Despre empatie

 „Empatia” este un cuvânt destul de recent în vocabularul tradițional al creșterii copiilor (care, mai nou, se numește „parenting”). Și cum viața cuvintelor dezvăluie adesea transformările din viața reală, să ne aplecăm un pic asupra empatiei de folos în comunicarea cu copiii și cu oamenii în general!

Empatia înseamnă capacitatea de a te pune în „papucii celuilalt”, de a te conecta la trăirile lui și a te deschide către ceea ce simte celălalt, ca și cum, în acel moment, ai fi el. A înțelege empatic cu adevărat înseamnă a fi prezent și atent la ce îți transmite celălalt, dincolo de informația propriu-zisă, și a te abține de la a-l judeca ori a-l ghida în ceea ce el simte. Înseamnă a înțelege din interior pe cineva, nu din exterior.

Când ești empatic cu copilul tău, el capătă încredere că poate să-ți vorbească, nu se teme prea mult că îl vei dezaproba, îl vei critica, ori îl vei sfătui chiar înainte de a pricepe ce se întâmplă cu el. De aceea, empatia este un ingredient necesar: face să dospească, precum drojdia pusă în pâine, comunicarea dintre oameni!

Iată exemple de empatie și de lipsa ei: scenă dintr-un film: un băiat de vreo 11 ani este respins de tatăl lui care îl abandonează fizic și emoțional. Băiatul nu suflă o vorbă, așa cum stă în dreapta șoferiței – o doamnă care îl dusese în vizită la tatăl lui, dar, la un moment dat, începe să se zgârie violent pe față. Doamna oprește mașina și îl oprește și pe el din actul de autoagresare, îl cuprinde în brațe și amândoi stau așa, răsuflând greu, în absența cuvintelor … Ca și spectator al filmului, simți cum amândoi, fără să vorbească, împărtășesc o trăire puternică. Simți și câtă înțelegere are această doamnă nu prea vorbăreață în tot filmul, pentru băiatul cu pricina.

Scenă din realitate: un copil mai micuț cade, se lovește și vine plângând la părinte sau la bunic. Acesta fie îl ceartă că nu e atent pe unde merge sau că nu trebuia să se cațăre, fie îi spune că nu trebuie să plângă, că băieții nu plâng sau că nu are de ce, că nu-i mare lucru ce i s-a întâmplat. O altă scenă: un adolescent vine îmbufnat de la școală fiindcă prietenii râd de el din diverse motive, iar părintele îi face morală că nu știe să își aleagă prietenii și că mai bine s-ar ocupa mai mult de lecții. Dacă ai vedea aceste scene într-un film, redate realist, oare ce ai simți, ca și spectator? Pentru cine ai avea o înțelegere fără să judeci?

Sursa: www.intrenoiparintii.ro/comunicare/sunt-un-parinte-empatic-partea-i/

Bancul zilei de Miercuri, 3.04.2019

Ursu își ia o motocicletă la care iepurele îl vede și îi zice:
– Lasă-mă și pe mine să o conduc !
-Bine suie.
-Ursule suntem la 50 km/h ție frică ?
-Nu.
-La 200km/h îți este frică?
-Nu.
-În fața noastră e un zid îți este frică ?
-Nu.
-Ar trebui că nu ajung la frâne!!!

Adaugat de: alex_alexutu

http://www.portalroman.com/bancuri/Bancuri_cu_Animale–2.html

În timpul partidei

e nevoie să uiți chiar și când te-ai născut

Și dacă pe tablă cad umbre ?

La Linares, turneul se desfășoară la Centrul comunitar și spectatorii stau atât de aproape de tine încât le poți auzi chiar răsuflarea. Or, lucruri ca acestea deranjează enorm un jucător de șah.

Pe mine, de pildă, mă deranjează mult zgomotele. Când aud un copil strigând îmi pierd complet puterea de concentrare. Robert Hubner e în schimb foarte sensibil la o iluminare proastă. Pentru mine însă are prea puțină importanță dacă pe tablă cad umbre.

…Un jucător de clasă trebuie să se concentreze de-a lungul întregii partide, cinci ore fără întrerupere. Dacă ești în formă bună nu te mai gândești la nimic altceva. Trebuie să uiți restul, totul. Nu te mai gândești la familie, e nevoie să uiți chiar și când te-ai născut…

Cugetări și aforisme

”Nici în pozițiile câștigate atenția nu trebuie slăbită”. (G. Marco)

” Dezvoltarea este primul postulat al unui joc sănătos”  ( G. Marco)

”Nimic nu se răzbună mai tare în practica șahului ca subestimarea adversarului”. (A.Albin)

Sursa: Planeta șah – Almanah 1986

 

Bancul zilei de 02.04.2019

Doi ardeleni călătoreau cu trenul. Vine conductorul.
– Biletele la control, vă rog!
– Mă, Gheorghe, noi avem belet?
– No. – N-avem belet, domn controlor.
– Bani de amendă aveti?
– Mă, Gheorghe, bani de amendă avem?
– No. – N-avem bani, domn controlor.
– Vă bateti joc de mine? Bilet nu aveți, bani nu aveți. Atunci, ce aveți?
– Ce-avem, mă Gheorghe?
– Avem abonament.

SURSA: „http://www.hopa.ro/bancuri/Afaceri/bancuri-7.html”>http://www.hopa.ro/bancuri/Afaceri/bancuri-7.html

 

 

Tabla de şah sau regula celor 50 000 de ore

Prin New Yorker sau, în orice caz, în vreo publicaţie americană am dat de un studiu blogger-it despre complexitate. Când auzi de complexitate la ce te poţi gândi, oare? Al şaptelea continent? Un accelerator de particule? O rămăşiţă de ADN? Un deget de antimaterie? O problemă de matematică de nivel M1? Poveşti! Discutăm despre şah. Şah. Şah.

Aflăm că, prin 2009, s-a făcut un pas (mic pentru omenire, dar mare pe tabla de şah). Herbert Simon şi William Chase au publicat atunci în American Scientist o expertiză care concluziona: nu există experţi înnăscuţi în şah. Cel puţin nu maeştri înnăscuţi sau mari maeştri! Nu există nici un nume în şah (incluzându-l pe Fischer) care să fi atins nivelul de mare maestru în mai puţin de un deceniu de preocupare intensificată asupra jocului. Simon şi Chase estimau că un maestru în şah petrece între 10 000 şi 50 000 de ore de privit la piesele de şah (laolaltă cu variantele de mutări posibile). La o convertire banală, asta înseamnă să priveşti 6 ani cu sfidare, asupra unui obiect fix.

În următorii ani psihologia flanchează studiul lui Simon şi Chase, întărind şi cu argumente „din interior” estimarea lor. Psihologul John Hayes a grupat 67 de compozitori celebri de muzică clasică şi s-a lămurit că, aproape în fiecare caz, compozitorii nu şi-au dat arama pe faţă decât după 10 ani de creaţie (cel puţin).

La fel ca în cazul şahiştilor, şi compozitorii au dat lumii „capodopera” după multă, multă şi iar multă practică (cu foarte puţine excepţii, dar nici alea încurajatoare; lui Erik Satie, de exemplu, i-a trebuit 8 ani până să compună „capodopera”; sau Paganini, care a avut nevoie de 9 ani.

Asta-i: nimeni nu reuşeşte la nivel înalt prin „talent înnăscut”. Nimeni nu intră în sala de operaţie, face turul iar apoi exclamă: „Mi-a reuşit operaţia pe creier!” În cartea Outliners, Malcolm Gladwell a început să popularizeze ideea celor 10 000 de ore:

10.000 este numărul magic al măreției, indiferent de aptitudinea naturală a unei persoane. Cu o practică suficientă, oricine poate atinge un nivel de competență care să rivalizeze cu cel al unui profesionist. Este doar o chestiune de a pune în timp.

Ce-ar mai fi de spus? La nivel cognitiv, nu există înnăscuţi. Te poţi naşte, câteodată, cu un handicap de întârziere. Dar, până la urmă, cine te opreşte să stai şi să priveşti 6 ani la rând?

Sursa: http://www.thechronicle.ro/science/tabla-de-sah-sau-regula-celor-50-000-de-ore

David Bronstein

David Ionovich Bronstein ( rus : David 1900 – 19.12.1924 – 5 decembrie 2006) a fost un maestru sovietic de șah , care a ratat în 1951 devenirea campionului mondial de șah . Bronstein a fost unul dintre cei mai puternici jucători din lume de la mijlocul anilor 1940 la mijlocul anilor 1970 și a fost descris de colegii săi ca un geniu creativ și maestru al tacticii. El a fost, de asemenea, un renumit scriitor de șah, iar cartea sa Zurich International Chess Tournament 1953 este considerată pe scară largă una dintre cele mai mari cărți de sah scrise vreodată.

Educație timpurie spre Grandmaster

Odată cu străduința de a se întoarce spre o eventuală victorie a războiului sovietic asupra invadatorilor naziști , Bronstein a reușit din nou să joace un șah competitiv. Primul său eveniment sovietic de vârf a fost Campionatul URSS din 1944, unde și-a câștigat meciul individual împotriva unui eventual câștigător (și viitorul campion mondial) Mikhail Botvinnik . Bronstein s-a mutat la Moscova, în timp ce războiul a încetat. Până acum văzut ca un jucător tânăr promițător, dar în esență nedovedit, unul din zeci de ani în avangarda profundă a sovieticului, și-a ridicat dramatic nivelul de joc, plasându-și locul al treilea la Campionatul URSS din 1945. Acest rezultat i-a adus un loc în echipa sovietică; el a câștigat ambele jocuri jucate la masa zece, ajutând echipa sovietică să obțină victoria în faimosul meci din 1945 al URSS vs meciul de șah al SUA . Apoi a concurat cu succes în mai multe meciuri de echipă și, treptat, a demonstrat că aparținea elitei sovietice de șah. Bronstein a intrat pe primul loc în Campionatele sovietice din 1948 și 1949.

World Challenger Title (1948-1951)

Primul mare succes al turneului internațional de la Bronstein a avut loc la Salzjöbaden Interzonal din 1948, pe care la câștigat. Locul său de calificare în acest eveniment a venit prin nominalizări din partea federațiilor de șah străine. A câștigat titlul de Grandmaster în 1950, când FIDE , Federația Internațională de Șah, a formalizat procesul. Premiul său Interzonal l-a calificat pentru turneul de candidați din 1950 la Budapesta . Bronstein a devenit eventualul câștigător al candidaților în fața lui Boleslavsky într-un meci de playoff din 1950 (Moscova), după două meciuri suplimentare, după ce cei doi s-au legat la Budapesta și apoi au rămas la nivelul celor 12 meciuri programate.

Perioada 1945-50 a înregistrat o creștere meteorică în dezvoltarea lui Bronstein, în momentul în care a ajuns la meciul de provocare al Campionatului Mondial de Șah , în 1951.

Jocul din 1951 la Campionatul Mondial împotriva lui Botvinnik

Bronstein este considerat unul dintre cei mai mari jucători care nu au câștigat Campionatul Mondial [2] . El a venit aproape de acel gol când a legat meciul de campionat mondial din 1951, 12-12, cu Mikhail Botvinnik , campionul domnitor. Fiecare jucător a câștigat cinci jocuri, iar celelalte 14 jocuri au fost desenate.

Într-un meci în care plumbul s-a schimbat de mai multe ori, cei doi jucători s-au testat reciproc într-o mare varietate de formații de deschidere, iar fiecare joc (cu excepția celei de-a 24-a) a fost plin de sânge și a jucat din greu până la un finisaj clar. Bronstein a evitat deseori liniile pe care le-a favorizat în evenimentele anterioare și a adoptat frecvent variațiile preferate ale lui Botvinnik. Această strategie părea să-l prindă pe Botvinnik prin surprindere; campionul nu a jucat competitiv timp de trei ani de când a câștigat titlul în 1948. Calitatea jocului a fost foarte ridicată de ambii jucători, deși Botvinnik s-ar plânge mai târziu de jocul său slab. El a recunoscut numai cu tărie talentul imens al lui Bronstein. [3] Bronstein a revendicat patru dintre victoriile sale de cinci meciuri prin joc profund combinațional, câștigând înaintea amânării în mod extrem de complex. El a condus cu un punct cu două jocuri pentru a merge, dar a pierdut cel de-al 23-lea joc și a atras ultimul (24) joc. În conformitate cu regulile FIDE , titlul a rămas cu titularul, iar Bronstein nu a mai venit niciodată așa de aproape.

Botvinnik a scris că eșecul lui Bronstein a fost cauzat de tendința de a subestima tehnica endgame și de lipsa capacității în poziții simple. [4] Botvinnik a câștigat patru finale de nivel practic după întreruperi, iar a cincea victorie a ajuns într-un final în care Bronstein a demisionat la mișcarea 40. Aceste jocuri amânate au alcătuit patru dintre cele cinci victorii ale lui Botvinnik; Botvinnik nu a avut decât un avantaj minim în aceste jocuri atunci când au fost amânate la mișcarea 40.

1953 Candidați

Bronstein a provocat pe parcursul Turneului pentru candidații din 1953 din Elveția și a terminat pe locul doi – patru, împreună cu Keres și Samuel Reshevsky , cu 2 puncte în spatele câștigătorului Vassily Smyslov . Cartea lui Bronstein despre acest turneu este considerată clasică.

Carieră după 1953   David Bronştein în 1963

Candidații din 1953 l-au calificat direct pentru Intersecția Gothenburg din 1955, pe care a câștigat-o cu un scor neînvins.

David Bronstein a scris multe cărți și articole de șah și a avut o coloană normală de șah în ziarul sovietic Izvestia de mulți ani. El a fost probabil cel mai apreciat pentru faimosul său autor al Turneului internațional de șah din Zürich 1953 (traducere în limba engleză în 1979). Această carte a avut o vânyare rnormă în URSS, trecând prin numeroase repetări și este considerată printre cele mai bune cărți de sah scrise vreodată. [8]

Mai recent, a co-autorizat autobiografia The Apprentice’s Sorcerer’s (1995), împreună cu prietenul său Tom Fürstenberg. Ambele au devenit repere în istoria publicării șahului; Bronstein încearcă să amplifice ideile din spatele mișcărilor jucătorilor, mai degrabă decât să împovăreze cititorul cu pagini de analiză a mișcărilor care nu au reușit niciodată să se înscrie în foaia de arbitraj.

Viziunea lui romantică de șah a lui Bronstein a fost demonstrată prin adoptarea cu succes

a Gambitului Regelui,  rar întâlnit în competiția de nivel superior.

Lucrarea sa teoretică și practică de pionierat (alături de colegii ucraineni Boleslavsky și Efim Geller ) în transformarea  apărării indienelor regelui de la o variație nesigură și obscură într-un sistem major popular trebuie amintit și este evidențiat în contribuția sa cheie la cartea din 1999, Bronstein pe indiana regelui . Bronstein a jucat o varietate extrem de variată de deschideri în timpul lungii sale cariere, la o scară comparabilă cu oricine altcineva care a atins vreodată nivelul superior.

Două alte variante sunt numite după el. În apărarea Caro-Kann , variația Bronstein-Larsen merge 1.e4 c6 2.d4 d5 3.Nc3 dxe4 4.Nxe4 Nf6 5.Nxf6 + gxf6. În apărarea scandinavă , variația Bronstein merge 1.e4 d5 2.exd5 Qxd5 3.Nc3 Qd8.

Bronstein era un vizionar de șah. El a fost un avocat timpuriu pentru accelerarea șahului competitiv. [10] În 1973, el a introdus ideea adăugării unei creșteri mici de timp pentru fiecare mișcare făcută [11], o variantă a căreia a devenit foarte populară în ultimii ani și este implementată pe aproape toate ceasurile digitale de șah . El a provocat programe de calculator cu orice ocazie, de obicei, obținând rezultate bune. [12]

Bronstein sa bucurat de experimente cu deschideri neobișnuite și neegalate, cum ar fi Gambitul Regelui și Gambitul Letonian , dar în general el nu le-a jucat în jocuri serioase. La fel ca majoritatea maeștrilor din anii 1950-1960, el a favorizat deschiderile e4 , în special Ruy Lopez , Apărarea franceză și Apărarea siciliană . Deși avea o cunoaștere extensivă a deschiderilor și teoriei de deschidere, tehnica sa de endgame a fost considerată mai puțin viabilă.

În anii următori, Bronstein a continuat să rămână activ în jocurile de turneu, adesea în Europa de Vest după destrămarea URSS. A păstrat un standard foarte bun (câștigând împreună Hastings Swiss din 1994-95 la vârsta de 70 de ani),

a scris câteva cărți de sah importante și a inspirat atât tineri, cât și bătrâni, cu expoziții simultane, o atitudine caldă și plină de har, propriul patrimoniu bogat de șah. Bronstein a murit pe 5 decembrie 2006 la Minsk , Belarus , la vârsta de 81 de ani, de complicații datorate hipertensiunii arteriale .

Cartea sa finală a fost aproape completă când a murit; a fost publicată în 2007: Secret Notes , de David Bronstein și Serghei Voronkov, Zürich 2007, Ediția Olms, ISBN 978-3-283-00464-4 . În introducerea cărții, Garry Kasparov , un admirator furios al contribuțiilor șahului lui Bronstein, își oferă opinia că Bronstein, bazat pe piesa lui, ar fi trebuit să câștige meciul din 1951 împotriva lui Botvinnik.

Cea mai bună combinație

Această secțiune utilizează notație algebrică pentru a descrie mișcările de șah.

În timpul meciului de la Moscova vs Leningrad din 1962, Bronstein a jucat în topul echipei de la Moscova. Cu piesele albe a învins pe Viktor Korchnoi într-un joc care sa încheiat cu o tactică pe care a descris mai târziu ca fiind „una dintre cele mai bune combinații din viața mea, dacă nu cea mai bună”. [13]

1.e4 e5 2.Nf3 Nc6 3.Bb5 a6 4.Ba4 Nf6 5.0-0 Nxe4 6.d4 b5 7.Bb3 d5 8.dxe5 Be6 9.c3 Be7 10.Bc2 0-0 11.Qe2 f5 12.exf6 Bxf6 13.Nbd2 Bf5 14.Nxe4Bxe4 15.Bxe4dxe4 16.Qxe4 Qd7 17.Bf4 Rae8 18.Qc2 Bh4 19.Bg3 Bxg3 20.hxg3 Ne5 21.Nxe5 Rxe5 22.Rfe1 Rd5 23.Rad1 c5 24.a4 Rd8 25. Rxd5 Qxd5 26.axb5 axb5 27.Qe2b4 28.cxb4 cxb4 29.Qg4b3 30.Kh2 Qf7 31.Qg5 Rd7 32.f3 h6 33. Qe3 Rd8 34.g4 Kh8 35.Qb6 Rd2 36.Qb8 + Kh7 37.Re8 Qxf3 38.Rh8 + Kg6 39.Rxh6 + (vezi diagrama)

Bronstein: [13]

Korchnoi a rămas neclintit. Mi-a scris mișcarea pe foaia de joc și am început să studiez cu atenție poziția. Cred că i se părea incredibil că albul i-ar fi putut sacrifica ultimul său turn (eu nu puteam să-mi cred ochii!). Și numai când se convinsese, a oprit ceasurile. Acestea sunt variațiile: A) 39 … Kf7 40.Qc7 + Kg8 41. Qc8 + Kf7 42. Qe6 + Kf8 43.Rh8 mate; B) 39 … Kg5 40. Qe5 + Kxg4 41.Rg6 + Kh4 42. Qg5 mate; C) 39 … gxh6 40. Qg8 + Kf6 41. Qf8 +; D) 39 … Kxh6 40.Qh8 + Kg6 41.Qh5 + Kf6 42.g5 +!

1-0 [14]

SURSA:

https://en.wikipedia.org/wiki/David_Bronstein

 

Bancul zilei de 30.03.2019

Intr-o zi se duce o blondă cu mașina la cumpărături.După câteva ore bune petrecute în magazin se duce să ia mașina din parcare intră în ea și începe să sune la poliție:
-Domnule polițist mi-au furat totul :volan, chidon, pedale , schimbătorul de viteză absolut totul.
-Stați fără grijă că rezolvăm cazul imediat.
După ceva timp blonda sună iar la poliție :
-Alo domunule polițist, mă scuzați am intrat în spate…

http://www.hopa.ro/bancuri/Afaceri/bancuri-7.html