Țăranul și rugăciunea „pe litere”

Un țăran care nu era foarte mare știutor de carte nu mergea nicăieri fără a lua cu el și cartea de rugăciuni. Memoria nu-l ajuta foarte tare ca să învețe rugăciunile pe de rost, astfel ca pe unde mergea, lua cu el și cartea, care de acum era roasă de vreme și avea toate foile îngălbenite de atâta buchisit. Într-o zi țăranul nostru plecă cu căruța într-o grabă foarte mare, iar după ce merse multe stadii, își aduse aminte că ar cam fi ora rugăciunii.

Scotoci în traistă, dar văzu că nu-și luase cu el cartea de rugăciuni. Uitase să verifice de acasă dacă are cartea în traistă sau nu. Se supără și se mâhni. În mersul calului așa, se strădui din răsputeri să-și aducă aminte o rugăciune, dar în nici un fel nu reușea, aproape că-i venea să plângă când, din senin, ce se gândi: „Doamne, Tu care ești bun și le știi pe toate și pe toate le ierți!

Uită-te și la mine păcătosul că mi-am uitat acasă cartea de rugăciuni! Și fiindcă altceva nu mă pricep a face uite, jumătate de oră eu o să rostesc alfabetul de la cap la coadă…Și de acolo să alegi Tu literele care alcătuiesc rugăciunile, căci Tu le știi pe toate și uite așa poate voi simți și eu că mă rog!

Se spune că un înger, auzind aceasta, a spus în sinea lui:  „Viu este Domnul, Dumnezeul nostru că nu am auzit până astăzi o rugăciune mai puternică ca aceasta de acum, a țăranului”…

Povestire inclusa in cartea NESTEMATE DUHOVNICESTI vol. I, Editura Cristimpuri,

http://www.crestinortodox.ro/credinta-pentru-copii/povestiri-talc/

 

Lasă un răspuns