GOSPODINA

O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate.
Încotro fugi surioară?
– Ia, mă duc și eu la moară!

Și-s grăbită, și-s grăbită
Că mi-i casa negrijită
Și mi-s rufele la soare
Și copiii cer mâncare.

Nu, la noi în mușuroi,
Nu e timp pentru zăbavă,
Că de n-am fi de ispravă,
Ar fi vai și-amar de noi!