Iepurașul își făcea lucrarea de licență.
Curioasă, vulpea, trecând prin zonă, îl întreabă:
– Ce faci iepurașule, despre ce scrii tu acolo?…
– Am început lucrarea de cercetare despre cum este mâncată vulpea de către iepuraș…
– Ha, ha, ha!… păi cum o să mănânce un amărât de iepuraș o vulpe, poate invers?!
– Cercetare științifică, vulpeo, dacă nu crezi, te aștept deseară la vizuina mea…
Dimineața, pădurea uimită de mirare… în fața vizuinei iepurașului, blana vulpii era întinsă la uscat….
Curios, lupul apare și el la iepuraș și îl întreabă:
– Despre ce scrii tu acolo, iepurașule?
– Sunt la cercetarea propriu-zisă din lucrarea de licență, studiez cum e mâncat lupul de către iepuraș…
– Ha, ha, ha!… cum o să mănânce un amărât ca tine un lup mare și tare ca mine?
– Asta e cercetare științifică serioasă, dacă nu crezi, ne vedem deseară la vizuină…
Dimineața, stupoare mare în toata pădurea … blana lupului era întinsă la uscat lângă cea a vulpii…
Nemairezistând, ursul o apucă și el spre iepuraș, și îl întreabă:
– Despre ce mai scrii tu acolo, iepurașule?
– Sunt deja la concluziile cercetării în care demonstrez cum e mâncat ursul de către iepuraș…
– Ha, ha, ha, ho, ho, ho!… ce tot spui pricăjitule… cum să mănânce un mititel ca tine un urs mare ca mine?
– Nu crezi? Aceasta este o cercetare științifică, nu e o glumă, vino deseară la vizuină și ai să te convingi…
În dimineața următoare toată pădurea era șocată… blana ursului era întinsă la uscat lângă cea a lupului și cea a vulpii…
După câteva ore, când lighioanele pădurii se răspândisera care încotro, iepurașul ieși râzând din vizuină, de gât cu leul care îi spuse:
– Ai văzut, iepurașule? Ce îți spuneam eu? Nu contează tema licenței atât… cât coordonatorul!…
Sursa: https://bancuri365.ro/bancul-zilei/