Finaluri de piese minore

Finaluri de piese minore + pion vs. piese minore (1)

Bruce Pandolfini a început sa predea sahul pentru prima oară în 1972, la un moment în care o intreaga clasa de educatori a apărut pentru a răspunde cerinţelor de instruire in şah din cauza „exploziei” lui Fischer, in lumea sahului mondial. Din 1972 până în 1977 el a predat, în medie, cincizeci de lectii private pe săptămână, iar aproximativ o treime dintre lecţiile sale s-au axat pe finaluri.

Un număr de cursuri structurate pe care le-a prezentat la diferite universităţi şi instituţii l-au forţat să-si prezinte mai concret ideile şi materialul pregatit pentru aceste cursuri, „modificat de experienţa acumulata la lecţii private şi seminarii, constituie cea mai mare parte a materialului”, în noua sa carte Endgame Workshop.
Rezultatul inseamna treizeci de lecţii, ce acoperă 251 de pagini, care introduc concepte de bază pentru finaluri, cum ar fi maturile elementare, opoziţiile, campurile critice, şi promovarea pionilor, precum şi furnizarea perspectivelor unor jucători cu experienţă în problemele finalurilor mai complexe. El scrie că, „cea mai mare din ceea ce apare aici a pregatit pentru oameni reali, cu probleme reale in problemele şahului.”
Extras din „Endgame Workshop”
(Atelierul de finaluri) de Bruce Pandolfini

Lecţia 27: piese minore şi pion vs piese minore

Piesă minoră şi pion vs. piesă minoră În acest moment suntem pregatiti să infruntam un alt set de finaluri, în care piesele minore se confrunta reciproc, dar una dintre parti are un pion suplimentar.

447)Albul castiga

Alb: Rc8, Nd8, pp b7               Negru: Rc6, Ng3

Primul pas:
scoaterea nebunului negru de pe diagonala b8 – h2
În diagrama 447, care este o poziţie familiară analizata de către Centurini, Albul are un pion periculos pe coloana calului, ajuns pe linia a şaptea.
Nebunul negrului opreste transformarea, cu regele negru ajutandu-l prin impiedicarea nebunului alb de a bloca diagonala critica b8-h2 de la c7.
Este de notat, de asemenea, că regii stau în opoziţie directă. În prima parte a soluţiei Albul găseşte o modalitate de a înlătura nebunul Negrului de pe diagonala b8-h2, începând cu

1. Bh4!

Fără îndoială, acest sacrificiu poate fi, si trebuie sa fie, refuzat, dar aceasta tactica câştiga timp pentru a transfera nebunul Albului pe diagonala a7-g1. După

 1. ………Bh2

2. Bf2    Bf4

(sau pe un alt loc sigur, pe diagonala b8-h2)
3.Ba7!   Bh2
4.Bb8 ………
şi acum Negrul trebuie să cedeze diagonala critica. Din fericire pentru Negru, nebunul Albului blocheaza pătratul de promovare. Acest lucru înseamnă că Negrul are la dispozitie o mutare pentru a plasa nebunul pe o alta diagonala defensivă, şi anume diagonala scurtă, a7-b8. Urmează

4 …Bg1,    şi după Bg3 (de exemplu)

5 …Ba7,
Albul are sacrificiul deflector 6. Bf2!,

iar pionul se va transforma în scurt timp. Daca diagonala defensivă scurtă (aici, a7-b8) ar fi fost cu un pătrat mai lunga, nebunul Negrului ar fi fost în măsură să evite fundatura şi încă sa mai tină sub supraveghere patratul b8. Din păcate pentru el, un astfel de pătrat nu există şi Albul castiga.

448) Albul castiga
Alb: R a8, Nd8, pp. b7           Negru: Rc6, Nh2

Albul pazeste deja la a7

În diagrama 448, cu regii în opoziţie diagonală,

şi regele alb pe partea „scurtă” a pionului,

Negrul nu are nici măcar posibilitatea de a repoziţiona nebunul pe cea mai scurta diagonala defensiva,

deoarece a7 este deja păzit de rege alb. Astfel,

  1. Bg5 Bg3 2. Be3 Bh2 3. Ba7 Bg3 4. Bb8 Bf2 5. Bh2

(printre altele), lasă Negrul fără resurse şi pionul se transformă.

449) Poziţia lui Centurini

Poziţia originală a lui Centurini

În poziţia originala a lui Centurini  (diagrama 449)

nebunul negru nu începea de la g3, ci de la h2, astfel încât Albul nu are manevra câştigătoare de timp Bh4.

În consecinţă, Albul trage de timp, aşteptand ca nebunul negru sa iasa din ungherul lui tihnit, destul de copt pentru a fi luat la tinta.

 Daca Negrul nu opune rezistenta, Albul câştigă cu 1. Bh4 Bf4 2. Bf2 Bh2 3. Ba7 Bg3 4. Bb8 Bf2 5. Bf4 Ba7 6. Be3 (similar cu manevra din pozitia 447).

Dar să spunem că, după 1. Bh4

Negrul încearcă o apărare mai activa,

1… Kb5,

cu scopul de a ajunge cu regele la a6, de unde acesta poate lua sub control campul a7. Albul continuă

  1. Bf2 Ka6 3. Bc5

(o mutare de aşteptare care forţeaza nebunul Negrului sa mute, şi sa de expuna)

3… Bg3 4. Be7

(cautand un eventual blocaj la c7)

4… Kb6

 (gonind înapoi ca sa pazeasca campul c7 de la c6)

  1. Bd8+ Kc6.

Am revenit în poziţia de plecare, dar cu o diferenţă: nebunul Negrului este expus capturarii, fiind acum pe g3 în loc de h2. Albul câştiga acum cu

  1. Bh4!

(forţând Negrul sa iroseasca un tempo pentru salvarea nebunului, în loc să îl folosească pentru a repoziţiona regele)

6… Bh2 7. Bf2,

şi ne-am intors la ideea câştigătoare de bază.

Sursa: http://www.chesscafe.com   https://iulianceausescu.wordpress.com/

 

Lasă un răspuns