Când zâmbetul verii mă răsfață
Și soarele iese de după nori,
Totul în jur se trezește la viață
Și se aud triluri de privighetori.
Aș vrea să fiu petala unei flori,
Ce zorii dimineții i-așteaptă surâzând,
Când, picături de rouă, privind îmi dă fiori
Și sufletu-mi tresare fremătând.
Gândesc la ziua ce-a trecut…
Speranța-mi strălucește în privire,
Căci Dumnezeu mi-a dat acest tumult,
Să-nvălui suferința în iubire!
Credința, iubirea și speranța să vă fie călăuză de-a lungul vieții!
Versuri – Floare de colț 🙂
Visits:276
Today: 3