ROLUL ŞI LOCUL PSIHOLOGIEI ÎN ARTA ŞAHISTĂ

  Au nevoie, de fapt, jucătorii de şah de psihologie?

Psihologia şahistă este un domeniu actual al cercetărilor de specialitate, totuşi unul relativ tânăr. Necesitatea unei analize psihologice obiective a activităţii şahistului rezultă din însăşi esenţa luptei oamenilor în faţa tablei de şah.

Cele mai multe poziţii care apar în timpul jocului sunt destul de complicate. Aceasta înseamnă că singura cale absolută, cea mai bună (care nu există mereu) nu este găsită în împrejurările respective şi, de aici, alegerea mutării depinde în mare măsură de caracteristicile individuale ale jucătorului, adică de experienţă, ştiinţă, temperament, obişnuinţa de a gândi, aprecierea comparativă a forţei de joc a adversarului şi altele.

De aici rezultă că temeinica cunoaştere a adversarului, sesizarea şi înţelegerea scopurilor către care tinde acesta, dar şi aprecierea corectă a propriilor posibilităţi, permit să se intuiască, cu o  mare marjă de probabilitate, mersul viitoarelor evenimente şi să se aleagă o linie corectă pentru propriul comportament.

De aceea, dacă vrea să aibă succes, jucătorul trebuie nu numai să cunoască bine teoria şi să stăpânească tehnica jocului – el trebuie să aibă şi capacitatea de a sesiza plusurile şi minusurile rezultate din stilul şi caracterul adversarului. Mai mult, el trebuie să se autoaprecieze cu obiectivitate

Includerea factorilor psihologici în analiza situaţiei este o condiţie necesară pentru o comportare şahistă de succes. Alehin a accentuat: “Pentru a avea succes, eu consider că trebuie, în primul rând, să-mi cunosc propriile tării şi slăbiciuni, iar în al doilea, să înţeleg tăriile şi slăbiciunile adversarilor…

Pentru şah, pentru lupta şahistă este necesară, înainte de toate, cunoaşterea naturii umane, înţelegerea psihicului adversarului. Înainte de a lupta numai cu figurile, noi luptăm, totuşi (sau cel puţin încercăm) cu adversarul, contra voinţei şi nervilor săi, folosim calităţile sale personale, şi nu în ultimul rând vanitatea sa.”

Aceste caracteristici ale luptei şahiste, sesizate cu inteligenţă, sunt adesea uitate sau greşit înţelese, chiar în zilele noastre. De aceea se evidenţiază abordarea incorectă a psihologiei şahiste la capătul a două extreme:

Reprezentanţii unui punct de vedere consideră că, într-o oarecare măsură, ar exista o teorie şahistă “pură”, care – dacă este folosită corect în practică – nu ar lăsa loc pentru “speculaţii” psihologice.

Personalitatea adversarului şi înclinaţiile proprii nu ar trebui să fie luate în considerare la luarea deciziilor. Acest punct de vedere era împărtăşit de marele maestru Rubinștein – care – la întrebarea:cu cine joacă astăzi? – a răspuns: “Aceasta nu are nici o importanţă. Astăzi eu joc contra pieselor negre.”

La începutul drumului său creator, Capablanca avea concepţii asemănătoare. El scria: “Când mă aşez la tablă mă gândesc doar la poziţie, nu şi la adversar. Dacă acum se priveşte şahul ca ştiinţă, artă sau sport, indiferent cum – psihologia nu are nici o legătură cu el, ea stă doar în calea şahului adevărat”.

Lipsa de orice consistenţă a unei astfel de abordări a rolului factorilor psihologici în şah iese la iveală în mod clar la analizarea exemplelor din practică

Sursa: https://sahvelier.blogspot.ro/search/label/Şahul în şcoală?
Publicat de „https://”Constantin Clement Velier

GLUME DESPRE MATEMATICĂ

Scris de Anca pe 28 mai 2016

Îți place sau nu matematica, glumele care au legătură cu această materie te vor amuza de fiecare dată.

    1. Învăţătoarea: Îţi pun doar o singură întrebare: Câte păsărele sunt în copac?
      Elevul: Cinci.
      Învăţătoarea: Dar de unde ştii?
      Elevul: Ei, asta  este a doua întrebare, dumneavoastră aţi spus că-mi puneţi doar o singură întrebare.
    2. – Tată, astăzi am luat nota patru la matematică, pentru că profesoara m-a pus să găsesc cel mai mic numitor comun.
      – Nu l-au găsit nici acum? Îl căutau de când eram şi eu elev, a spus tatăl.
    3. – Copii, puteţi să-mi spuneţi cinci animale sălbatice care trăiesc în Africa?
      – Da, patru elefanţi şi o girafă!, răspunde un elev.
    4. – Ce fierbe la 100 de grade?, întreabă profesorul.
      – Apa, răspunde Gigel.
      – Dar la 90 de grade?
      – Unghiul drept.
    5. Diriginta : Ionuţ, trebuie neapărat să-ţi îndrepţi notele la matematică!
      Ionuţ: Am încercat, doamnă dirigintă! Din trei, am făcut opt. Dar din doi…?!

SURSA: „http://www.anidescoala.ro/divertisment/distractie/glume/glume-despre-matematica/”>http://www.anidescoala.ro/divertisment/distractie/glume/glume-despre-matematica/

Alimente bune pentru creier

Șahul este sportul minții. De aceea este benefic să cunoștem cum ne putem îmbunătății activitatea cerebrală.

 Chiar dacă poate uneori nu ne-am gândit la asta, ceea ce mâncăm zi de zi are efecte asupra creierului. Există alimente care ne ajută să fim mai concentraţi şi să ne păstrăm tinere celulele nervoase.

Creierul are nevoie de anumite substanţe, dar şi de vitamine pentru a funcţiona la capacitate maximă. Specialiştii au demonstrat că sfecla roşie şi salvia îmbunătăţesc performanţele.

„Sfecla roşie conţine nitraţi naturali care ajută la circulaţia sanguină din creier şi astfel ne ajută să fim mai concentraţi. Ideal este să se mănânce crudă sau sub formă de suc, deoarece prin gătire sau fierbere se pierd o parte din nutrienți.

 Salvia ajută la procesul de învăţare. Îmbunătăţeşte memoria pe termen scurt, dar trebuie consumată sub formă de tinctură pentru a-şi păstra proprietăţile“, spune Ioana Bojan, medic internist.

 Fierul şi vitamina B, esenţiale pentru creier. Fierul şi vitamina B au un rol important în funcţionarea creierului. Studiile au arătat că persoanele care au deficienţe de fier (anemie) gândesc mai greu decât cele care nu au această problemă. „Carnea de vită, ficatul, dar şi toate legumele verzi care conţin fier sunt beneficie pentru creier şi ajută la îmbunătăţirea capacităţii de concetrare. De asemenea alimente care conţin vitamina B (acid folic) şi magneziu sunt esenţiale pentru creier. Printre aceastea se numără: lintea, migdalele, susanul, ouăle, cerealele integrale, spanacul, dar şi orezul brun.

Vitamina B12 este şi ea senţială pentru creier. Se găseşte în peşte, ouă şi carne. Deficienţele mari de vitamina B12 pot duce în timp la boli degenerative cum al fi ”Alzheimer”, mai spune medicul.

Morcovii şi strugurii menţin creierul tânăr. Cu toţii ştim că morcovii sunt recomandaţi pentru vedere, dar ei conţin o substanţă care ne menţine creierul tânăr. „Morcovii sunt bogaţi în luteină, o substanţă care încetineşte procesul de îmbătrânire al creierului”De asemenea, creierul are nevoie de glucoză pentru a funcţiona normal. Strugurii sunt fructele cele mai bogate în zahăr şi ajută la întărirea neuronilor. ”Este însă vorba doar de glucoza pe care o obţinem din fructe, nu şi de zahărul procesat sau dulciuri, deoarece o cantitate mare din acestea poate dăuna creierului“, explică medicul.

Peştele, hrană pentru creier: ”Peştele este bogat în Omega 3 şi 6 care sunt grăsimi foarte bune pentru creier. Peştele este sănătos pentru întregul organism. „Peştele este vital dacă vreți să aveţi memorie bună, lucididate şi capacitate rapidă de a răspunde tuturor problemelor. Este bogat în acizi graşi care ajută la dezvoltarea şi funcţionarea creierului. Peştele trebuie consumat de trei ori pe săptămână. Sardinele şi peştele gras în general sunt o hrană preferată de creierul nostru“, mai spune medicul.

Alimente dăunătoare pentru creier:

Aşa cum există alimente care ne ajută să avem o minte brici, există şi substanţe care ne încetinesc creierul. „Alcoolul consumat regulat distruge în timp ireversibil celulele din creier. Tutunul are şi el chimicale care pot duce în timp nu doar la afectarea plămânilor, ci şi a creierului. Toate alimentele procesate, de la mezeluri, semipreparate şi până la mâncare de tip fast-food, conţin o serie de E-uri care afectează creierul dacă sunt consumate în exces.

Şi sarea în exces dăunează, la fel ca şi prăjelile prin care se eliberează anumite toxine“, a mai spus medicul. Citeşte şi: Misterele creierului uman. Credem tot ceea ce ne este repetat, alegem varianta mai sigură, judecăm după ceea ce ne este arătat şi estimăm
Citeste mai mult: adev.ro/o2todo

 

 

 

Glume despre școală

Poţi să ai o zi cu zâmbetul pe buze citind câteva glume cu elevi şi profesori, inspirate din anii de şcoală.

  1. La oră , se vorbeşte despre istora Americii. Profesorul îi întreabă pe elevi de ce anul 1809 este important în istoria americanilor.
    Mihăiţă răspunde: Este anul în care s-a născut Abraham Lincoln.
    Profesorul trece mai departe şi îi întreabă pe elevi ce s-a întâmplat în anul 1819.
    Deodată Mihăiţă se ridică în picioare şi spune: În 1819 Abraham Lincoln a împlinit 10 ani.
  2. Profesorul îi verifică tema lui Matei şi îi spune acestuia. Matei, recunoaşte! Te-a ajutat tatăl tău să îţi faci tema, nu-i aşa?
    Matei îi răspunde imediat: Nu, domnule profesor. A făcut-o singur!
  3. 3. Elevul (la telefon). Fiul meu are febră mare şi se simte foarte rău. Nu poate să vină astăzi la școală.
    Profesoul: Cu cine vorbesc?
    Elevul: Cu tatăl meu!
  4. 4. Copilul: Nu pot să merg la şcoală astăzi.
    Tatăl: De ce, ce s-a întâmplat?
    Copilul: Nu mă simt bine.
    Tatăl: Cum adică?
    Copilul: Nu mă simt bine la şcoală.

Profesorul: De ce ai întârziat?
Elevul: Din cauza indicatoarelor de pe şosea.
Profesorul: Ce fel de indicatoare?
Elevul: Cele care atenţionau că este şcoală în apropiere şi trebuie redusă viteză.

 

  1. Andrei: Domnule professor, vreu să vă întreb ceva.
    Profesorul: Sigur, Andrei, întreabă-mă orice vrei să ştii.
    Andrei: Domnule profesor, dumneavoastră aveţi obiceiul să pedepsiţi elevii pentru lucrurile pe care nu le-au făcut?
    Profesorul: Nu, Andrei. De ce aş face aşa ceva?
    Andrei: Vă mulţumesc, domnule profesor. M-am liniştit acum.  Nu mi-am făcut temele.

Sursa : internet

Limbajul corpului şi şahul

Am preluat de pe   https://iulianceausescu.wordpress.com/     Posted by dan bujor pe februarie 24, 2010 Articol de Arne Moll, apărut pe chessvibes

Există o poză a lui Mikhail Tal, care mi-a părut întotdeauna postura cea mai reprezentativă a jucătorului de şah: Tal privind la tablă, cu bărbia sprijinită de degetul lui mare, cu celălalt braț îndoit sub pumn, cu o determinare totală în ochi. Dar ce gândea Tal, de fapt, în momentul în care imaginea a fost luată?

Când eram la începuturile mele ca jucător de şah, am observat că adversarii mei de multe ori îşi schimbau poziția în scaunele lor, atunci când se gândeau la poziția de pe tablă. Mi-am imaginat, uneori, că aş fi putut citi gândurile lor, când aceștia se aplecau peste tablă, sau se lăsau pe spate, cu mâinile după ceafă. Acum, el se gândește, fără îndoială, la e4-e5. Ah, acum el vede trucul pe care l-am planificat după asta… oh stai, el a jucat-o oricum! N-am descoperit niciodată un sistem care să funcţioneze. Dar noi cercetări sugerează că ar putea exista încă un lucru sau două care să fie descoperite.

Cred că mulţi jucători de şah găsesc ideea că modul în care stai in spatele tablei poate dezvălui indicii cu privire la ceea ce gândești, în mod clar, o prostie. Comportamentul din spatele tablei pare complet aleator şi decis de factori circumstanţiali. Dar când te gândeşti la asta, nu mai pare chiar atât de prostesc până la urmă.

La urma urmei suntem primate, care comunică nu numai prin cuvinte, ci și prin gesturi. Poate fi o legendă urbană că 93% din comunicarea umană este limbaj corporal și doar 7% este legată de vorbire, dar fapt este că limbajul corporal este de o importanță foarte mare în comunicare, şi gesticularea a precedat limbajul cu milioane de ani în evoluţia umană, iar acest lucru poate fi văzut în mod clar și astăzi, la maimuţe.

Potrivit multor cărţi de știință populară, limbajul corpului este chiar cel mai bun mod de a învăța despre psihologia umană: există mai multe bine-cunoscute semnale corporale cum ar fi încrucişarea braţelor peste piept (punând o barieră între vorbitor şi ascultător), privitul în ochi (căutând o confirmare pozitivă sau arătând interes) sau evitarea ochilor cuiva (printre alte lucruri, un semn al rușinii, fricii sau lipsei de încredere).În această săptămână, The New York Times (n.t. articolul a fost scris pe 4 februarie) a prezentat un articol despre modul în care corpul reacționează, literalmente în moduri surprinzătoare, la gândurile abstracte:

Cercetătorii de la Universitatea din Aberdeen au constatat că, atunci când oamenilor li s-a cerut să facă mental un pic de călătorie în timp, şi să-și reamintească evenimente din trecut sau să-și imagineze unele viitoare, corpurile participanţilor au reacţionat subliminal la metaforele încorporate în modul în care conceptualizăm în mod normal trecerea timpului. Atunci când ei se gândeau la evenimente din trecut, participanţii se aplecau uşor înapoi, în timp ce atunci când își imaginau viitorul, aceștia se înclinau în față.În studiile descrise în articol, oamenii au găsit cărţile mai grele mai importante decât cele mai uşoare, şi ei si-au putut îmbunătăţi abilităţile lor matematice prin realizarea de gesturi specifice şi prin rotirea mâinilor lor:

Printre elevii care au dificultăţi cu ecuaţii ca 4 + 5 + 3 = … + 3, de exemplu, performanţa lor se îmbunătăţeşte semnificativ în cazul în care acestora le sunt predate gesturile corecte: gruparea numerelor din stânga cu două degete in V, și apoi indicarea cu degetul arătător a spaţiului liber din dreapta.

Pentru a învăța cum să rotiți mental un obiect, încercaţi în primul rând o pantomimă. „Dacă încurajam copiii la efectuarea mişcărilor de rotaţie cu mâinile, acest lucru îi ajută, ulterior, să facă același lucru în cap”, spune Susan Goldin-Meadow de la Universitatea din Chicago.

Cum e însă în cazul şahului? La urma urmei, matematica, muzica și șahul sunt conectate în mod special – Glenn Gould ne-a arătat cum muzica poate provoca mişcarea corpului într-un mod inconştient – așa că, deși nu e tocmai aritmetică, presupun că a calcula variaţiile în şah este totuși oarecum similar cu calcularea sumelor. Aceasta deschide tot felul de posibilităţi fascinante.

Anish Giri, jucând împotriva lui David Howell, la 2010 Corus Chess Tournament în Wijk aan Zee – Vedeţi că adversarul își mișcă degetele într-un anume fel? Poate că el calculeaza o linie lungă forţată! Il vedeți mişcându-și capul, sau mâinile pe sub masă? El ar putea să se gândească la chestii poziţionale pe termen lung, cum ar fi câştigarea de spaţiu sau cum îmbunătăţirea coordonării pieselor lui! La un nivel chiar mai abstract, un adversar care se apleacă în faţă înseamnă că el se gândește la mutarea următoare, în timp ce un adversar înclinat spre spate indică faptul că el evalueaza ultima ta mutare.

Limbajul corpului lui Tal în imagine este mai puțin ușor de citit. In primul rând, direcția degetului mare ar putea sugera calculul, dar apoi, degetul mare nu este în mişcare, în timp ce noi știm că Tal calcula constant sacrificii în cap!

Cu alte cuvinte, aceasta postură era o modalitate de a-și deruta adversarii – şi deodată am înţeles cum a putut el deveni campion mondial! Poate că secretul pe care toți jucătorii puternici de şah îl au în comun nu este că ştiu șah mai bine decât noi restul, ci că aceștia pot, ca să spunem așa, citi gândurile noastre şi să anticipeze pe baza lor?

Nu ar fi o consolare imensă pentru noi patzerii? Nu este vina noastră – corpurile noastre ne trădează! În acelaşi mod, unii oameni folosesc psihologia populară pentru a-și scuza comportamentul – Hei, eu sunt de pe Marte şi voi sunteţi de pe Venus, aşa că nici măcar nu ar trebui să încercăm să ne înţelegem reciproc. Ei bine, noi, jucătorii de şah, ştim mai bine, desigur. Cu toate acestea, data viitoare când jucaţi șah, gândiți-vă pentru un minut cum stați în spatele tablei, dvs. şi oponentul dvs.

Vedeți vreo legătură cu poziţia de pe tablă sau lucrurile la care vă gândiți? Atunci poate că e timpul să deveniți puțin mai mult conştient de sine. Nu vă mai gândiți la poziție, puneți degetul sub bărbie, uitați-vă drept în ochii adversarului şi sacrificiile geniale vor intra în capul dvs. înainte să vă dați seama.

Sursa: http://www.chessvibes.com/columns/what-your-bodys-thinking-about/

ALTRUISMUL

Doi bărbați, foarte bolnavi , ocupau același salon într-un spital.
Unuia îi era permis în fiecare după-masă , timp de o oră, să stea șezând în pat. Patul său era lângă fereastră. Celălalt trebuia să stea mereu întins. După ce au făcut cunoștință au început să vorbeasca ore în șir.

Vorbeau despre soțiile lor și despre familie, despre case, despre ocupațiile lor, despre servicul militar și despre călătoriile ce le făcuseră.
În fiecare după-masă, bărbatul de lângă geam îi povestea colegului său de salon tot ce putea vedea dincolo de fereastră.

Bărbatul din celălalt pat începuse să trăiasca pentru acele câteva ore în care lumea sa devenea mai frumoasă și vie datorită lucrurilor și culorilor din lumea exterioară.

Fereastra dădea într-un parc cu o fântână grandioasă. Rațele și lebedele se jucau în apă, în timp ce copiii își lăsau bărcile de jucărie să plutească pe apă.
Tinerii îndragostiți se plimbau îmbrățișați printre flori de toate culorile și se putea vedea și o panoramă frumoasă a orașului.

În timp ce bărbatul de la fereastră descria totul cu abundență de detalii, bărbatul din celălalt pat închidea ochii și își imagina scena. Într-o după-masă caldă, cel de la fereastră descria o paradă ce trecea prin parc. Chiar dacă nu o putea vedea, bărbatul ce stătea întins și-o imagina cu ochii minții.
Treceau zilele și săptămânile.

Într-o dimineață infirmiera intrase să le aducă apă când a găsit corpul neînsuflețit al bărbatului de la fereastră. Acesta murise tăcut, în somn.

Celălalt a rugat-o să îl lase să se mute în patul prietenului său. Ajutată de alte asistente, l-au mutat și după ce s-au asigurat că totul este în regulă, au plecat.
Încet, deși îl durea, s-a ridicat sprijinit pe un umăr pentru a vedea pentru prima oară lumea de afară. Cu puțin efort a reușit să vadă afară.

Fereastra dădea într-un perete alb.
A întrebat-o atunci pe asistentă ce-l putea determina pe prietenul său să descrie lucruri atât de frumoase.
Asistenta i-a spus că era orb, deci nu putea vedea nici peretele.

“Poate a încercat să vă încurajeze.. spuse ea.

Epilog:
Găsești o bucurie imensă când faci pe ceilalți fericiți, indiferent în ce situație te afli tu.

O durere împărtășită e înjumătățită, dar bucuria împărtășită este dublată.

Dacă vrei să te simți bogat, numără lucrurile ce le ai , pe care banii nu le pot cumpăra.
Ziua de astăzi este un dar, de aceea se numește prezent.

——
Povestea nu îmi aparține, dar am găsit-o în italiană și m-am gândit să o traduc J

https://sontagbeatrixedith.wordpress.com/de-suflet/

Mat în cramă

O companie americană producătoare de vinuri a vrut în urmă cu câţiva ani să-şi facă reclamă şi a donat o sumă importantă de bani pentru organizarea unui turneu internaţional de şah.

Cu o condiţie: concursul să fie organizat într-una din cramele ei.

Mesele de joc şi scaunele spectatorilor au fost aşezate în mijlocul a sute de butoaie mari pline cu vin. După trei ore de joc, îmbătaţi de aroma delicioasă, jucătorii păreau mai curând participanţi la o întâlnire alcoolică decât la o întrecere şahistă. O a doua ediţie a turneului nu a mai avut loc.

”DIPLOMA  PIONULUI”

Un studio de televiziune germană din Elveția difuzează o emisiune de șah periodică destinată inițierii celor ce nu cunosc jocul. ”Absolvenții” cursului primesc diplome în funcție de rezultatele testelor la care sunt supuși, de la ”Diploma pionului” la ”Diploma reginei”

INTERVIURI

Un ziarist venit la Olimpiada de la Dubai povestea că scrie că nu va lua niciodată un interviu jucătorilor tailandezi.
De ce ?
Pentru că , a explicat el, pe chinezi îi cheamă Wu, An, şi Liu, în timp ce pe tailandezi mi-e greu să-i abordez.
Pe doi dintre ei îi cheamă:
SUNTNGRNPONGASATHORAI şi
FUFUENGMONGKOLKIT…

Sursa: Literatura şi jocurile minţii- Planeta şah 1989

Cugetări şahiste

* Cine face o mutare în zadar, pierde un mare avantaj.
* Jucătorul abil şi înţelept nu face nimic fără un scop!
* Să nu-ţi fie distraţi ochii! Şi nici mîna uşoară! Dacă o mutare bună se oferă de făcut, vezi dacă nu e una și mai bună.
Sursa: Elementele jocului de şah, autor P.Vasilescu

Finala de șah copii, juniori și tineret, 2018

Campionatele Naţionale Individuale pentru copii, juniori şi tineret  (categoriile 8-20 ani) la şah clasic, șah rapid, blitz şi dezlegări au avut loc la Călimăneşti-Căciulata între 26 martie – 6 aprilie 2018 în organizarea competentă a doamnei Elena Cristian – Organizator Internaţional, cu o bogată experienţă în organizarea turneelor pentru juniori
PROVERBE spaniole
Mama succesului e hărnicia.
Lenea este calea spre sărăcie.
http://proverbe.citatepedia.ro

————————————————————————————————-

În zilele de 4 și 5, 6 aprilie a.c. s-a desfășurat ȘAHUL  RAPID

C. S. Mediator a fost  reprezentat de 5 sportivi, după cum urmează:

Gr. B10: Onica Dominic    1    1/2   1   1/2  1   0   0   0   1  Total=5 p. Locul 38

                 Chiu Vlad               1     1    0  1/2   1   1   0   0   1 Total=5,5 p.Locul 27

                Stângă Daniel        1     0     0   1    0    1   1   0   1 Total=5 p. Locul 50

                Mocan Dragoș      0     0      0   1   0    1    0   1   0 Total=3 p. Locul 103

Gr.B10: Total participanți = 118

Gr. B12:  Mocan Radu        0      1    0   1/2  1   0   1/2   1   1/2   Locul 53-

Gr.B10: Total participanți= 95

ȘAH  CLASIC :  Clubul Sportiv Mediator a fost prezent cu următorii 11  sportivi:__________________________________________

                                                                                     Runda

 Gr. B10 – Onică Dominic ctg.II     Elo 1354     1p – 0 – 0 – 1- 0 – 1-1/2 – 1- 1/2 =5 p. Loc. 42
               –   Stângă Daniel ctg. II              1328     0p – 0 – 1 – 1- 0 – 0 – 1 – 0 – 0 = 3 p Loc.81
               –   Chiu Vlad   ctg.  II                 1137     1p – 0 – 1- 0 – 1 – 0 – 1- 1- 1/2  = 5,5 p. Loc 27

                –  Mocan Dragoș  ctg. III  CIV  1096   1/2 – 0 – 0 – 0 – 1- 0 – 1- 1- 0 = 3,5 p. Loc 72 Total participanți = 99

Gr. B12    – Mocan Radu ctg. II       ELO  1376   1p – 0 – 1- 0 –1/2-1- 0 – 1/2- 1 = 5 p. Loc.41

                   – Grosu Tudor ctg.II                 1093    0p – 0 – 1- 1 – 0 – 0 – 1 – 0- 0 = 3 p. Loc. 83 Total participanți = 100

Gr. F12 –    Mașcaș  Teodora  ctg.II         1296   1p – 0 – 0 – 0 -1-1/2 – 1 – 0 -1/2 = 4 p. Loc.28 Total participante = 42

Gr. B14 –    Anton Claudiu ctg.II              1564  1p – 0 – 0 – 1- 1/2-1 – 0 – 1 – 1 = 5,5 p Loc.20 Total participanți= 62

Gr. F14 –     Iarca Irina  ctg.II            1376  0p – 1/2– 1 – 1/2 -1-0-1/2 – 1/2 – 0 = 4 p. Loc.19   Total participante = 32

Gr. B18 –      Carașca Bogdan  ctg.I          2041 1p –  0 – 1/2 – 1- 1/2-0-1/2 – 0 – 0 = 3,5 Loc.24

–                      Carașca Andrei ctg. II        1486 1/2p- 0 –1/21/2 – 0-1-1/2– 0 – 0 = 3,5 Loc. 27 Total participanți = 29

————————————————————————————————————-

Total puncte din 11 posibile

Runda 1 = 7 puncte
Runda 2 = 1/2 punct
Runda 3 = 6 puncte
Runda 4 = 6 puncte
Runda 5 = 5,5 puncte
Runda 6 = 4,5 puncte
Runda 7 = 7 puncte
Runda 8 = 5 puncte
Runda 9 = 4 puncte  Realizat  45,5 puncte /  99 posibile
======================================================

C.S. Mediator:

Adresă de contact: prof. Mihai Partenie tel. 0721- 164050  ————————————————————————————————————-.

 

 

 

 

 

 


 

 

 

 

PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ

Această temă poate apărea banală , ideile expuse truisme , şi metodele simpliste şi la îndemâna oricui .Teoretic orice antrenor considera că poate fi şi psiholog , şi nu înţelege de ce se face atâta tapaj pe chestia asta .
– pentru concursuri individuale
– pentru concursuri pe echipe
Ca orice sportiv,  şahistul este supus unor emoţii permanente în timpul concursurilor şi a partidei, dar şi inaintea lor.
La copii şi juniori problemele au nuante şi aspecte agravante
Natura emoţiilor şi chiar fricii e legată de :
faima sau tăria prezumtiva a adversarului , chiar şi talia fizică a acestuia:
pregatirea teoretică superioară a acestuia
neincrederea in propriul repertoriu
incertitudinea rezultatului partidei
frica de pierdere a partidei, cu consecinţe în clasament
teama faţă de reactia antrenorului, părinţilor, şi a celorlalti şahişti daca pierde.
Toate aceste temeri nu sunt aberante , ele ţin fie de o experienţa anterioară, fie de o sensibilitate a copilului pe care majoritatea o ignoră.
Cum se pot combate aceste reacţii previzibile ?
Să  le luăm pe rând :
părinţii
– fiecare părinte consideră că al său copil e un geniu , că nu se bucură de o atenţie   specială , şi nu are răbdare să aştepte afirmarea copilului
– orice eşec este o dezamăgire pe care nu şi-o pot ascunde faţa de copil , şi ca atare reacţionează temperamental . Copilul pentru a atenua dezamăgirea , dă vina pe antrenor , sau invocă boli , ghinion , arbitru etc
– aici discuţiile cu părinţii sunt esenţiale, dar dificile
– trebuie făcuţi să înţeleagă că există o gradaţie în evoluţia copilului , că reacţia lor la eşecuri trebuie să fie raţională şi nu viscerală şi că rolul lor principal este studiul individual de acasă , în echilibru cu pregătirea pentru şcoală
colegii ( ceilalţi copii)
la copii există tendinţa de ridiculizare a eşecurilor cuiva , urmată imediat de un dezinteres şi chiar izolare a persoanei respective
această tendinţă este relativ uşor de contracarat , prin substituirea teoretică a persoanei:

dacă mâine ţi se întâmplă chiar ţie asta , ţi-ar conveni o asemenea reacţie ?
frica de pierdere a partidei
de la începutul colaborării cu copilul , atât el cât şi părinţii trebuie să înţeleagă că pierderea unei partide nu e o dramă , că eşecul intră în regula jocului ca în orice sport , ba chiar faptul că unele înfrângeri pot avea partea lor bună, dacă tragi învăţămintele de rigoare din ele . Evident ele trebuiesc evitate dar dacă faci în mod necesar apologia jocului la câştig , acceptarea pierderilor este obligatorie.
La uriaşa concurenţă care există actualmente în şah , a nu pleda pentru jocul la câştig cu riscurile de rigoare , echivalează cu fabricarea deliberată a rebuturilor
teama de adversar
prima măsură este demitizarea adversarului eventual prin arătarea unor partide pierdute de el, exagerând eventual greşelile acestuia
trebuie lămurit juniorul că adversarul său e la rândul lui bântuit de aceleaşi emoţii şi incertitudini
neîncrederea în propria pregătire teoretică
la jucători încă neformaţi sunt indicate reţete teoretice specifice ( variante rar uzitate sau nejucate de mult )
folosirea elementului surpriză are un efect dopant asupra jucătorului
de altfel este indicat ca pregătirea psihologică să fie făcută simultan cu cea tehnică , inspirând o încredere superioară elevului
teama de noutăţi , este greu de contracarat dar în cazul unor elevi mai destupaţi –flexibili se poate recomanda în cazul în care adversarul joacă foarte repede şi sigur pe sine o anume linie , să deviezi de la linia cunoscută, să schimbi ceva evitând analize duse foarte departe
de altfel este indicat şi în cazul în care adversarul încearcă să joace o deschidere nouă evident contra pregătirii elevului tău , recomandaţi schimbarea cu riscul terenului necunoscut pentru amandoi ; efectul surprizei va fi mai şocant pentru adversar
recomandaţi în anumite cazuri schimbarea ordinei de mutări cu avantajele că ori e ignorată de adversar şi atunci poate aduce avantaje ori îi descumpăneşte pur şi simplu şi reacţionează greşit ( vezi partida Grisciuk-Istrăţescu )
Toate aceste procedee oarecum generale nu sunt eficiente , dacă nu sunt dublate de o cunoaştere foarte detailată a elevului , a calităţilor şi defectelor lui şahiste şi psihologice.
din elevi consideră că sunt suficiente lecţiile cu antrenorul , şi nu lucrează individual , nu pun partide pe tablă sau pe computer . Această incultură şahistă se răsfrânge asupra rezultatelor . Vina este nu numai a elevului care nu înţelege că fără studiu individual nu există progres , dar şi a antrenorului care ca la şcoală trebuie să le dea teme pentru acasă.

Problema nu e simplă , aici trebuie acţionat psihologic , elevul trebuie atras spre combinaţii şi partide spectaculoase , dezvoltându-i gustul şi apetenţa care în timp se transformă în reflex

Studiul e câteodată anost, comparativ cu partidele amicale ; e ca la fotbal antrenamentul fără minge

Mici concursuri de rapiditate în dezlegare sunt extrem de stimulative , competiţia este benefică şi mai utilă decât amicalele între elevi

Recomand oricărui antrenor de copii să-i pună să facă cele 300 de partide alese ale lui Alehin  ( nu numai că sunt spectaculoase, dar este excelent explicată logica planurilor şi a mutărilor

Nu există unii copii cu înclinaţii tactice şi alţii poziţionale .

Toţi au apetenţă tactică , dar unii sub impactul unor partide pierdute combinative, sau inferiorităţii faţă de alţii la calcul se refugiază pe făgaşul strategiei . Acumularea  noţiunilor strategice e mult mai anevoioasă , chiar cu aprofundarea atentă a “Sistemului meu “ a lui Nimzovici şi ţine de o anumită maturizare şi experienţă a copilului

Totuşi se poate observa dacă unora le place să joace poziţii cu centru blocat sau deschis , cu dame sau fără , cu atacuri şi contraatacuri pe flancuri etc şi în funcţie de aceste preferinţe , se poate creiona un repertoriu minim de deschideri .

Finalurile sunt partea obligatorie de predat şi aprofundat pentru orice antrenor nu numai fiincă sunt faza partidei unde se decid azi foarte multe partide dar şi pentru că inoculează noţiunile strategice .

In goană după rezultate imediate , unii antrenori preferă să marşeze pe deschideri , chestiune complet greşită .

Practic copilul rămâne dependent de memorie şi tributar la capitolul înţelegerii creaţiei şi tehnicii .

Orice schimbare de mutare a adversarului în deschiderea pregătită îi va accentua nesiguranţa şi teama.

Invăţarea cât mai rapidă a strategiei este extrem de importantă .

Făcând o paralelă cu muzica , unde se spune că dacă stăpâneşti percuţia , poţi cânta la orice instrument ( evident nu ca un virtuoz ) astfel şi cel ce are ştiinţa jocului poziţional poate învăţa uşor orice deschidere .

Altfel spus, cel mai bun doping moral sunt pregatirea şi înţelegerea şahistă .

Din punct de vedere psihologic pentru copii şi juniori cel mai important este să le inoculezi şi păstrezi ideea că sunt cei mai buni sau pot ajunge cei mai buni .

Această sugestie sau realitate este baza psihologică a motivaţiei şi implicit a progresului .

Copiii au tendinţa să îşi fixeze singuri bariere , şi pe baza unor mici experienţe anterioare să-i considere pe alţii mai buni .

In timp această mentalitate duce la blazare şi plafonare .

Prin anii ‘80 , mă întorceam de la Berliner Sommer cu Otilia Ganz, o junioară talentată din Timişoara , ea povestindu-mi despre complexele psihologice şahiste care îi frânează ascensiunea .

I-am ţinut teoria autosugestiei că e cea mai bună ( era la o vârstă când sugestia nu mai e eficientă ) .

Ulterior şi-a tapetat camera cu lozinci şi slogane aparent copilăreşti de genul :

Eu sunt cea mai bună , eu joc cel mai bine , voi deveni în scurt timp o mare jucătoare ! In anul următor a ieşit pe locul trei într-o finală de senioare extrem de puternică .

Corina Peptan de la început a fost “ injectată “ cu această teorie şi a dominat cu autoritate mulţi ani de zile şahul feminin juvenil .

De altfel nu are complexe , joacă cu nonşalanţă cu campioane mondiale sau europene : vezi Ciburdanidze , Stefanova , Alisa Marici , Kosteniuc sau Jukova

In afară de pregătirea psihologică pe termen lung este extrem de importantă , cea concretă din timpul concursului făcută de secundant .

Este vital ca jucătorul să simtă că cineva este alături de el , că îl încurajează şi are încredere în el .

Aici simultan cu acţiunea directă de fortificare a moralului , există o acţiune mai subtilă , indirectă cu efecte la fel de benefice .

Ea se referă la creerea unui climat psihologic de “confort sufletesc” ( un fel de linişte şi bună dispoziţie menită să inhibe temerile şi emoţiile .

Una din cele mai interesante experienţe a fost la unul dintre campionatele mondiale de juniori de la mijlocul anilor ‘90 .

La 16 ani participa cu şanse K. , un junior cu fantezie debordantă şi o forţă tactică ieşită din comun .

Pe de altă parte K. e un tip introvertit , aparent rebel şi nonconformist , dar în fapt un suflet foarte sensibil ce tânjeşte după afecţiune

Colaborarea şahistă a fost foarte sumară , un fel de verificare şi rememorare .

In schimb pe plan psihologic am reuşit să mă insinuez foarte bine , prin plimbări şi discuţii i-am arătat atât eu cât şi colegii lui , că ne pasă de el , că avem încredere în forţa şi jocul său , că credem sincer în şansele lui .

A jucat extrem de liniştit , relaxat şi exact şi a câştigat la pas titlul (…) .

Ulterior K. a ajuns un jucător foarte bun , dar după mine nu a dat încă măsura talentului său tocmai din cauza lipsei de pregătire psihologice .

Aici aş face o paranteză importantă :

La campionatele europene şi mondiale din ultimul timp participă circa 30 de juniori , iar pe lângă antrenorul principal mai sunt , 3-4 antrenori personali .

Pregătirea tehnică specifică se face pe bandă , cu timp limitat , iar pentru cea psihologică  evident nu rămâne timp .

In aceste condiţii de ce să ne mirăm de lipsa deja cronică de rezultate notabile .

Evident trebuie să existe un grup mic de copii cu şanse care trebuie să se bucure de o atenţie specială .

In legătură cu aceasta mai trebuie făcută o menţiune specială , chiar la antrenamente comune uzuale în timpul anului trebuie evitate grupuri cu mari diferenţe valorice .

Superioritatea flagrantă a unora evidentă în uşurinţa şi rapiditatea răspunsurilor şi rezolvărilor poate creea o inhibiţie sau un blocaj care nu se mai poate remedia .

Mai ales că la copii , pe lângă talent , contează foarte mult gradul de maturizare care diferă semnificativ chiar la aceleaşi vârste .

Nu aş vrea să rămâneţi cu ideea că modelarea psihologică implică numai laude şi întărirea încrederii .

Cred că ironia chiar în public poate amorsa ambiţii nebănuite .

Însă când e vorba de discuţii dure, serioase, ele trebuiesc purtate numai individual

Rămâne pentru dumneavoastră întrebarea care e vârsta optimă pentru modelarea psihologică , care e vârsta limită de intervenţie , şi ce se poate face la nivel de seniori şi senioare ….
urmează în articolul următor                                   
Sergiu-Henric Grünberg
, maestru internațional
SURSA: https://iulianceausescu.wordpress.com/
urmează în articolul următor

Bancuri

–Domnule doctor, sunteţi sigur că operaţia o să reuşească?
–Nu vă faceţi griji… în caz că nu reuşeşte, nici n-o să vă daţi seama.
http://forum.citatepedia.ro/index.php/topic,124.0.html

După o noapte de insomnie, iese leul dimineaţa nervos din casă şi dă cu ochii de vulpe:
– Ascultă  şireato, cine e regele animalelor?
Tu, tu, tu eşti, măria ta, zice vulpea tremurând de frică.
Mai merge şi dă peste lup:
– Ia zi mă,cine e regele animalelor, că-ţi mănânc ficaţii acu’!
– Măria ta, zice lupul galben de frică.
Mai merge el şi dă într-o poiană peste elefant, care mânca liniştit:
– Ia zi mă, umflatule, cine e regele animalelor, că-ţi scot inima şi-o frig!
Elefantul îl prinde cu trompa de după ceafă, îl izbeşte de vreo trei copaci şi-l lasă lat în mijlocul drumului, întorcându-se apoi netulburat la masă. Leul zace inconştient vreo juma’ de oră, după care se ridică greoi şchiopătând şi mormăind:
– Ei, dacă nu ştii, nu ştii şi gata, nu trebuie să devii violent.

Leul cheamă toate animalele și le spune: – Cei frumoși – în stânga, cei deștepți – în dreapta. Toate animalele s-au despărțit, numai maimuța a rămas pe loc. – Dar, tu ce faci? întreabă leul. – Ce vrei, să mă rup în două?

 „Pe o șosea din USA , în mijlocul deșertului, trece un motociclist cu
un motor super-dooper, 300 km/h …
Când ajunge în dreptul unui bar,dintr-un orășel mic, strigă:
„Cine mai are motocicletă ca a meaaaaaaaaaaaaaaaa?”
Peste 1 oră, iar trece și strigă:
„Cine mai are motocicleta ca a meaaaaaaaaaaaaaaaaaaa?”
După altă oră …. :
„Cine mai are motocicletă ca a meaaaaaaaaaaaaaaa?”.
Un tip din bar, enervat, iese afară și strigă:
„Eu!”.
Ora urmatoare, iar trece tipul și strigă:
„Și cum se opreșteeeeeeeeeeeeeeeee ???!!!”

  http://forum.citatepedia.ro/index.php/topic,279.msg1016/topicseen.html#new