Un părinte bolnav își trimite pe cei doi copii la farmacie după leacuri (medicamente). În drum aceștia întâlnesc un țigan, care își joacă ursul.
Copiii stau uimiți și pierd mai multă vreme lângă jocul ursului.
Apropiindu-se seara, își aduc aminte de porunca părintelui bolnav, cumpără în grabă leacurile și fug acasă cu ele.
În apropierea casei unul dintre copii începe a plânge și zice:
”Mă tem! pentrucă tata mă va bate cu toată siguranța”,
celălalt copil se oprește și el și zice cu durere:
”N-ar fi trebuit să supărăm pe bunul nostru tată”.
Copilului dintâi îi pare rău pentru pedeapsa ce-l așteaptă. Al doilea se căiește pentru că a vătămat pe tatăl său, pe care îl iubește.
Părerea de rău a copilului din urmă, este părerea de rău desăvârșită. (perfectă)
Anton Nagy, cateheză
SURSA: Această pildă am citit-o în copilărie și am preluat-o din Cartea de rugăciuni a bunicii mele, care a trăit 85 de ani.