Invazia monedelor străine crease la noi un adevărat haos. Dacă în veacul al XVII-lea aveam cam 20 monede străine,
în secolul al XIX-lea circulau aproape 100 de bani diferiți: taleri turcești, galbeni austrieci, zloți polonezi, țechini venețieni și alții. Imaginați-vă balamucul din târg: plăteai în taleri și primeai rest în ducați…
Evident că o monedă s-a impus, fiind folosită cu precădere: leeuwendaalderul olandez, care avea pe revers un leu mare, impunător, iar pe revers un leu mai mic. Leul era simbolul casei pe multe steme și blazoane europene. Așa că țăranii noștri au poreclit acești bani ”LEI”.
”- Cât costă, bade, o baniță de grâu?
– Doi leeuwendaaalderi ”
Sigur că țăranul român nu se exprimă pompos, ci răspundea simplu:
”- Doi lei!” adică doi bani din aceia, cu leul pe ei. Și uite-așa s-a păstrat în popor denumirea de LEI.
Sursa: Îndrăgostit de România, Carte scrisă de Leon Magda și Victoria Magda