. Strugurii sunt fructele cele mai bogate în zahăr şi ajută la întărirea neuronilor. ”Este însă vorba doar de glucoza pe care o obţinem din fructe, nu şi de zahărul procesat sau dulciuri, deoarece o cantitate mare din acestea poate dăuna creierului“, explică medicul.

Peştele, hrană pentru creier: ”Peştele este bogat în Omega 3 şi 6 care sunt grăsimi foarte bune pentru creier. Peştele este sănătos pentru întregul organism. „Peştele este vital dacă vreți să aveţi memorie bună, lucididate şi capacitate rapidă de a răspunde tuturor problemelor. Este bogat în acizi graşi care ajută la dezvoltarea şi funcţionarea creierului. Peştele trebuie consumat de trei ori pe săptămână. Sardinele şi peştele gras în general sunt o hrană preferată de creierul nostru“, mai spune medicul.

Alimente dăunătoare pentru creier:

Aşa cum există alimente care ne ajută să avem o minte brici, există şi substanţe care ne încetinesc creierul. „Alcoolul consumat regulat distruge în timp ireversibil celulele din creier. Tutunul are şi el chimicale care pot duce în timp nu doar la afectarea plămânilor, ci şi a creierului. Toate alimentele procesate, de la mezeluri, semipreparate şi până la mâncare de tip fast-food, conţin o serie de E-uri care afectează creierul dacă sunt consumate în exces.

Şi sarea în exces dăunează, la fel ca şi prăjelile prin care se eliberează anumite toxine“, a mai spus medicul. Citeşte şi: Misterele creierului uman. Credem tot ceea ce ne este repetat, alegem varianta mai sigură, judecăm după ceea ce ne este arătat şi estimăm
Citeste mai mult: adev.ro/o2todo

 

 

 

Glume despre școală

Poţi să ai o zi cu zâmbetul pe buze citind câteva glume cu elevi şi profesori, inspirate din anii de şcoală.

  1. La oră , se vorbeşte despre istora Americii. Profesorul îi întreabă pe elevi de ce anul 1809 este important în istoria americanilor.
    Mihăiţă răspunde: Este anul în care s-a născut Abraham Lincoln.
    Profesorul trece mai departe şi îi întreabă pe elevi ce s-a întâmplat în anul 1819.
    Deodată Mihăiţă se ridică în picioare şi spune: În 1819 Abraham Lincoln a împlinit 10 ani.
  2. Profesorul îi verifică tema lui Matei şi îi spune acestuia. Matei, recunoaşte! Te-a ajutat tatăl tău să îţi faci tema, nu-i aşa?
    Matei îi răspunde imediat: Nu, domnule profesor. A făcut-o singur!
  3. 3. Elevul (la telefon). Fiul meu are febră mare şi se simte foarte rău. Nu poate să vină astăzi la școală.
    Profesoul: Cu cine vorbesc?
    Elevul: Cu tatăl meu!
  4. 4. Copilul: Nu pot să merg la şcoală astăzi.
    Tatăl: De ce, ce s-a întâmplat?
    Copilul: Nu mă simt bine.
    Tatăl: Cum adică?
    Copilul: Nu mă simt bine la şcoală.

Profesorul: De ce ai întârziat?
Elevul: Din cauza indicatoarelor de pe şosea.
Profesorul: Ce fel de indicatoare?
Elevul: Cele care atenţionau că este şcoală în apropiere şi trebuie redusă viteză.

 

  1. Andrei: Domnule professor, vreu să vă întreb ceva.
    Profesorul: Sigur, Andrei, întreabă-mă orice vrei să ştii.
    Andrei: Domnule profesor, dumneavoastră aveţi obiceiul să pedepsiţi elevii pentru lucrurile pe care nu le-au făcut?
    Profesorul: Nu, Andrei. De ce aş face aşa ceva?
    Andrei: Vă mulţumesc, domnule profesor. M-am liniştit acum.  Nu mi-am făcut temele.

Sursa : internet

Limbajul corpului şi şahul

Am preluat de pe   https://iulianceausescu.wordpress.com/     Posted by dan bujor pe februarie 24, 2010 Articol de Arne Moll, apărut pe chessvibes

Există o poză a lui Mikhail Tal, care mi-a părut întotdeauna postura cea mai reprezentativă a jucătorului de şah: Tal privind la tablă, cu bărbia sprijinită de degetul lui mare, cu celălalt braț îndoit sub pumn, cu o determinare totală în ochi. Dar ce gândea Tal, de fapt, în momentul în care imaginea a fost luată?

Când eram la începuturile mele ca jucător de şah, am observat că adversarii mei de multe ori îşi schimbau poziția în scaunele lor, atunci când se gândeau la poziția de pe tablă. Mi-am imaginat, uneori, că aş fi putut citi gândurile lor, când aceștia se aplecau peste tablă, sau se lăsau pe spate, cu mâinile după ceafă. Acum, el se gândește, fără îndoială, la e4-e5. Ah, acum el vede trucul pe care l-am planificat după asta… oh stai, el a jucat-o oricum! N-am descoperit niciodată un sistem care să funcţioneze. Dar noi cercetări sugerează că ar putea exista încă un lucru sau două care să fie descoperite.

Cred că mulţi jucători de şah găsesc ideea că modul în care stai in spatele tablei poate dezvălui indicii cu privire la ceea ce gândești, în mod clar, o prostie. Comportamentul din spatele tablei pare complet aleator şi decis de factori circumstanţiali. Dar când te gândeşti la asta, nu mai pare chiar atât de prostesc până la urmă.

La urma urmei suntem primate, care comunică nu numai prin cuvinte, ci și prin gesturi. Poate fi o legendă urbană că 93% din comunicarea umană este limbaj corporal și doar 7% este legată de vorbire, dar fapt este că limbajul corporal este de o importanță foarte mare în comunicare, şi gesticularea a precedat limbajul cu milioane de ani în evoluţia umană, iar acest lucru poate fi văzut în mod clar și astăzi, la maimuţe.

Potrivit multor cărţi de știință populară, limbajul corpului este chiar cel mai bun mod de a învăța despre psihologia umană: există mai multe bine-cunoscute semnale corporale cum ar fi încrucişarea braţelor peste piept (punând o barieră între vorbitor şi ascultător), privitul în ochi (căutând o confirmare pozitivă sau arătând interes) sau evitarea ochilor cuiva (printre alte lucruri, un semn al rușinii, fricii sau lipsei de încredere).În această săptămână, The New York Times (n.t. articolul a fost scris pe 4 februarie) a prezentat un articol despre modul în care corpul reacționează, literalmente în moduri surprinzătoare, la gândurile abstracte:

Cercetătorii de la Universitatea din Aberdeen au constatat că, atunci când oamenilor li s-a cerut să facă mental un pic de călătorie în timp, şi să-și reamintească evenimente din trecut sau să-și imagineze unele viitoare, corpurile participanţilor au reacţionat subliminal la metaforele încorporate în modul în care conceptualizăm în mod normal trecerea timpului. Atunci când ei se gândeau la evenimente din trecut, participanţii se aplecau uşor înapoi, în timp ce atunci când își imaginau viitorul, aceștia se înclinau în față.În studiile descrise în articol, oamenii au găsit cărţile mai grele mai importante decât cele mai uşoare, şi ei si-au putut îmbunătăţi abilităţile lor matematice prin realizarea de gesturi specifice şi prin rotirea mâinilor lor:

Printre elevii care au dificultăţi cu ecuaţii ca 4 + 5 + 3 = … + 3, de exemplu, performanţa lor se îmbunătăţeşte semnificativ în cazul în care acestora le sunt predate gesturile corecte: gruparea numerelor din stânga cu două degete in V, și apoi indicarea cu degetul arătător a spaţiului liber din dreapta.

Pentru a învăța cum să rotiți mental un obiect, încercaţi în primul rând o pantomimă. „Dacă încurajam copiii la efectuarea mişcărilor de rotaţie cu mâinile, acest lucru îi ajută, ulterior, să facă același lucru în cap”, spune Susan Goldin-Meadow de la Universitatea din Chicago.

Cum e însă în cazul şahului? La urma urmei, matematica, muzica și șahul sunt conectate în mod special – Glenn Gould ne-a arătat cum muzica poate provoca mişcarea corpului într-un mod inconştient – așa că, deși nu e tocmai aritmetică, presupun că a calcula variaţiile în şah este totuși oarecum similar cu calcularea sumelor. Aceasta deschide tot felul de posibilităţi fascinante.

Anish Giri, jucând împotriva lui David Howell, la 2010 Corus Chess Tournament în Wijk aan Zee – Vedeţi că adversarul își mișcă degetele într-un anume fel? Poate că el calculeaza o linie lungă forţată! Il vedeți mişcându-și capul, sau mâinile pe sub masă? El ar putea să se gândească la chestii poziţionale pe termen lung, cum ar fi câştigarea de spaţiu sau cum îmbunătăţirea coordonării pieselor lui! La un nivel chiar mai abstract, un adversar care se apleacă în faţă înseamnă că el se gândește la mutarea următoare, în timp ce un adversar înclinat spre spate indică faptul că el evalueaza ultima ta mutare.

Limbajul corpului lui Tal în imagine este mai puțin ușor de citit. In primul rând, direcția degetului mare ar putea sugera calculul, dar apoi, degetul mare nu este în mişcare, în timp ce noi știm că Tal calcula constant sacrificii în cap!

Cu alte cuvinte, aceasta postură era o modalitate de a-și deruta adversarii – şi deodată am înţeles cum a putut el deveni campion mondial! Poate că secretul pe care toți jucătorii puternici de şah îl au în comun nu este că ştiu șah mai bine decât noi restul, ci că aceștia pot, ca să spunem așa, citi gândurile noastre şi să anticipeze pe baza lor?

Nu ar fi o consolare imensă pentru noi patzerii? Nu este vina noastră – corpurile noastre ne trădează! În acelaşi mod, unii oameni folosesc psihologia populară pentru a-și scuza comportamentul – Hei, eu sunt de pe Marte şi voi sunteţi de pe Venus, aşa că nici măcar nu ar trebui să încercăm să ne înţelegem reciproc. Ei bine, noi, jucătorii de şah, ştim mai bine, desigur. Cu toate acestea, data viitoare când jucaţi șah, gândiți-vă pentru un minut cum stați în spatele tablei, dvs. şi oponentul dvs.

Vedeți vreo legătură cu poziţia de pe tablă sau lucrurile la care vă gândiți? Atunci poate că e timpul să deveniți puțin mai mult conştient de sine. Nu vă mai gândiți la poziție, puneți degetul sub bărbie, uitați-vă drept în ochii adversarului şi sacrificiile geniale vor intra în capul dvs. înainte să vă dați seama.

Sursa: http://www.chessvibes.com/columns/what-your-bodys-thinking-about/