Campionatul Familiilor șahiste

Concurs de șah rapid, în sistem elvețian pe echipe,

Timişoara, 19 mai 2018

Clubul Sportiv Studențesc Timișoara și Clubul Sportiv Mediator Giarmata Vii au organizat ediția a XIII-a a Campionatului Familiilor Șahiste, în sala Hyperion a Universității de Medicină Timișoara.
Arbitrajul a fost asigurat de prof. Mihai Partenie, arbitru international și ing. Mihai Laura. S-au jucat 7 runde cu timpul de gândire de 15 minute și 3 sec/mutare pentru fiecare jucător. La prânz organizatorii au oferit pizza.

Au participat 33 de familii din Jimbolia, Sânnicolau Mare, Recaș, Deva și Timișoara.

Clasament general:

Campioană: Familia COMAN Andrei şi Alexandru (fraţi)
Locul II : Familia ŞTEFAN Iulia şi Romulus (fiica şi tatăl)
Locul III : Familia STÂNGĂ Daniel şi Adrian (fiul şi tatăl)

Locul I la echipe de fraţi:Familia DUMA Ioan şi Daniel

MASA 1:
1.Balla Tamaş
2.Caraşca Bogdan
3.Chiu Vlad

MASA 2:
1.Cornea Remus
2.Florea Radu
3.Grădinaru Mihai
Cel mai mic participant: Cornea Mihai
Cea mai mică participantă: Velciov Tereza

În urma acestui concurs rămânem cu amintiri frumoase ale atmosferei de joc, a relației și atitudinii în cadrul echipei. Părinții au înțeles profund desfășurarea unei partide de șah în competiția dintre familii și ”au promis” că vor fi mai îngăduitori cu copiii lor, atunci când nu obțin reușita dorită.

Desigur este important să punem accentul pe dorința copiilor de a fi jucători de  performanță. În cartea lui Pius Brînzeu, Șahul – ”Magie” în alb și negru, este demonstrat că ”un jucător de performanță, pe lângă pregătirea de ordin tehnic bazată pe documentare teoretică, experiență practică și gândire logică are nevoie și de o bună pregătire psihică și fizică. Pentru că șahul de concurs este unul din cele mai obositoare sporturi.

Ca dovadă, redăm câteva date din cunoscuta experiență medicală practicată de marele maestru Helmut Pfleger, medic, la turneul internațional de la Munchen-Grunwald din 1982. În urma testelor medicale la care au fost supuși participanții, fără ca aceasta să fi influențat desfășurarea normală a partidelor, au fost făcute numeroase constatări dintre care redăm: Când a ajuns în criză de timp – patru minute pentru 15 mutări – un jucător care la începutul partidei avea tensiunea arterială de 13-7,5 cm Hg a ajuns la nu mai puțin de 20-8!  În ce privește pulsul de la 80 bătăi pe minut a ajuns la 130 bătăi în același interval de timp.

Pulsul unui alt jucător a crescut brusc de la 80 la 140 când și-a dat seama că mutarea tocmai făcută era o gafă.

Un jucător a observat că pulsul său a crescut de la 85 la 128 când adversarul a făcut o greșeală după care pulsul a revenit la 92 când a câștigat partida.

Dacă la toate acestea adăugăm și celelalte modificări de ordin biologic…,putem accepta fără rezerve concluziile lui Pfleger, care conchide că în cursul unei partide de concurs jucătorul este supus unui ”superstres”, atât fizic cât psihic.

În încheierea acestui capitol referitor la pregătirea psihologică a șahistului de performanță o remarcă făcută de Lasker merită a fi citată. Ea reprezintă, figurativ, un mare adevăr, spus în puține cuvinte” Nu sunt piesele de lemn care se războiesc pe eșichier ci două ființe umane!”

Pagină realizată de Eleonora și Partenie MIHAI, antrenori la C.S.Mediator Giarmata Vii
Articol publicat în Vatră nouă, periodicul comunității din Giarmata Vii, acad. Ion Păun OTIMAN (director onorific), preotul Vasile SUCIU (redactor-șef).

Visits:305
Today: 1

DE CE ADUCEM COPIII LA ȘAH

PLEDOARIE  PENTRU  ȘAH …

”Niciodată n-am jucat șah pentru bani. Întodeauna șahul a reprezentat pentru mine un divertisment plăcut.
Și nu numai pentru mine. Să-i recunoaștem meritele și să-i exprimăm mulțumirile noastre acestui rege al jocurilor.
Lupta în șah nu vizează câștigul material, ci este o chestiune de onoare.

Șahul rămâne jocul filosofilor.
Învățați-i să joace șah pe potentații acestei lumi și vă veți convinge că răul va pierde teren în favoarea moralității și frumosului”

Paul Morphy

De ce aducem copiii la șah?
Răspunsul la întrebarea aceasta este unul destul de simplu: copiii sunt aduși la șah în primul rând pentru că părinții doresc ca aceștia să își dezvolte anumite abilități. Nu toți vin direct cu gândul că vor scoate campioni la șah din ei, chiar destul de puțini părinți se așteaptă la asta în momentul în care se prezintă la primele ședințe de șah. Cu toții doresc să învețe copiii lor să joace șah, pentru dezvoltarea gândirii, a memoriei, a puterii de concentrare, pentru a deveni mai disciplinați.

Ceea ce nu știu foarte mulți părinți este că aceste abilități nu vin o dată cu învățarea deplasării pieselor pe tabla de șah. Mulți cred că gata, a învățat să mute piesele, a făcut șah o lună – două, am bifat această activitate de pe listă, acum copilul meu este dezvoltat armonios și îl pot duce să practice și sporturi adevărate, să facă pian sau alte activități.

Din păcate nu este așa, șahul nu este ca o baghetă magică, care în scurt timp transformă copiii în niște copii disciplinați și cu o gândire strategică, analitică, cu putere de concentrare și o memorie excelentă. Șahul face aceste minuni dar în timp. Sunt procese de durată, practicând șahul ajung să aibă astfel de abilități.

Mulți părinți zic păi bine, a învățat să mute piesele, e ok, jucăm acasă. Da, este bine să se joace acasă. Dar pentru dezvoltarea acestei gândiri strategice, analitice, este nevoie de antrenamente, antrenamentele nu sunt compuse doar din joc. Acolo se fac exerciții, lecții de strategie, deschideri, finaluri. Copilul este învățat cum să gândească, este ghidat ca mintea lui să dezvolte aceste abilități. Ajută și jocul acasă, dar dublat de eforturile de la antrenamente.

Până când trebuie practicat șahul? Până când se poate. Cu cât este practicat un timp mai îndelungat, de ordinul anilor, cu atât este mai bine pentru copil.

Nu trebuie neapărat să facă performanță la acest sport. Nu toți copiii inteligenți fac performanță. De multe ori oamenii asociază inteligența cu performanța în șah. Da, este necesar ca un copil să aibă o inteligență peste medie ca să facă performanță în șah, dar asta nu înseamnă că toți copiii cu inteligența peste medie pot face performanță în șah.

Pentru asta este nevoie de talent, de anumite calități pe care le poate avea copilul. Sunt foarte mulți copii foarte inteligenți care nu sunt și talentați la șah. Au alte talente, alte vocații. Prin intermediul șahului ei își pot dezvolta însă gândirea, lucru care îi poate ajuta la toate activitățile pe care le întreprind, la școală și în celelalte pasiuni pe care le au.

Sursa: http://www.csudesahbucuresti.ro/de-ce-ne-aducem-copiii-la-sah/  Published by

Pagină realizată de Eleonora și Partenie MIHAI, antrenori la C.S. Mediator,
publicată în periodicul Vatră Nouă al comunității din Giarmata Vii.
Redactor șef, preotul paroh Vasile Suciu.

Visits:186
Today: 0

Cu gândul la Dumnezeu

Roagă-te şi nu te teme de nimic, nu te înfricoşa de necazuri, nu te înspăimânta de năpăstuiri, căci rugăciunea le va înlătura.

Roagă-te oricum, oricât de neputincios, numai roagă-te mereu, şi nu te nelinişti de nimic; fii vesel şi liniştit cu duhul, căci rugăciunea te va înţelepţi.

(Ieromonah Arsenie Boca, Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie, Editura Agaton, Făgăraş, 2014, p. 205)

Pot să mă rog toată ziua, toată noaptea, dacă mă culc şi adorm din împrăştiere, mă asemăn cu un păstor care are oi şi n-a închis uşa. Şi a intrat lupul şi le-a sfâşiat.

Dacă noi căutăm să ne fure somnul din „Doamne Iisuse…”, pe acea măsură, Bunul Dumnezeu ne ajută a birui patimile.

Gândurile sunt săgeţi diavoleşti şi, dacă noi NU stăm de vorbă cu ele, atunci Duhul Sfânt ne dă puteri tari.

În timpul zilei adunăm ori lumină ori întuneric. În timpul zilei sunt unele goluri, şi în golurile acelea dacă zic „Doamne Iisuse…”, mă ajută Duhul Sfânt în timpul nopţii.

(Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010, p. 34)

Cu gândul la Dumnezeu  google

 

Visits:208
Today: 0