Nu e ginerele
La o cununie una din invitate îl întreabă pe Bulă:
– Dumneata ești ginerele?
– Nu, eu am ieșit în semifinală.
Sursa: Viața preafericitului Bulă în 1000 de bancuri
La o cununie una din invitate îl întreabă pe Bulă:
– Dumneata ești ginerele?
– Nu, eu am ieșit în semifinală.
Sursa: Viața preafericitului Bulă în 1000 de bancuri
Acum 4 ani
superb cantecul..este inspirat din psaltire 🙂
Majoritatea părinților se întreabă la ce vârstă trebuie să își dea copilul la șah pentru a obține performanțe. Există o vârstă optimă?
Șahul, ca orice alt sport, presupune foarte mult efort. Studiul șahului nu se limitează la cunoașterea pieselor și a mutărilor, ci la un întreg sistem de studiu. În perioada de inițiere învățăm foarte multe lucruri despre piese și rolul lor, scopul jocului, câteva idei de deschidere a jocului, finaluri simple și maturi simple.
Cu cât avansăm mai mult în studiul șahului, cu atât problemele se intensifică mai mult. Apar noțiuni despre deschideri, strategiile jocului de mijloc și finaluri complexe. E foarte greu ca un jucător să ajungă să le stăpânească pe toate.
Uneori îți joci foarte bine deschiderea, dar ai probleme cu jocul de mijloc, alteori abia treci de deschidere, dar astepți cu nerăbdare jocul de final. Iar alteori le joci pe ambele foarte bine, dar nu îți stăpânești finalurile. Așadar, șahul este un joc deosebit de complex care presupune foarte multă muncă și timp, pentru a ajunge campion.
Sistemul de deschideri trebuie mereu îmbunătățit sau schimbat, iar studiul adversarilor pare să nu se sfârșească niciodată. Până și campionii mondiali se pregătesc temeinic pentru fiecare campionat. Nu poți să ajungi campion și să te oprești acolo. Locul trebuie menținut și deci, tot timpul este nevoie de studiu.
Pentru copii, șahul poate părea ceva distractiv și atât la început. Se știe deja că șahul se face plăcut foarte mult prin faptul că este unul dintre cele mai competitive sporturi. Unul pierde, unul câștigă. Remiza este doar o concesie, la care nici un jucător nu visează, decât în momentele total nefavorabile.
Fiind atât de competitiv, șahul este prietenul copiilor. Se știe deja ca orgolii mai mari decât copiii, puțini adulți au. Din orgoliu izvorăște și pasiunea pentru șah, pasiunea pentru a fi cel mai bun.
Copiii se întrec prima dată la meciurile de acasă, printre prieteni sau vecini. Apoi se înscriu la un club de șah pentru a-și testa forțele și împotriva altor adversari, și una peste alta, ajung la primul lor concurs de șah.
Primul concurs este decisiv pentru ei. El aprinde dorința de a fi cei mai buni sau nu. Dacă da, vor dori să studieze mai mult. Dacă nu, după primul concurs se vor orienta către alte sporturi sau activități la care se vor simți ei mai buni.
Dacă vor alege însă șahul, atunci vor începe prin a se pregati tot mai mult. După primul concurs urmează așadar și altele. În timp, concurența fiind foarte mare în juniorat, copiii trebuie să învețe tot mai mult pentru a fi cei mai buni. De cele mai multe ori nu talentul decide câștigătorul concursului, ci experiența jucătorului. Un copil care face șah de câteva luni se deosebește clar de unul care a învățat doar acasă de la frații mai mari, sau invers, față de unul care face de câțiva ani de zile.
Care este deci vârsta ideală pentru a începe studiul șahului? Răspunsul este că vârsta diferă de la un copil la altul, depinzând de nivelul lor de înțelegere. Unii copii sunt mai precoce și pot începe de la 4 ani jumătate, alții de la 5 ani, 5 ani și jumătate.
Ideal este ca un copil să înceapă șahul în momentul în care poate să îl înțeleagă în felul lui. La început ca o poveste, un joc, după care ca un sport.
Andrada Cioteanu, scoaladesah.ro
Sursa: https://www.tpu.ro/hobbys-pets/care-este-varsta-optima-
Să trăim lucrurile pentru slava lui Dumnezeu, nu pentru ca să ne ştie oamenii că suntem noi cine-știe-cine, că am făcut noi cine-ştie-ce. Dumnezeu ştie cine suntem, Dumnezeu ştie ce suntem.
Când îţi aduci aminte de Dumnezeu, înmulţeşte rugăciunea, ca atunci când Îl vei uita, Domnul să-Şi aducă aminte de tine. Deci, când îţi aduci aminte de Dumnezeu, ce să faci? Înmulţeşte rugăciunea! De ce? Ca atunci când Îl vei uita, Domnul să-Și aducă aminte de tine. E un cuvânt pe care l-am găsit în Filocalie; de când l-am citit pentru prima dată, mi s-a implantat în minte şi-am rămas cu el şi îl duc mai departe şi îl spun şi altora.
Deci să înmulţim rugăciunea, dar s-o înmulţim nu aşa, citind numai ca să ne găsim treaba: că am citit o Psaltire întreagă, că am citit cincisprezece acatiste sau patruzeci de paraclise. Citiţi cât puteţi, faceţi-vă o rânduială de fiecare zi, găsiţi vreme şi pentru Dumnezeu, nu numai pentru lumea asta, nu numai pentru televizor, nu numai pentru altceva. Găsiţi vreme pentru Dumnezeu, căutaţi vreme pentru Dumnezeu, căutaţi prilejuri de întâlnire cu Dumnezeu, căutaţi prilejuri de vorbire cu Dumnezeu. Spuneţi-I lui Dumnezeu nu numai lucrurile acestea pământeşti, nu-I spuneţi numai: „ Doamne, îmi lipseşte asta şi-mi lipseşte ailaltă”. Spuneţi-I lui Dumnezeu: „Vreau să mă mântuiesc; vreau să Te am în sufletul meu; vreau să te am Păstorul meu”.
Să folosim toate prilejurile de a primi binecuvântările lui Dumnezeu de la sfintele slujbe, să folosim prilejurile de a fi la sfintele slujbe, în „cerul cel de pe pământ”; căci biserica e şi cerul cel de pe pământ, şi tinda Raiului, şi casa lui Dumnezeu, şi poarta cerului, şi locul împlinitor, şi locul fericirii. Să trăim lucrurile acestea pentru slava lui Dumnezeu, nu pentru ca să ne ştie oamenii că suntem noi cine-știe-cine, că am făcut noi cine-ştie-ce. Dumnezeu ştie cine suntem, Dumnezeu ştie ce suntem, dar să căutăm să trăim o viaţă pentru mărirea lui Dumnezeu.
(Arhimandritul Teofil Părăian, Disciplina interioară prin rugăciunea de toată vremea, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2006, p. 50)
https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/gasiti-timp-pentru-dumnezeu
Posted by nicu valahu pe decembrie 23, 2013
Mi-am propus sa fac o succinta analiza a situatiei sahului romanesc la nivel de copii si juniori, in ideea unei strategii coerente care sa readuca lucrurile pe un fagas normal .
Daca stam cu bratele incrucisate si ne plangem, in cativa ani ne vom trezi descoperiti si la seniori si la senioare .
Progresul copiiilor si juniorilor depinde de patru factori decidenti: parinti, antrenor, club, federatie, cu precizarea ca parintii au intotdeauna ultimul cuvant .
Strategia imbunatatirii situatiei se poate aplica pe 3 paliere, unde la fiecare suntem deficitari :
A – strict sahist
B – educational
C – psihologic
Parintii
Rolul parintilor este mai important decat pare la prima vedere, vizand un apect decisiv pentru progresul copiiilor si anume : studiul individual de acasa!
La fel ca la scoala, ce inveti cu antrenorul nu se fixeaza, daca nu e dublat de teme si repetitii acasa . De altfel foarte multi copii talentati s-au ratat , nemuncind de loc acasa, sub privirea ingaduitoare a parintilor
Evident pe palierul sahist un rol determinant il joaca antrenorii.
Antrenorii nostri, o mare parte foarte competenti, gresesc grav si aici am sa indic cateva greseli tipice :
Cu alte cuvinte trebuie tinut cont de profilul initial al jucatorului .
Asta nu inseamna ca nu trebuie insistat si pe registrul mai slab, dar in primul rand trebuie tinut cont de faptul ca trebuie intretinuta si cultivata placerea si pasiunea jucatorului de a juca sah .
Aici nu e vorba numai de incepatori, ci si de juniori “consacrati” care, gratie inceputului gresit, continua sa acumuleze mecanic, memoria estompand lipsa de intelegere si de cunostinte de baza. Mai mult, datorita unui conservatorism prost inteles si a unei false sigurante, nu-si mai schimba niciodata repertoriul initial .
Unii antrenori ii invata pe copii sa inceapa cu d4 sau c4 (fiind de parere ca la e4 e prea mult de invatat). Este un compromis condamnabil, datorat in mare comoditatii, dar si lipsei de profesionalism.
Urmarea se vede in timp, fiindca dupa un inceput debordant, datorat in mare parte si talentului copilului, jucatorul se plafoneaza si lumea nu intelege de ce.
Dealtfel este evident ca, jucand aceleasi tipuri de pozitii, jucatorul se blazeaza in timp, devine tributar obisnuintei, se teme sa abordeze noi deschideri si pozitii, si nu mai poate progresa.
Va dau exemple edificatoare de la noi : Luminita Cosma, care de mic copil juca franceza si platforma ca si acum , Levente Vajda cu combaterea sicilienei cu c3, sau Vlad Jianu cu Indiana veche sau dragonul. Toti mari talente, expusi mereu unei pregatiri la fix, dar incapabili mental sa mai schimbe .
De altfel practica confirma teoria, astfel Mihai Ghinda, cel mai prodigios antrenor roman modern, a aplicat riguros invatarea “stiintifica” a sahului si ca urmare a crescut cel mai mare numar de mari maestri. Din noul val, mi se pare ca doar Ciprian Nanu ii calca pe urme, cu anumite lacune de experienta, cu o metoda nu atat de elaborata, dar pragmatica si flexibila adecvata dinamismului sahului modern.
Sahul modern se bazeaza mult pe calcul. Cunosc mult sahisti care fac o gramada de combinatii la antrenament, iar la tabla scapa sacrificii elementare. Sigur, la tabla nu-ti spune nimeni ca in pozitia respectiva exista o combinatie, unii pun gasirea ei pe baza intuitiei sahiste , dar in mod evident exista si un clopotel obiectiv care te alerteaza pe baza celor invatate in timp, ca pozitia intruneste elementele care favorizeaza combinatia sau nu .
Sigur ca un calcul si o apreciere exacta tine de starea de luciditate si confort a jucatorului care se leaga de aspectele educationale si psihologice.
Clubul : fiind vorba de copii sa vorbim intai de cluburile sportive scolare .
Toate consideratiile expuse mai sus referitoare la antrenorii individuali raman valabile si pentru antrenorii scolilor sportive, cu precizarea ca antrenamentele colective au specificul lor si de multe ori un grad de dificultate sporit.
Trecand peste neaunsurile colectivului eterogen : diferente de cunostinte sau intelegere, probleme de disciplina, programa si structurare rigide dictate de o legislatie de mult depasita, exista si avantaje de ordin sahist :
Elementele de baza ale sahului se acumuleaza mai usor pe fondul unei competitii concurente. Astfel, campionul dezlegarilor rapide va fi stimulat de succes, iar cel ale carui rezolvari si raspunsuri au fost mai incete sau gresite in raport cu ale celorlalti va munci mai mult, va aprofunda temele de acasa in speranta unei revanse.
Mai mult, in cadrul antrenamentului colectiv, intr-o atmosfera placuta si prieteneasca se cladesc bazele unei empatii, camaraderii, solidaritati care mai tarziu se regasesc in spiritul de echipa!
Am constatat ca la CSS1 din Timisoara la ore se fac numai combinatii, finaluri, pozitii tip si se discuta planuri si idei tematice, adica exact ceea ce e indicat.
Cluburile de performanta de divizie trebuie sa asigure instructia juniorilor la un nivel superior unde tehnica, subtilitatea si profunzimea conteaza cel mai mult.
Concluzie : Antrenorul federal trebuie sa comunice cu principalii antrenori de copii fie ei individuali sau de cluburile sportive scolare, furnizandu-le materiale de specialitate specifice, organizand cursuri de perfectionare si chiar atragandu-le atentia asupra unor devieri de la linia fireasca de invatare a elevilor.
Cantonamentele pentru juniori si senioare , nu trebuie sa aiba nimic de-a face cu deschiderile ci numai cu finaluri, combinatii si strategie. La Scoala Marilor Maestre din Tbilisi nu s-a studiat niciodata o deschidere, iar sahistele gruzine au dominat sahul mondial o perioada suficient de lunga.
.
Aici in mod evident rolul parintilor este preponderent.
Pe de alta parte de multe ori parintii gresesc “omeneste” in lipsa unor indicatii si lamuriri care ar trebui sa vina cel putin de la antrenor, daca nu si de la club sau federatie.
Parintii, fericiti ca au un copil talentat, sunt tentati sa creada ca au de a face cu un mic geniu, confundand de cele mai multe ori promisiunea cu certitudinea.
In aceste conditii, sunt dispusi sa sa inchida ochii la scaderea randamentului la scoala dar si la sah, considerand ca puiul lor este supus la eforturi suplimentare prea mari. Este o greseala mare in opinia mea fiindca, in conditiile unei concurente acerbe la sah, nimeni nu-ti poate garanta succesul, iar slabirea interesului pentru scoala sau chiar abandonarea ei inchide tot mai multe porti in viata.
Chiar daca e greu, cred ca trebuie jucat la 2 capete, mai ales ca o instructie serioasa iti dezvolta logica, gandirea si personalitatea. Dintr-o mandrie de breasla, plecand de la denumirea sahului ca sport al mintii, eu astept ca sahistii de varf sa devina personalitati complexe, capabile sa vorbeasca sau sa scrie intr-un mod deosebit, intr-un cuvant sa straluceasca in societate . Evident nu e usor, dar asteptarile in viata de la oamenii cu vocatie sunt mult mai mari .
Copiii “porniti tare” sunt inerent victime ale efectelor unei relative celebritati timpurii, ale unui mediu sahist de cele mai multe ori nociv si evident ale ispitelor varstei.
In aceste conditii, controlul, grija, supravegherea, atentia dar si afectiunea sunt obligatorii. Daca de multe ori parintii, subiectivi prin natura lor, pacatuiesc, este datoria celorlalti sa le deschida ochii si in primul rand a antrenorului .
Antrenorul are un rol important, atat sa deschida ochii parintilor, cat si sa vegheze la derapajele elevului. Pe palierul strict sahist, sunt cateva aspecte esentiale care tin in primul rand de etica profesionala a antrenorului.
Cluburile au si ele un rol important. Pe langa asigurarea pregatirii copilului, trebuie lucrat serios la implementarea unui simt de responsabilitate si solidaritate (bazata pe apatenenta la un grup, fie el club sau echipa nationala) amandoua extrem de utile in viata.
Federatia la randul ei trebuie sa vegheze la randul ei:
In acest sens colaborarea cu antrenorii, cluburile si chiar parintii este obligatorie.
Pana la urma, faptul ca succesele la nivel de copii si juniori au scazut drastic in ultimii ani este o dovada a lipsei de strategie si chiar a unui vadit dezinteres, in fapt a unei lipse de profesionalism evidente.
Concluzile sunt clare :
Am sa incep cu un exemplu din tenis :
Novak Djockovic, intrebat despre secretul suprematiei celor 4 : Federer , Nadal , Djokovic si Murray a dat urmatoarea explicatie :
Mai sunt vreo 10 jucatori apropiati de noi ca tehnica, talent si pregatire, dar noi ii dominam la capitolul mental : avem acea mentalitate de invingator , acea siguranta si incredere in sine care te fac sa trimiti mingea unde vrei, sa nu-ti tremure mana pe racheta si sa nu dezarmezi niciodata!
La fel este si in sah. Acolo sus in elita toti sunt geniali, bine pregatiti si conseiati, muncesc tot timpul, dar numai unii, ajutati de o mentalitate superioara, ajung mari campioni.
In sah ca si in viata, psihologia joaca un rol determinant .
Ca si alte sporturi, antrenorii considera ca ei sunt foarte buni psihologi, si ca atare nu au nevoie de un psiholog profesionist. Este fals , aceasta afirmatie vine de la un om care a avut multe succese in domeniul antrenoratului, datorate in mare parte actiunilor pe plan psihologic .
Exista, e adevarat, un palier sahist, sa zicem elementar, unde antrenorul poate actiona psihologic si am sa dau cateva exemple:
De foarte multe ori situatia in turneul individual sau pe echipe impune remiza .
Pentru aceasta jucatorii ar trebui sa aiba in repertoriu deschideri de rezerva fara mari pretentii, solide, cu sanse mari de egalare .
Mai mult cand joaca impotriva unor adversari aprioric considerati mai tari, copii sunt invatati sa joace variante rare. Gresit, fiindca se ajunge de obicei la pozitii necunoscute de ambele parti, cu avantaj evident pentru cel mai tare. Cele mai indicate in cazurile acestea sunt variantele principale, care duc la o egalitate relativa .
Exista emotii normale cand copiii urmeaza sa intalneasca jucatori mai tari .
Ele pot fi inhibate punand problema invers : cum gandeste cel tare in ideea ca se simte obligat sa castige, in conditiile in care datorita analizelor teoretice avansate, e foarte greu sa rastorni echilibrul .
Jucatorii nu sunt conseiati cum sa reactioneze cand adversarul iese complet din repertoriul tipic, sa zicem joaca d4 in loc de e4, cum juca pana atunci. Este evident ca ti s-a pregatit ceva, in consecinta trebuie sa schimbi cu orice risc, abordand variante nu prea familiare, dar oricum mai necunoscute adversarului tau .
Important este jocul pe slabiciunile adversarului, adica orientarea jocului spre pozitii unde nu se simte confortabil, de exemplu complicatii tactice in fata unui jucator pozitional sau invers un joc sec impotriva unui tactician .
Jucatorii trebuie sa inteleaga ca in sah exista mereu solutii neasteptate, ca, pe fondul relaxarii sau al crizei de timp, adversarul poate gresi decisiv , chiar in pozitii castigate teoretic .
Important este si modul de gestionare al partidei :
Exista jucatori, care se scoala de la masa dupa fiecare mutare, chipurile sa se relaxeze. In primul rand nu aprofundeaza mai serios partida, negandind pe timpul adversarului, in al doilea rand isi pierd concentrarea, nemaivorbind ca unii mai se uita si la alte partide, apreciind si calculand involuntar si astfel obosindu-se inutil.
Altii dimpotriva, nu se scoala de la masa, iar aceasta concentrare fortata si continua ii face sa-si piarda luciditatea. Aceste deprinderi trebuiesc corectate drastic de antrenor .
Exista greseli grave si in materie de gestionare a timpului. Prima cauza este indecizia : jucatorii se scuza ca au calculat mult ; adevarul e ca nu pot aprecia pozitia si gandesc in gol . Cauza e lipsa de intelegere, de tehnica si de cunostinte.
Regula, in cazuri de indecizie, este ca daca nu gasesti ceva concret, sa faci mutarea naturala in concordanta cu principiile elementare ale sahului.
Unii antrenori, pentru a-si feri elevii de crize de timp, ii pun sa joace blitzuri la antrenamente. Nu este eficient, fiindca nu joci in aceleasi conditii de tensiune si stress. In conditiile sahului dinamic de azi, reteta consta tot in pregatire teoretica in deschideri, in cunoasterea planurilor si ideilor din jocul de mijloc si in imbunatatirea tehnicii in finaluri.
Importanta e si atitudinea : astfel multi jucatori, si cu atat mai mult juniori, sunt uneori intr-o stare de confuzie privind evaluarea pozitiei, daca stai prost si figura ta tradeaza supararea sau resemnarea, atunci iti edifici pe deplin adversarul , ajutandu-l sa castige .
Daca dimpotriva, poti afisa o stare optimista sau indiferenta, atunci dubiul sau incertitudinea lui se pot accentua cu repercusiuni directe in joc.
Un rol foarte important il joaca parintii :
– trebuie sa inteleaga faptul ca practicarea sahului ii fura copilului din bucuriile copilariei si compensatia se poate da numai prin dragoste si intelegere
– trebuie sa vegheze la o prestatie buna la scoala si sa-l fereasca de influente nefaste
– trebuie sa–l canalizeze pe munca si pregatire si lectura, tinandu-l departe de jocuri pe calculator
– trebuie sa aiba rabdare si sa colaboreze cu antrenorul pentru orice detaliu
Sa trecem acum la o faza superioara legata de psihologie si anume actiunile si mesajele motivationale .
Precizez de la inceput ca nu orice antrenor, indiferent de competenta sahista, se poate descurca la acest nivel unde sunt necesare :
– cunoasterea perfecta a profilului psihic si psihologic al elevului
– existenta unei legaturi afective complexe intre antrenor si elev , antrenorul fiind pentru copil un fel de al doilea parinte, in care copilul are incredere atat in materie de competenta cat si de sentimente
– antrenorul trebuie sa cunoasca nu numai hatisurile gandiri sahiste, dar si trairile sahistului inainte si dupa partida. Aceasta presupune evident ca antrenorul sa aiba un trecut sahist de un anumit nivel.
– inteligenta, inventivitate, putere de improvizatie din partea antrenorului
Sa trecem la exemple :
Lasand la o parte pregatirea generala exista 2 paliere unde mesajele motivationale sunt importante: inainte de partida si dupa .
Metodele de motivare psihologica sunt multiple si subtile si uneori neortodoxe pe plan strict moral. Dar sahul nu se practica in catedrale, iar daca imperativul modern al sportului este fair-playul, la echipele mari de fotbal se rezerva o marja importanta de timp simularii faulturilor.
Inainte de partida, majoritatea sahistilor au un trac natural provenind din incertitudinea deschiderii, din frica de noutati si mai ales de rezultat.
In cele mai multe cazuri, fiindca aceste temeri sunt daunatoare si prin natural lor obsesiva, consuma nervi si energie .
Datoria antrenorului este sa asigure o stare mentala optima de comfort elevului inainte de partida .
Prima faza poate fi dedicata dopajului psihologic.
Antrenorul trebuie sa arate o incredere deosebita in posibilitatile elevului si o anume siguranta in rezultatul partidei, combinata cu afisarea fata de elev a unei stari de liniste si calm si incredere , deosebit de reconfortanta pentru elev . La acestea se adauga discreditarea chiar exagerata a adversarului, cel putin sahista de exemplu : greseste sub presiune, intra in criza de timp , nu se simte comfortabil in pozitii inchise sau se descurajeaza repede in pozitii mai slabe.
Chiar si cand sansele sunt disproportionate evident in favoarea adversarului , exista metode de crestere a increderii in fortele proprii , bazate pe elemente chiar extrasahiste : el are mai multa practica si experienta , dar tu esti mai inteligent si mai cult, ai mai mare succes la fete sau gandeste-te ce bucurie ne-ai face mie si parintilor, daca l-ai bate azi!
Pentru jucatorii foarte ambitiosi este indicata chiar ironia , apasand pe coardele unui orgoliu exacerbat.
Multi jucatori sunt credinciosi sau superstitiosi, chiar si aceste caracteristici pot fi speculate cu inteligenta, de o maniera pozitiva.
Mai sunt elemente , pe care practica le-a dovedit importante de genul :
– Mimarea surprinderii si necunoasterii intr-o varianta foarte familiara , atitudine care poate induce o stare nefireasca de relaxare adversarului
– La fete, afisarea unei tinute vestimentare elegante, intotdeauna sesizata de persoane de gen feminin, care poate deconcentra adversarele.
Trecand peste aceste procedee, inainte de partida este important sa induci elevului o anume stare de relaxare , tratand orice subiect departat de partida, care sa il elibereze de tensiunea emotiilor. Astfel poate aborda partida mai calm si utilizand la parametrii ridicati puterea de concentrare si energia.
Faza post partida este destul de importanta, desi multi o trateaza cu indiferenta. Dupa o partida castigata, intervine o stare de euforie a elevului cu doua repercusiuni negative :
– trece usor peste greseli , inexactitati , omisiuni sau noroc
– se relaxeaza prematur in perspectiva partidelor urmatoare
Aici e necesar un tact deosebit , prin care nediminuand bucuria succesului, sa readuci lucrurile pe un fagas normal
Mai complicate sunt metodele de redresare si recuperare ale elevului dupa o partida pierduta .
Din punctual meu de vedere, problema cea mai critica din sah este legata de traumele psihice si psihologice cauzate de infrangeri.
Comparativ cu viata, traumele infrangerilor sunt mult mai dese si le resimti de unul singur (fara compasiunea si intelegerea celor apropiati)
Surmontarea lor si reechilibrarea e dificila, fara suportul celor apropiati.
Nu uitati ca vorbim de copii neobisnuiti cu esecurile si nefericirile vietii.
Mai mult, in sah conteaza si maniera in care pierzi , fiindca daca in alte sporturi, ai sansa recuperarii unei greseli, la sah poti pierde o partida jucata perfect, printr-o singura mutare gresita. Evident in acest caz trauma e amplificata.
In cazuri repetitive, efectul in timp e mult mai grav, fiindca modifica personalitatea jucatorului, il face sa riste tot mai putin, ii induce acea teama de infrangere care duce implacabil la ratare. Aici antrenorul oricat de dibaci ar fi poate doar sa atenueze efectele, dar nu sa vindece cauzele, cu exceptia situatilor cand e vorba de lipsa de pregatire , superficialitate sau viata nesportiva.
De altfel se cunosc destui sahisti exceptionali ca nivel de intelegere si forta de joc, care nu au avut randamentul scontat la tabla de joc, la un anumit nivel
Mai exista un aspect de care trebuie tinut cont : relaxarea dupa partida.
E un moment de risc , fiindca maturizarea psihologica (poate nu e termenul cel mai potrivit) nu se stie daca exista. Mai exact, copilul e pregatit de infrangeri scuzabile dar dureroase care ii pot afecta viitorul sahist? E o intrebare si un risc la care cu greu poti raspunde.
Din experienta mea pot sa va relatez cateva aspecte revelatoare :
Si asta in mare parte, datorata faptului ca parintii nu au putut manageria cu logica si inteligenta relatia cu bijuteriile lor , dand dovada de nerabdare, lipsa de intelegere si chiar interes material pentru specularea talentului copilului .
– o mare parte din sahistii nostri de succes sunt introvertiti gasind in sah unicul terenul propice de exprimare si deschidere
– exista de asemenea sahisti cu comportament autistic cel putin secvential
Succesul e explicabil , fiindca capacitatea de izolare cel putin temporara de problemele complicate ale vietii , iti cresc semnificativ puterea de concentrare si de mobilizare
Exista nuante importante cand vorbim de antrenamente colective si de conducerea echipelor . In principiu, studiul in colectiv e stimulativ , iar copiii din rusine , ambitie, orgoliu sau dorinta de succes dau un randament sporit.
De obicei ai de-a face cu o masa relativ eterogena cu grade diferite de cunostinte , intelegere si spontaneitate . Uneori exemplele si solutiile sahiste pun in situatii umilitoare pe unii si le afecteaza grav moralul . De aceea, recomand antrenamente sau cantonamente cu loturi cat mai omogene si din categorii de varsta apropiate , Altfel nu sunt de loc eficiente cel putin pentru o parte din participanti .
La echipe lucrurile sunt mult mai complicate, dar am sa enumar doar 2 aspecte:
– In principiu trebuie lucrat tot individual , dar acentuand poate exagerat importanta fiecaruia in parte si sporind astfel fiecaruia increderea in sine
– Trebuie creat acel liant, acel spirit de echipa care conduce la solidaritate fie in caz de succes sau esec . Trebuie accentuat faptul ca fiecare om din echipa este important indiferent de masa la care joaca , creand astfel premizele unitatii dar si responsabilitatii fiecaruia. Critica chiar si ironica , lauda sau compasiunea sunt la fel de indicate in functie de situatie si in limite rezonabile
Pana la urma se pune o intrebare fundamentala : sahul fiind un sport individual , sahul pe echipe este suma prestatiilor individuale ? sau e mai mult decat atat?
In opinia mea, depinde de conducatori; daca reusesc sa inoculeze acea mandrie de apartenenta , un real spirit de echipa, e mai mult decat atat!
Si trecem acum la ultimul capitol dar si cel mai complex legat de tarele psihice .
Ei bine, ele nu sunt depistabile pentru un antrenor , fie el oricat de inteligent si experimentat , in lipsa unor cunostinte si procedee de stricta specialitate psihologica.
In 1990 , la un cantonament la Poiana Brasov, un psiholog extrem de competent a testat psihologic 45 de copii si juniori din loturile nationale. Rezultatele au fost complet surprinzatoare : desi majoritatea proveneau din familii echilibrate si medii sociale sanatoase, aproape toti au vadit tare psihologice destul de serioase.
Nenorocirea este ca manifestandu-se la nivel de subconstient, ele stau ascunse de ochii parintilor, profesorilor sau antrenorului. Psihologia are la baza depistarea si constientizarea cauzelor care au provocat unele deviatii.
La nivel de copii si adolescenti e inca posibila o vindecare totala , pe cand la adulti se poate face doar o atenuare si limitare a efectelor acestor tare.
Concluzia se impune de la sine : consultanta psihologica autorizata periodica in marile centre si la nivel central pentru varfurile de generatie
.
Acest articol nu se vrea a fi un manual, ci o sursa de idei mai mult sau mai putin originale in domeniul pregatirii copiiilor si juniorilor.
E posibil sa gasiti aici multe truisme , dar adevarul e ca in viata oamenii uita sa aplice tocmai solutiile elementare si la indemana.
Oamenii din lumea sahului considera in mod superficial ca munca cu copiii si juniorii e mai simpla, fiindca sunt mai usor modelabili, dar neglijeaza faptul ca ai de-a face cu fiinte foarte fragile, iar greselile mai mari sau mai mici in pregatirea lor , duc implacabil la ratare.
Ce ar trebui sa inteleaga si copiii, dar si parintii si antrenorii, este urmatorul lucru esential: exista sahisti buni , foarte buni si exceptionali.
Copiii care gustat din cupa victoriei , au fost campioni , s-au bucurat de glorie si popularitate , deci au ajuns la conditia de vedeta , daca nu se realizeaza din diverse cauze , odata ajunsi din nou in anonimat, vor fi mereu intr-un fel nefericiti , purtand in suflet o infirmitate psihica nedeclarata , necunoscuta oamenilor obisnuiti !
Tineretea presupune o anume inconstienta, o falsa senzatie de mare rezerva de timp , pe care viata o curma cu brutalitate.
Pregatirea psihologica la copii e legata evident de pedagogie dar si aici teoriile moderne sunt contradictorii :
Constatand fragilitatea psihica a copilului , pedagogii moderni recomanda o educatie extreme de atenta, cu preponderenta axata pe ferirea copilului de traume (care pana acum se considera ca au rolul de a cali copilul pentru viata).
Dar oare e mai bine sa te lovesti de ele mai tarziu, in viata odata cu nedreptatile si inversarile de valori inerente? Sau : crearea prin sugetie, autosugestie, sau alte procedee a mentalitatii de invingator e utila. Mai tarziu insa, cand esecurile in viata reala abunda , la ce iti foloseste ? Sahul seamana cu viata dar nu se confunda .
Cei care au norocul sa descopere un talent, parinti , antrenori, cluburi sau federatie au datoria sa incerce sa-l valorifice, facand toate eforturile in acest sens si rugandu-se de ajutorul soartei si norocului.
Dupa cum puteti deduce, lucrurile sunt mai complexe si trebuiesc tratate ca atare .
Concluzia generala este ca daca se marseaza mult pe aspectul sahist (unde oricum se fac greseli de evaluare, etapizare, selectie progresiva si metode de predare) , aspectul educational si psihologic a caror pondere in evolutia sahistilor e foarte mare, rezultatele sunt aproape total neglijate .
Federatia trebuie sa-si asume cu mai multa responsabilitate coordonarea , monitorizarea si consultanta pentru schimba lucrurile in bine.
Nu am pretentia ca tot ce am scris e universal valabil , dar daca veti gasi cateva elemente utile, atunci sunt multumit.
Sursa: https://iulianceausescu.wordpress.com/2013/12/23/strategie/
Un loc sub soare mi-ai găsit
Bunica mea, căci m-ai iubit
Și pașii mei i-ai îndreptat
Spre-un colț de lume mai curat.
De-asupra mea eram vegheată,
De Maica Sfântă Preacurată,
Ce-n somn pe-obraz mă mângâia
Și lacrimile îmi ștergea.
M-ai învățat să lupt în viață,
Cu fruntea sus și zâmbetul pe față
Și din crâmpeiul de iubire,
Să-mpart la lume fericire!
Versuri – Eleonora Antonia Mihai & Floare de colț
și că timpul trece pe lângă tine,
Dumnezeu te așteaptă…
Când nimic nu mai are sens și ești confuz sau te simți frustrat,
Dumnezeu are un răspuns pentru tine…
Dacă dintr-o dată chipul tău se luminează și mai găsești o urmă de speranță,
Dumnezeu ți-a șoptit…
Dacă lucrurile merg bine și ai motive să fii mulțumitor,
Dumnezeu te-a binecuvântat…
Dacă ți se întâmplă ceva frumos și ești mut de uimire,
Dumnezeu ți-a zâmbit…
Amintește-ți că oriunde ai fi și oricum te-ai simți, DUMNEZEU ȘTIE…
(Anonim)
Sursa: http://www.tanarcrestin.net/
Majoritatea părinților se întreabă la ce vârstă trebuie să își dea copilul la șah pentru a obține performanțe. Există o vârstă optimă?
Șahul, ca orice alt sport, presupune foarte mult efort. Studiul șahului nu se limitează la cunoașterea pieselor și a mutărilor, ci la un întreg sistem de studiu. În perioada de inițiere învățăm foarte multe lucruri despre piese și rolul lor, scopul jocului, câteva idei de deschidere a jocului, finaluri simple și maturi simple.
Cu cât avansăm mai mult în studiul șahului, cu atât problemele se intensifică mai mult. Apar noțiuni despre deschideri, strategiile jocului de mijloc și finaluri complexe. E foarte greu ca un jucător să ajungă să le stăpânească pe toate.
Uneori îți joci foarte bine deschiderea, dar ai probleme cu jocul de mijloc, alteori abia treci de deschidere, dar astepți cu nerăbdare jocul de final. Iar alteori le joci pe ambele foarte bine, dar nu îți stăpânești finalurile. Așadar, șahul este un joc deosebit de complex care presupune foarte multă muncă și timp, pentru a ajunge campion.
Sistemul de deschideri trebuie mereu îmbunătățit sau schimbat, iar studiul adversarilor pare să nu se sfârșească niciodată. Până și campionii mondiali se pregătesc temeinic pentru fiecare campionat. Nu poți să ajungi campion și să te oprești acolo. Locul trebuie menținut și deci, tot timpul este nevoie de studiu.
Pentru copii, șahul poate părea ceva distractiv și atât la început. Se știe deja că șahul se face plăcut foarte mult prin faptul că este unul dintre cele mai competitive sporturi. Unul pierde, unul câștigă. Remiza este doar o concesie, la care nici un jucător nu visează, decât în momentele total nefavorabile.
Fiind atât de competitiv, șahul este prietenul copiilor. Se știe deja ca orgolii mai mari decât copiii, puțini adulți au. Din orgoliu izvorăște și pasiunea pentru șah, pasiunea pentru a fi cel mai bun.
Copiii se întrec prima dată la meciurile de acasă, printre prieteni sau vecini. Apoi se înscriu la un club de șah pentru a-și testa forțele și împotriva altor adversari, și una peste alta, ajung la primul lor concurs de șah.
Primul concurs este decisiv pentru ei. El aprinde dorința de a fi cei mai buni sau nu. Dacă da, vor dori să studieze mai mult. Dacă nu, după primul concurs se vor orienta către alte sporturi sau activități la care se vor simți ei mai buni.
Dacă vor alege însă șahul, atunci vor începe prin a se pregati tot mai mult. După primul concurs urmează așadar și altele. În timp, concurența fiind foarte mare în juniorat, copiii trebuie să învețe tot mai mult pentru a fi cei mai buni. De cele mai multe ori nu talentul decide câștigătorul concursului, ci experiența jucătorului. Un copil care face șah de câteva luni se deosebește clar de unul care a învățat doar acasă de la frații mai mari, sau invers, față de unul care face de câțiva ani de zile.
Care este deci vârsta ideală pentru a începe studiul șahului? Răspunsul este că vârsta diferă de la un copil la altul, depinzând de nivelul lor de înțelegere. Unii copii sunt mai precoce și pot începe de la 4 ani jumătate, alții de la 5 ani, 5 ani și jumătate.
Ideal este ca un copil să înceapă șahul în momentul în care poate să îl înțeleagă în felul lui. La început ca o poveste, un joc, după care ca un sport.
Andrada Cioteanu, scoaladesah.ro
Sursa: https://www.tpu.ro/hobbys-pets/care-este-varsta-optima-
Dacă tu nu te preţuieşti, nu te aştepta să o facă alţii.
Dacă tu te mulţumeşti cu puţin, nu te aştepta să primeşti mai mult decât îţi doreşti (iar uneori vei primi chiar mai puţin decât ţi-ai dori).
Dacă tu nu te respecţi, nu te aştepta să fii respectat.
Dacă tu nu te iubeşti, nu cere altora să te iubească pentru că nu pot să o facă. Felul în care eşti tratat de cei din jurul tău este oglinda felului în care te prezinţi în faţa lor. Primeşti atât cât văd alţii că crezi că meriţi.
Dacă vrei mai mult de la alţii, învaţă în primul rând să te preţuieşti, să te respecţi, să te iubeşti şi să nu te mulţumeşti cu puţin.
Învesteşte in tine, devino un om de valoare din toate punctele de vedere, iar astfel, când te prezinţi în faţa altora, ei se vor purta cu tine aşa cum îţi doresti.
Orice schimbare în exterior începe cu schimbarea din interior.
citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sursa: http://www.citatepedia.ro/index.php?id=76570 (este gratuit)