Cuvinte de înţelepciune (1*)

Întotdeauna adu-ţi aminte de cei pe care îi serveşti

Pe vremea când o îngheţată costa mult mai puţin decât astăzi, un copil de vreo 10 ani intră într-o cofetărie şi se aşeză la o masă. Fata care servea îi puse un pahar cu apă în faţă.

„Cât costă o îngheţată de ciocolată cu migdale pe deasupra?”, o întrebă copilul. „Cincizeci de cenţi”, îi răspunse fata. Copilul scoase din adâncul buzunarului un pumn de monede, şi le examină atent. „Şi… cât costă doar îngheţata de ciocolată?”, întrebă el din nou, ruşinat parcă.
Alţi clienţi tocmai aşteptau să se elibereze o masă, aşa că fata deveni oarecum agitată. „Treizeci şi cinci de cenţi”, îi răspunse, cu glas tăios, copilului. Acesta îşi numără încă o dată monedele.

„Atunci vreau doar îngheţata de ciocolată, fără migdale deasupra”, spuse el, hotărât.
Fata îi aduse îngheţata împreună cu nota de plată, i le puse pe masă şi plecă.
Copilul termină îngheţata, plăti la casă şi ieşi din cofetărie. Când fata veni să cureţe masa, i se puse un nod în gât şi ochii i se împăienjeniră.

Acolo, lângă farfurioara goală şi paharul cu apă se aflau, frumos aranjate, monede în valoare de cincisprezece cenţi…

Bacşişul ei.

Morala: „Niciodată să nu judeci în grabă pe cineva”.

Sursa: http://www.condeiulardelean.ro/articol/cuvinte-de-intelepciune

Visits:753
Today: 19

Sfoara de fum, basm popular suedez

Data: 13 Oct 2010
Autor: AnideScoala.ro Broasca ţestoasă avea o fiică. Frumoasă, foarte frumoasă!
Într-o zi, mama îi spuse:
– Copila mea, a venit timpul să te mărit. Dar să ştii, n-am să te dau decât după un bărbat înţelept. Unuia care va şti, de pildă, să lege o gramadă de apă… – Vai, vai, vai! oftară celelalte animale. Cum e cu putinţă una ca asta?
 Ei, dar tânara broască ţestoasă era foarte, foarte frumoasă.
– Aş vrea să-i fiu soţ, spuseră pe rând: hipopotamul, puiul de maimuţă, şarpele boa, elefantul, zebra.

Dar grămada de apă? Cum să legi grămada de apă?
Lemurul nu zise nimic. Dar se vedea că se gândeşte adânc la ceva.
Încercară: hipopotamul, puiul de maimuţă, şarpele boa, elefantul şi zebra. Dar nici unul n-a reuşit să lege în vreun fel o grămadă de apă. Fiecăruia broasca ţestoasă îi spunea:
– Nu vei fi soţul prea frumoasei mele fiice.

Lemurul care până atunci a tot tăcut şi s-a tot gândit, zâmbi deodată şi o întrebă pe broasca ţestoasă:
Îmi făgăduieşti că voi putea să mă însor cu fiica ta, dacă voi izbuti să leg o gramadă de apă?
  Mai încape vorbă? Ai cuvântul meu! spuse broasca ţestoasă.
–  Uite ce e: am uitat să-mi aduc sfoara de acasă, vorbi agale lemurul. Mamă broască ţestoasă, poftim luleaua mea. Te rog să-mi faci o sfoară din fumul ei albastru. Atunci îţi voi aduce degrabă o grămadă de apă. Mă întelegi, trebuie să am cu ce să o leg.

Faţa broaştei ţestoase se lumină. Îl duse pe lemur la fiica sa şi-i spuse:
-Acesta va fi soţul tau!
Hipopotamul, elefantul, şarpele boa, puiul de maimuţă şi zebra strigară care mai de care:
– Dar nu-i drept! Lemurul nici n-a încercat măcar să lege apa!
– E adevărat că lemurul nici n-a încercat să lege apa, dar el şi-a dat seama, numai el a înţeles că nu se poate lega o grămadă de apă, după cum nu se poate face sfoară din fum. El s-a dovedit astfel a fi cel mai isteţ dintre voi.

În româneşte de Theodor Holban

SURSA:http://www.anidescoala.ro/Sfoara-de-fum-basm-popular-suedez.html

 

Visits:684
Today: 6