02 Februarie 2010
La vârsta de 5 ani tatăl meu m-a îmvăţat să joc şah. Eram foarte încântat, era ceva nou iar dificultatea şi complexitatea mutărilor mă fascina. Jucam cu tata dar lupta era inegală pentru că de-abia învăţasem să mut piesele iar el încerca de multe ori să mă lase să câştig, ca să mă bucur. Într-o zi îi vine tatei o idee: să joace fără cele două turnuri şi fără damă pentru ca partida să fie o provocare şi pentru el. Zis şi făcut: înainte de a începe partida, scotea de pe tabla cele două turnuri şi dama, şi juca cu puţinele piese care îi mai rămâneau. Era greu, se chinuia, dar juca cinstit, era garanţia pentru mine că dacă voi câştiga o voi face pe drept.
Cu timpul tata a observat că nu mai poate juca fără 3 piese aşa de importante pentru că pierde, iar forţele noastre sunt inegale, aşa că a hotărât să joace doar fără un turn şi o damă. După ceva timp a spus că va renunţa doar la damă şi când avem eu 8-9 ani am ajuns să jucam cu toate piesele pe masă.
Aşa a reuşit tata să mă facă să îndrăgesc acest joc. Lui nu-i plac jocurile care implică noroc: cele de cărţi sau cu zaruri, fiind de părere că o victorie se datorează mai mult şansei decât câştigătorului şi puterii lui mentale.
Mi-aduc aminte cum jucam uneori doar cu regele şi pionii sau doar cu caii şi nebunii, exerciţii care erau menite să dezvolte în mintea mea, capacitatea de a realiza cât de puternică poate fi fiecare piesă. Tata avea cărţi de şah mai vechi, cu probleme care trebuiau rezolvate şi care aveau următorul enunţ: Albul mută şi câştigă in 5 mutări. Era foarte interesant şi atrăgător pentru mine ca şi copil.
Şahul e un joc extraordianar, unul dintre cele mai frumoase din lume: 16 piese contra 16 pe 64 de pătrăţele albe şi negre. Deşi joc şah de 20 de ani nu m-am plictisit, fiecare partidă este altfel, fiecare jucător are un alt stil şi un mod unic de abordare. E un joc al minţii, care te obligă să gândeşti câteva mutări înainte de a acţiona. Se spune că un jucăton bun gândeşte cel puţin 4-5 mutări înainte, asta înseamnă că poate să-şi imagineze cum va arăta tabla de joc după ce 8-10 piese vor fi mutate.
Şahul te obligă să fii disciplinat şi atent, te învaţă să te concetrezi şi să conştientizezi că fiecare mutare va avea un efect în perspectiva mutărilor viitoare. Încă de la deschidere, chiar şi o simplă mutare de pion conturează strategia pe care un jucător o abordează şi în jurul căruia îşi va construi atacul. O partidă de şah îţi poate da lecţii de viaţă, te poate învăţa că un avantaj puternic asupra adversarului nu înseamnă întotdeaună o victorie, iar o poziţie foarte dificilă şi incomodă de apărare te poate propulsa spre un atac decisiv în câteva mutări.
Şahul te-nvaţă să şi pierzi şi să conştientizezi că ai pierdut din cauza ta şi nu din cauza neşansei, iar pe viitor te ajută să te corectezi.
Multă teologie se poate desprinde dintr-o partidă de şah, dar poate despre asta vom discuta într-un alt articol. Numai simplul fapt că una din piesele de pe tablă se numeşte „nebun” în limba română iar în engleză are o denumire mai clară: „the bishop” – episcopul, reprezentantul puterii duhovniceşti a armatei de luptători, arată că nici la luptă nu se poate pleca fără ajutorul lui Dumnezeu.
Astăzi, la vârsta de 26 de ani mă bucur mult că tata m-a învăţat să joc şah pentru că e un mod de a petrece timpul liber în mod plăcut cu prietenii; şahul are un farmec aparte care-i uneşte pe cei doi jucători. Abia aştept să se facă fetița mea Sofia mai mare ca s-o pot învăţa.
Sportul în general educă comportamentul unui copil, îl face mai responsabil, mai încrezător în puterile proprii şi mai conştient de limitele sale. Sportul te ajută să vezi cum percepe Dumnezeu o mini-competiţie între doi oameni (ex: o partidă de şah, un meci de fotbal, un joc de cărţi. etc.)
Mi s-a întâmplat de multe ori să-i cer ajutorul lui Dumnezeu la o partidă de şah şi în felul acesta am observat de ce uneori Dumnezeu hotărăşte să mă ajute şi uneori nu. Prin asta observam cum Domnul Hristos mă educa şi pe mine şi pe cel cu care jucam, pâna la urmă scopul final era să ne cunoaşteam mai bine şi să învăţăm să ne iubim unul pe altul în orice condiţii: de câştigător clar sau de pierzător continuu.
Sunt foarte multe site-uri care oferă posibilitatea de a juca şah online cu oameni din toatea lumea. Eu joc şah pe Yahoo Games şi-mi place că fiecare partidă îţi măreşte sau îţi micşorează punctajul. Astfel îţi poţi măsura puterile cu un jucător mult mai bun sau cu unul mai slab sau cu cineva la fel de bun.
Şahul pentru mine e una dintre micile minuni ale lumii, un joc care niciodată nu se epuizează, mereu plin de surprize, mereu foarte complex şi atrăgător.
(Claudiu)
SURSA: https://ortodoxiatinerilor.ro/tinerii-societate