Timpul și jocul de șah

Educație, Tendințe 30 octombrie 2018

Din afară, jocul de șah poate părea – astăzi – un sport costisitor din punct de vedere al timpului consumat. Prins în partida de șah, jucătorul resimte diferit trecerea timpului, pentru că minutele sunt util folosite în a avansa mintal diferite variante de joc și scenarii, iar pentru un joc clasic  puțin timp rămas înseamnă de fapt presiune. Din afară este vorba de răbdare, pentru jucători este mai degrabă capacitate de concentrare. Dar care ar fi și cum se măsoară timpul optim al unei partide de șah?

Standardizarea (ca timp) a jocului de șah, în ansamblul istoriei acestui sport, a apărut  destul de târziu.  În urmă cu câteva sute de ani, o partidă oficială de șah se putea întinde pe parcursul a luni de zile sau chiar ani. În epoca modernă, 20 de ore reprezintă un record (Nikolić–Arsović, Belgrade 1989).

Fără doar și poate, situația se explică destul de simplu prin legăturile cu tehnologia modernă: primul ceas mecanic (care a înlocuit clepsidra) a fost inventat de Thomas Wilson în 1883. La scurt timp (17 ani) Veenhoff  a introdus ceasul care permitea apăsarea unui buton și separarea mai bună a timpilor fiecărui  jucător – asta după ce istoria constatase că este necesară definirea unei modalități prin care timpul de joc asociat fiecărui jucător  să fie mai bine delimitat clar și istoria lui Paul Morphy să nu se mai repete.

Nu stiți legenda lui Paul Morphy?…
Se povestește că, undeva la mijlocul secolului al XIX-lea Paul Morphy ar fi așteptat preț de 9 ore pentru ca oponentul său să facă următoarea mutare.
 După 9 ore de așteptare, ajuns la limita răbdării, Morphy  l-ar fi întrebat pe Louis Paulsen când are de gând să mute. Răspunsul nu chiar nevinovat al oponentului (se presupune că ar fi întârziat deliberat) ar fi fost „Oh, dar am crezut că ești tu la mutare!”. Evenimentul a clarificat o dată în plus atât necesitatea unei limite de timp, dar și cea a delimitării timpului pe care îl are fiecare jucător la dispoziție.

Astăzi, unul dintre cele mai utilizate formate de timp pentru turneele de șah clasic acordă fiecărui jucător 90 de minute pentru primele 40 de mutări, urmate de 30 de minute pentru restul jocului (deci 2 ore în total pentru o partidă cu peste 40 de mutări) cu un increment de  30 de secunde pentru fiecare mutare (începând de la prima mutare).

În afara formatului de șah clasic (care poate avea diferite variații – cu sau fără bonus, cu sau fără increment etc.) cele mai cunoscute alte 2 formate sunt cele ale șahului rapid (pleacă de la 15 minute/jucător) și blitz (pleacă de la 2 minute/jucător).

În funcție de timpul stabilit în cadrul unui turneu (sau chiar joc uzual), în prezent există o mare varietate de ceasuri de șah care se pot utiliza. Cele mai simple ceasuri sunt cele care au funcție de clepsidră; deși nu acordă nici un fel de facilitate suplimentară de joc  (bonus, increment) decât contabilizează un timp prestabilit pentru fiecare jucător (countadown/count-up) acestea sunt cele mai potrivite pentru meciuri amicale, relaxate.

Există însă o varietate de ceasuri cu opțiuni diferite de joc  (bonusul și incrementul rămân principalele două atribute suplimentare) și chiar cu variante de design , însă doar câteva includ toate facilitațile și beneficiază de omologare FIDE. Aici puteți găsi o grilă completă cu caracteristicile celor mai importante modele. Realitatea este că timpul este un factor important și o resursă limitată.

Poate tocmai de aceea, îl măsurăm cu atâta atenție.

Sursa:https://www.masterchess.ro/blog-sah/tendinte/timpul-și-jocul-de-șah

 

Lasă un răspuns