Cioburi

miercuri, 14 decembrie 2011

Gândurile zboară spre tine
perdeaua de lacrimi nu le poate reține
zâmbetul pe orizontul feței mele a înghețat
nici nu contează cine a fost vinovat.

Inima e-n cioburi și plânge
o gheară de foc  sufletul strânge
cuvinte făcute să mângâie dor
speranțe privesc cum în cenușă trist mor.

Iubire de a fost s-a topit
credința odată cu ceața s-a risipit
putere nu am de unde să cer
privesc în tăcere cum luminile stelei mele pier.

Ajutor nu am de unde primi
iertare nu cred că pot nici măcar îngerilor oferi
sunt într-un vis? sunt într-un destin?
mă simt ca un bagaj rătăcit … clandestin…

Adio vă spun la final sau… debut
fereastra mă cheamă… admit sunt un rebut!
un Soare ce curând pe cer va străluci
știu sigur că nu pentru mine va mai veni…

Versuri, Cristina Bădulescu – Foișor

Visits:101
Today: 2

Lasă un răspuns