Posted by vasyly66 pe aprilie 11, 2016
De mult timp am vrut să scriu articolul acesta. Și nu știam cum să-l numesc.
Am inceput cu Părerea mea … dar cred că De ce? … este mai potrivit.
De ce apare acest articol? Pentru că am niște întrebări la care nu găsesc răspuns. Poate nu sunt formulate corect, sau poate nu au răspuns. Sau poate au alt răspuns la care nu m-am gândit vreodată.
Dar poate toți avem anumite idei și concepții despre șah în general, căci despre aceste subiecte va fi vorba, pe care dacă le-am pune cap la cap poate am găsi un răspuns mozaicat cât de cât mai „plin” decât ideea unei singure persoane.
Să încep cu primul subiect care mă frământă…1. Memoria fotografică/eidetica in sah
Există cu adevărat așa ceva în șah? Este un subiect despre care nu s-a prea discutat… Poate pentru că este un subiect la limita accepțiunii valabile științifice cunoscute ? Nu s-au facut teste sau nu s-au dat publicității?
Dar de fapt se aplică această memorie specială în șah? Adică în recunoașterea pozițiilor tip? Am citit că la un mare-maestru din șah, atunci când se uită la o poziție de șah mintea îi caută în ” baza de date” proprie poziția respectivă sau altele cât mai apropiate de aceasta. Asta l-ar ajuta să găsească subtilitățile poziției mai repede decât dacă ar sta să o analizeze atunci. Dar asta ar însemna ca „bagajul de partide din baza de date proprii” ar diferi de la un șahist la un altul, ceea ce este cât se poate de adevărat. Pe D-voastră v-au ajutat astfel de recunoașteri de poziții-tip?
Memoria eidetică se referă la abilitatea unei persoane de a reține imagini, sunete sau obiecte cu ma
Calculatoarele bat oamenii la memorarea informațiilor fixe, dar creierul uman operează funcţii de gandire cu o ușurință uimitoare care ar sfida simularea acestora pe calculator, în special în cazul în care se implică sensuri metaforice estetice, la fel ca și în toate aspectele artei de creație și fotografie.
Este cunoscut faptul că mulţi artişti şi desenatori au capacitatea de a memora imagini şi de a le reproduce din memorie. Aceasta indică faptul că memoria figurativă nu este înnăscuta, ci dobândită, şi că poate fi dezvoltată. De exemplu Mozart a fost o persoană cu perfectă memorie eidetică în ceea ce privește sunetele. Alte persoane exceleaza în recunoașterea și reținerea fețelor umane, altele în reținerea fotografică a formulelor matematice sau a paginilor din cărți.
re acuratețe, iar acestea pot fi redate în perfect detaliu.
La nivel de activitate conștientă numai 10% din creierul nostru este în funcţiune, în timp ce activitatea subconştientului contează în 90% din potenţialul creierului uman. Strategiile de gândire logică folosesc doar o parte mică din abilitățile noastre.
Cum poate acest 90% din subconștientul omului fi pus, măcar în mică parte, în slujba jocului de șah? Eu cred că mai sunt multe de descoperit în șah, și că mai avem drum lung în față în explorarea acestui joc fantastic. Cred că mai sunt principii noi de descoperit, teme și strategii.
Poate ar trebui privit șahul dintr-o altă perspectivă? Una în care nu trebuie să ne bazăm pe cunoștințele acumulate pînă acum, deoarece am altera procesul de creativitate originală? Bineînțeles că repetiția este „mama învățării”, memorizarea se bazează pe repetiție.La fel cum în procesul de comunicare între oameni, comunicarea non-verbală reprezintă 60%, tonul cu care comunicăm este 30% și numai 10% reprezintă cuvintele, se poate ca și în procesul vizual să existe astfel de proporții majore în ceea ce privește „cum” „ce” și „unde” utilizăm acest simț?
Cum se poate ca unii oameni să joace șah orb, și să aibă performanțe remarcabile? Unii jucând chiar și simultanuri. Să nu ne folosească simțul văzului atât de mult pe cât am crede? Se știe despre performanța incredibilă a lui A. Alehin, atunci când în 1924 a jucat 26 de partide simultane legat la ochi, cu competitori foarte puternici, finalizând cu scorul de +16 -5 =5, iar în 1934 la Chicago, a jucat 32 de astfel de partide, cu scorul de +19-5=5, Em. Lasker fiind arbitrul acestei competitii.
Mai mult se poate citi pe https://iulianceausescu.wordpress.com/2016/04/11/de-ce-memoria-fotograficaeidetica-in-sah/