Mama, ca să ne liniștească…

Era în după amiaza unei frumoase zile de octombrie a anului 1937. Împreună cu câțiva colegi din echipa de șah a liceului Mihail Eminescu din București, ne pregăteam pentru viitorul campionat interșcolar.

Sub îndrumarea profesorului de matematică Al. Nicolescu, sufletul micului nostru cerc șahist, analizam câteva noutăți din teoria deschiderilor extrase din nu știu ce reviste procurate de curând.

În preajma noastră, erau elevi din toate clasele, unii se opreau la masa noastră de joc din simplă curiozitate, alții din plăcerea de a chibița. La un moment dat, în timpul analizelor, am sesizat faptul că, aproape lipit de masa noastră, se postase un elev firav care, cu timiditatea specifică vârstei, urmărea insistent discuțiile noastre.

Incitați de interesul pentru șah pe care-l manifesta vădit micul nostru spectator, a urmat dialogul, pe care-l redau aproximativ fidel.

  • Îți place șahul, puștiulică?
  • Da, îmi place, mi-a răspuns cu multă convingere foarte tânărul meu interlocutor, rămânând într-o atitudine care invita la noi întrebări.
  • Și joci undeva, că pe la cercul liceului nostru nu te-am văzut până acum?
  • Joc numai acasă cu fratele meu mai mic Mihai. Tata, care mi-a cumpărat un șah acum doi ani, nu știe să joace. Însă cu fratele meu mă cert mereu, că el fiind numai de 8 ani, își mai ia mutările înapoi, așa că mama, ca să ne liniștească… a pus șahul pe foc. Acum mi-am făcut altul la traforaj și jucăm în grădină dar aș vrea să joc șah adevărat.

Este lesne de înțeles că mărturisirile băiatului, spuse cu multă amărăciune în glas dar și cu o vizibilă doză de dârzenie, ne-a impresionat, astfel că întrebarea-cheie a căzut de la sine prin gura profesorului Al. Nicolescu.

  • Cum te cheamă pe tine?
  • Numele meu este Bălănel Ion și sînt elev în clasa I, aici la liceu.

A urmat apoi o discuție mai puțin protocolară și în mod firesc, bucuros de noua descoperire, îndrumătorul nostru l-a invitat pe micul Ionel să joace cu mine câteva partide pentru testarea cunoștințelor sale șahiste, după care excepționalul său talent a pornit pe drumul valorificării.

Așa l-am cunoscut pe Ion Bălănel, viitorul campion al României.

Ing. C. Ștefaniu

Sursa: Almanah 1985 – Planeta șah, pag.158

 

 

Visits:432
Today: 2

Descoperă România cu Peter Hurley – Documentar

Nu e doar o călătorie, nu e doar o aventură, așa cum Peter Hurley nu e doar un străin venit pe meleaguri românești. Un irlandez, care iubește această țară, a plecat în 2012, pe jos, de la Săpânța până la Muzeul Țăranului Român din Capitală. A scris mai apoi o carte despre oamenii care l-au primit și l-au omenit fără să-i ceară nimic la schimb. În drumul său, pas cu pas, Peter Hurley descoperă ce înseamnă România reală, țara care l-a primit cu brațele deschise. Irlandezul a reluat călătoria alături de echipa Agerpres Video.
omul asta Peter iubeste Romania mai mult decat toti parlamentarii adunati la un loc si muti cetateni Romani…..se vede pe fata lui

141

I’m from Ecuador, placed in South America, at the other side of the world. I watched this documentary and now I want to visit Romania desperately! I want to make a roadtrip through the rural villages and meet this awesome people. I admire their mindset, the way they’re connected with nature and the christian values that rule their lifes. These are good people. I feel that this world is better because there’s people like them in here. Finally, I felt so emotional to see that here in my country, across the world, the landscapes, the mountains, the flora, the valleys are very similar and especially the peasants who farm and take care of the land with so much love. Hope to visit your beautiful country some day. God Bless you All Romania!

599

I fully understand the attraction and watched this thinking this is my experience too. I have been in Romania for four years and call it home now and I too love the country and all it offers, the history, the culture, the tradition and the people. Something about it, despite the contrasts of modern and old, rich and poor, it has a sense of identity still and most people are genuine and hardworking despite it still being difficult in many areas. I keep telling people, do not sell your country short as it has much to offer and in many ways has values that are far better than those in many other countries. Romania este tara foarte frumos si contine oameni bun si puternic…will be the place I stay and give back to for the rest of my life…beautiful story and well captured. Where Peter started in Sapanta in the Maramures region is just God’s own country….spectaculos.

28

Cred ca ori și cine a plâns la acest documentar, avem o tara atât de frumoasă și nu știm sa avem grija de comoara noastră.

64 Daniel Falca Acum un an

Gresesc daca afirm ca e mai roman decât mulți dintre noi? Multumesc pentru lecția de viata domnule Peter…
Emotionant.Fantastic acest om.Atita dragoste si respect pentru tara si limba noastra ,poate nu avem noi,romanii. Respect si mii de multumiri.
I have been to Romania many times and words cannot express how wonderful and beautiful it is. Lovely people and culture, it’s like a spiritual home for me. A place in my heart for Romania and all the Romania people. Great video to show this magnificent country that is underestimated.

95

are they speaking Romanian. . what a beautiful language. ..
pe internet sunt celelalte comentarii. Eu am cules doar câteva ca să vă stârnesc curiozitatea de a citi mai departe.
Mihai Eleonora

 

Visits:353
Today: 0

Gologani, parale și LEI

Invazia monedelor străine crease la noi un adevărat haos. Dacă în veacul al XVII-lea aveam cam 20 monede străine,
în secolul al XIX-lea circulau aproape 100 de bani diferiți: taleri turcești, galbeni austrieci, zloți polonezi, țechini venețieni și alții. Imaginați-vă balamucul din târg: plăteai în taleri și primeai rest în ducați…

Evident că o monedă s-a impus, fiind folosită cu precădere: leeuwendaalderul olandez, care avea pe revers un leu mare, impunător, iar pe revers un leu mai mic. Leul era simbolul casei pe multe steme și blazoane europene. Așa că țăranii noștri au poreclit acești bani ”LEI”.
”- Cât costă, bade, o baniță de grâu?
– Doi leeuwendaaalderi ”
Sigur că țăranul român nu se exprimă pompos, ci răspundea simplu:
”- Doi lei!” adică doi bani din aceia, cu leul pe ei. Și uite-așa s-a păstrat în popor denumirea de LEI.

Sursa: Îndrăgostit de România, Carte scrisă de Leon Magda și Victoria Magda

Visits:189
Today: 1

Mistere din munții și subsolul României

Visits:287
Today: 4

Totul despre șah cu Lucian Miron

Visits:251
Today: 1