Trenul vieții nu are vagoane și nici pasageri. Este doar un lung șir de gânduri. Ca o bandă de energie născută dintr-o rază de lumină. Este ca o conexiune de întâmplări diverse trăite de același personaj.
Trenul vieții pare să nu se oprească. Dar în viteza lui nu observă nici dansul frunzelor de toamnă, nici marmura sculptată în cer, nici semnalele unui nou început, nici cântecul șiragului de rouă. Este parcă prea grăbit să ajungă la destinație…
Trenul vieții este ca un ceas setat la o oră fixă. Dincolo de acea oră poate fi un final sau poate un deznodământ al unui lung drum de fapte. O gară părăsită sau un peisajdesenat de o natură redescoperită.
Trenul poate avea nenumărate opriri căci la oricare rotire a roților frâna poate fi apăsată. Lipsesc curajul și convingerea că acea oprire ar putea fi mai mult decât un moment petrecut într-o gară a sufletului.
Nu folosește frânele, preferând să meargă în neștire. Și nici măcar șuieratul său ca un bocet surd sau scârțâitul roților ca niște suspine înăbușite de durere, nu reușesc să il oprească din traseul său.
Trenul vieții seamănă cu o inimă. Prin el pulsează vibrațiile călătoriei sale. Iar cadența mersului său pare să nu dea greș. Mereu aceleași unghiuri, același ritm, aceleași sunete.
Unii consideră trenul vieții o șansă ratată dacă acesta nu s-a oprit în gara potrivită.
Alții îl acceptă așa cum este, cu mersul său ce pare fără oprire, cu suișuri și coborâșuri.
Iar trenul se îndepărtează ușor, lăsând o urmă fină, numită destin…
Etichete: SEMNIFICATII SPIRITUALE
http://drumulcatresuflet.blogspot.com/2018/11/trenul-vietii.html