Șoaptele îngerilor (2)

În ateu de-ți pui nădejdea, faci păcatul cel mai greu;
Cum poți tu să crezi în omul ce nu crede-n Dumnezeu?

***

Viteaz e cel ce-nvinge leii; viteaz e cel ce-nvinge-o țară;
Acela care-nvinge lumea, e un viteaz din cale-afară,
Și-acestora, ca la minune, stă lumea-ntruna să se-ncline,
Dar mai viteaz e-acela care mereu se biruie pe sine!

***

Spicul plin își pleacă fruntea, – cu cât el e mai voinic,
Dar, cu fruntea sus de-a pururi, stă, alături, un alt spic,
Și acesta este spicul care n-are-n el nimic!

***

Nu te lăuda cu aur într-ai lumii muritori,
Ci comoara ta să fie a smereniei comori,
Că e singura comoară ce n-o fură – pleavă – vântul,
Și prin care poți să cumperi Cerul tot și tot pământul!

Barba fratelui vreodată de se-aprinde, sări și-l scapă,
Însă, mai întâi de toate, barba ta s-o uzi cu apă!

***

Toate pot dormi pe lume, pân-și apa cea mai lată,
Numai ura dintre oameni, nu adoarme niciodată …

***

Când te-ajunge piatra urii, veselă să-ți fie vatra …
Numa-n pomul plin de roade, azvârl oamenii cu piatra.

***

Binele pe care-l facem când și când pe fața humii …
Nu-i decât o rugăciune pentru mântuirea lumii …
Deci, a face mereu bine, e: a te ruga mereu, –
Rugi prin care după moarte, te unești cu Dumnezeu!

***

Binele e-n sine turn de aur greu,
Pe a cărui scară urci la Dumnezeu …
„Mâine” poate-ncheie zilele-ți puține:
Deci te-ntreabă: astăzi ai făcut vre-un bine?

***

Aurul de prin palate totdeauna vă orbește.
Voi vedeți ce au bogații, însă nu ce le lipsește!

***

Ai căzut? Alungă-ți jalea, căci un înțelept a spus:
Cine cade, se ridică uneori cu mult mai sus!

***

Nu e om fără durere, – fără frunză cum nu-i pom;
Dacă e vreun om asemeni, – omu-acela nu e om!

***

Viața? Mare-nvolburată … Cine vrea plutind, s-o treacă,
Trebuie să știe-ntâi o lege: de nu dă din mâini se-nneacă!

AUTOR: Vasile Militaru

Sursa:

Lasă un răspuns