DASCĂLUL NU PIERE

Oricât s-ar dezvolta tehnologia,
Prietenă cu omul juvenil,
Un dascăl va rămâne alifia
Ce vindecă un suflet de copil.

Oricât de mult ar scrie-acum tiparul,
Iar litera de mână stă la colț,
Tot dascălul dezleagă-abecedarul
Și nu pot sta, în locul lui, roboți.

Bijutier, el scrijelește-n inimi,
Podoabe strălucind cu nestemate
Și construiește-ncet, încet, istorii
Ce niciodată nu pot fi uitate.

El zi de zi împarte avuție,
Cunoaștere și câte n-ai gândit…
De unde are-atâta bogăție?
De la copii primește înzecit!

Oricât ar avansa tehnologia
Și-ar sta în bancă-alături de copil,
Un dascăl va rămâne doctoria
Ce modelează sufletul fragil.

Un dascăl bun nu piere niciodată!
Icoana lui străluce tot mai viu!
El intră-acolo, în inima curată
Și face roditor orice pustiu.                 ( Ana Vecerdea Ardelean)

SURSA: INTERNET

Lasă un răspuns