Clubul Sportiv de Șah „Mediator”

Persoană de contact: Mihai Partenie tel. 0721- 16 40 5

Posted by Costin Beiu pe Aprilie 8, 2016

A.S. Suetin a scris o carte intitulata “Trei pasi spre desavarsirea jocului de sah”, la editura  Pergamon Press, 1982. In acest articol sunt cateva extrase din capitolul intitulat “Laboratorul jucatorului”. Aceasta carte contine cateva din cele mai bune sfaturi pentru auto invatarea jcoului de sah.

Lucru pe jocurile proprii

Pentru jucatorii care doresc sa isi imbunatatesca jocul, analiza la rece a greselilor nu este suficienta. Problema este de a gasi cauza psihologica a acestor greseli. Nu te lasa prada mandriei, trebuie sa restabilesti cursul logic al gndirii, fortandu-te sa raspunzi cam la aceste intrebari:

1. Ce variante specifice ai calculat,cand ai luat in considerare o mutare, mai ales in momentele cheie ale meciului? E foarte important sa observi ce ai omis in calcule si ce ti-a aratat adversarul in analiza de dupa meci.
2. Ce ai luat in considerare cand ti-ai ales planul?
3. Cand iti evaluezi greselile pozitionale, forteaza-te sa intelegi cauza lor.
4. Au rezultat dintr-o intelegere gresita a pozitiei, sau datorita calculului gresit. Calculul gresit poate conduce la situatii nefavorabile.
5. Un comentariu asupra unei partide trebuie:

• sa arate punctele cheie ale partidei
• sa arate modul de gandire al celor 2 jucatori, si in particular, sa arate calculele specifice.
• sa urmareasca strategiile foloste in joc
• sa trasmita sentimentele jucatorilor.

 

Iata cateva reguli simple dar esentiale: nu analiza partida intr-o singura directie, doar prin prisma variantelor proprii. Incerca sa privesti si din prisma ideilor adversarului. De fiecare data cand faci o greseala, indica si continuarea corecta.  Nu uita ca analiza nu este joc practic.

Studiul jocurilor marilor maestrii

O armonie intre evaluare si calcul in jocul tau poate fi atinsa doar daca exersezi constant analize. Prin urmare este important sa analizezi jocurile maestrilor, sa fi capabil de a intelege corect ideile in comentariile proprii si sa evaluezi calitatea comentariilor. Exista 2 trenduri in “Metoda comentariului”:

Acorda prioritate evaluarii de natura generala. Variantele specifice trebuie illustrate si spune ideile principale. Un bun exemplu il reprezinta “Bronstein’s Zurich 1953 Tournament Book”

1. In afara variantelor, fa o evaluare a pozitiei, trecand de la particular la general. Fa rar o generalizare larga, si acorda atentie detaliilor analizei, si studierii resurselor latent combinationale. Un bun exemplu al acestui stil este Chigorin.

Astfel, exista 2 metode de comenatriu, ambele perfect valabile. Fiecare indica realitatea sahului: deductive (de la general la particular) – continutul strategic al unei partide,  si inductiva ( de la particular la general) – continutul tactic. Metoda moderna de comentariu este de a sintetiza cele doua metode, comnbinand armonios analizele specifice cu evaluarile generale. Alexander Alehin a fost un exemplu bun al acestei abordari sintetizate de comentariu. Abilitatea de a a face evaluari critice asupra comenatriului studiat, abilitatea de a gandi independent, sunt caliati esentiale pentru un analist.

Lucru cu litaratura

Daca desconsideri citirea lucrarilor metodice si in special studiul informatiilor vei avea surpize neplacute. Un “jucator inascut” nu va atinge nivele ridicate. Pe de alta parte, citiirea cartilor de sah este pur si simplu o necesitate. Nu trebuie uitat ca materialele despre sah, sub orice forma, necesita intotdeauna o perceptie activa. Acest lucru presupune in particular un studiu critic asupra literaturii, ceea ce nu este intotdeuna usor de realizat. Trebuie mentionat faptul ca un studiu prea scrupulous, din coperta in coperta, chiar si a celei mai reusite carti poate conduce la pierderea gandirii proprii, chiar si a “gustului” pentru sah. Cum se poate ajunge la un echilibru? Cred ca depende de obiectivul pe care ti l-ai ales in imbunatatirea stilului. Acesta este strans legat de dezvoltarea abilitatii analitice.

Nimzovitch a scris in cartea “Cum am devenit mare amestru”: “Am luat cartea turneului de la Nuremberg din 1906 cu observatiile lui  Tarrasch, si am dus-o la un legator si l-am rugat sa adauge pagini albe intre 2 pagini de text. Si apoi am inceput sa lucrez la partide. .. Fiecare rezultat observat l-am scris pe paginile intermedare. Intotdeauna am jucat de o parte a mesei, fie la alb fie la negru. Prima data m-am chinuit sa gasesc cea mai buna mutare apoi ma uitam la mutarea din meci. In acest fel fiecare meci dura cca. 6 ore. Mi-am imbunatatit metoda de invatatre pe parcurs. In unul din meciurile lui Salwe sa ajuns la o pozitie tipica de pion izolat: calul alb la f3 si pionul la d4, calul negru a d7 si pionul la f7 (in plus fiecare avea o multime de piese). S-a dovedit ca albul nu avea niciun motiv sa se grabeasca la ocuparea campului e5 cu calul, deoarece in cateva mutari calul negru a ajuns la d5 si astfel fara efort din partea albului, campul ajungea in stapanirea acestuia. Astfel de observatii le-am notat pe paginile albe, si, in plus, ceea  ce vreau sa spun este ca nu erau obsrvatii cu continut sahistic in intregime,  dar si observatii psihologice. Rezultatele eforturilor mele au fost dupa cum urmeaza:

1. Am pregatit deschiderile
2. Am devenit mai bun in jocul de asteptare, si am gasit de neinteles  ca in trecut faceam sacrificii fara un calcul exact
3. Un rezultat important a fost faptul ca, datorita studiului atent al anumitor jocuri, am inceput sa inteleg strategia jocurilor inchise, si, in particular, am inteles principiile lantului de pioni si, in parte, a centralizarii.”

Indiferent de cartea pe care o studiem, trebuie sa fim capabili sa separam partea importanta de cea mai putin importanta, si sa gasim esenta problemei aparute. In studiul sahului, arta analizei critice este intodeauna importanta.

Sursa:  Chess Training blog
Am preluat de pe :  https://iulianceausescu.wordpress.com/2016/04/08/laboratorul-jucatorului-de-sah-

 

  Au nevoie, de fapt, jucătorii de şah de psihologie?

Psihologia şahistă este un domeniu actual al cercetărilor de specialitate, totuşi unul relativ tânăr. Necesitatea unei analize psihologice obiective a activităţii şahistului rezultă din însăşi esenţa luptei oamenilor în faţa tablei de şah.

Cele mai multe poziţii care apar în timpul jocului sunt destul de complicate. Aceasta înseamnă că singura cale absolută, cea mai bună (care nu există mereu) nu este găsită în împrejurările respective şi, de aici, alegerea mutării depinde în mare măsură de caracteristicile individuale ale jucătorului, adică de experienţă, ştiinţă, temperament, obişnuinţa de a gândi, aprecierea comparativă a forţei de joc a adversarului şi altele.

De aici rezultă că temeinica cunoaştere a adversarului, sesizarea şi înţelegerea scopurilor către care tinde acesta, dar şi aprecierea corectă a propriilor posibilităţi, permit să se intuiască, cu o  mare marjă de probabilitate, mersul viitoarelor evenimente şi să se aleagă o linie corectă pentru propriul comportament.

De aceea, dacă vrea să aibă succes, jucătorul trebuie nu numai să cunoască bine teoria şi să stăpânească tehnica jocului – el trebuie să aibă şi capacitatea de a sesiza plusurile şi minusurile rezultate din stilul şi caracterul adversarului. Mai mult, el trebuie să se autoaprecieze cu obiectivitate

Includerea factorilor psihologici în analiza situaţiei este o condiţie necesară pentru o comportare şahistă de succes. Alehin a accentuat: “Pentru a avea succes, eu consider că trebuie, în primul rând, să-mi cunosc propriile tării şi slăbiciuni, iar în al doilea, să înţeleg tăriile şi slăbiciunile adversarilor…

Pentru şah, pentru lupta şahistă este necesară, înainte de toate, cunoaşterea naturii umane, înţelegerea psihicului adversarului. Înainte de a lupta numai cu figurile, noi luptăm, totuşi (sau cel puţin încercăm) cu adversarul, contra voinţei şi nervilor săi, folosim calităţile sale personale, şi nu în ultimul rând vanitatea sa.”

Aceste caracteristici ale luptei şahiste, sesizate cu inteligenţă, sunt adesea uitate sau greşit înţelese, chiar în zilele noastre. De aceea se evidenţiază abordarea incorectă a psihologiei şahiste la capătul a două extreme:

Reprezentanţii unui punct de vedere consideră că, într-o oarecare măsură, ar exista o teorie şahistă “pură”, care – dacă este folosită corect în practică – nu ar lăsa loc pentru “speculaţii” psihologice.

Personalitatea adversarului şi înclinaţiile proprii nu ar trebui să fie luate în considerare la luarea deciziilor. Acest punct de vedere era împărtăşit de marele maestru Rubinștein – care – la întrebarea:cu cine joacă astăzi? – a răspuns: “Aceasta nu are nici o importanţă. Astăzi eu joc contra pieselor negre.”

La începutul drumului său creator, Capablanca avea concepţii asemănătoare. El scria: “Când mă aşez la tablă mă gândesc doar la poziţie, nu şi la adversar. Dacă acum se priveşte şahul ca ştiinţă, artă sau sport, indiferent cum – psihologia nu are nici o legătură cu el, ea stă doar în calea şahului adevărat”.

Lipsa de orice consistenţă a unei astfel de abordări a rolului factorilor psihologici în şah iese la iveală în mod clar la analizarea exemplelor din practică

Sursa: https://sahvelier.blogspot.ro/search/label/Şahul în şcoală?
Publicat de „https://”Constantin Clement Velier

Șahul este sportul minții. De aceea este benefic să cunoștem cum ne putem îmbunătății activitatea cerebrală.

 Chiar dacă poate uneori nu ne-am gândit la asta, ceea ce mâncăm zi de zi are efecte asupra creierului. Există alimente care ne ajută să fim mai concentraţi şi să ne păstrăm tinere celulele nervoase.

Creierul are nevoie de anumite substanţe, dar şi de vitamine pentru a funcţiona la capacitate maximă. Specialiştii au demonstrat că sfecla roşie şi salvia îmbunătăţesc performanţele.

„Sfecla roşie conţine nitraţi naturali care ajută la circulaţia sanguină din creier şi astfel ne ajută să fim mai concentraţi. Ideal este să se mănânce crudă sau sub formă de suc, deoarece prin gătire sau fierbere se pierd o parte din nutrienți.

 Salvia ajută la procesul de învăţare. Îmbunătăţeşte memoria pe termen scurt, dar trebuie consumată sub formă de tinctură pentru a-şi păstra proprietăţile“, spune Ioana Bojan, medic internist.

 Fierul şi vitamina B, esenţiale pentru creier. Fierul şi vitamina B au un rol important în funcţionarea creierului. Studiile au arătat că persoanele care au deficienţe de fier (anemie) gândesc mai greu decât cele care nu au această problemă. „Carnea de vită, ficatul, dar şi toate legumele verzi care conţin fier sunt beneficie pentru creier şi ajută la îmbunătăţirea capacităţii de concetrare. De asemenea alimente care conţin vitamina B (acid folic) şi magneziu sunt esenţiale pentru creier. Printre aceastea se numără: lintea, migdalele, susanul, ouăle, cerealele integrale, spanacul, dar şi orezul brun.

Vitamina B12 este şi ea senţială pentru creier. Se găseşte în peşte, ouă şi carne. Deficienţele mari de vitamina B12 pot duce în timp la boli degenerative cum al fi ”Alzheimer”, mai spune medicul.

Morcovii şi strugurii menţin creierul tânăr. Cu toţii ştim că morcovii sunt recomandaţi pentru vedere, dar ei conţin o substanţă care ne menţine creierul tânăr. „Morcovii sunt bogaţi în luteină, o substanţă care încetineşte procesul de îmbătrânire al creierului”De asemenea, creierul are nevoie de glucoză pentru a funcţiona normal. Strugurii sunt fructele cele mai bogate în zahăr şi ajută la întărirea neuronilor. ”Este însă vorba doar de glucoza pe care o obţinem din fructe, nu şi de zahărul procesat sau dulciuri, deoarece o cantitate mare din acestea poate dăuna creierului“, explică medicul.

Peştele, hrană pentru creier: ”Peştele este bogat în Omega 3 şi 6 care sunt grăsimi foarte bune pentru creier. Peştele este sănătos pentru întregul organism. „Peştele este vital dacă vreți să aveţi memorie bună, lucididate şi capacitate rapidă de a răspunde tuturor problemelor. Este bogat în acizi graşi care ajută la dezvoltarea şi funcţionarea creierului. Peştele trebuie consumat de trei ori pe săptămână. Sardinele şi peştele gras în general sunt o hrană preferată de creierul nostru“, mai spune medicul.

Alimente dăunătoare pentru creier:

Aşa cum există alimente care ne ajută să avem o minte brici, există şi substanţe care ne încetinesc creierul. „Alcoolul consumat regulat distruge în timp ireversibil celulele din creier. Tutunul are şi el chimicale care pot duce în timp nu doar la afectarea plămânilor, ci şi a creierului. Toate alimentele procesate, de la mezeluri, semipreparate şi până la mâncare de tip fast-food, conţin o serie de E-uri care afectează creierul dacă sunt consumate în exces.

Şi sarea în exces dăunează, la fel ca şi prăjelile prin care se eliberează anumite toxine“, a mai spus medicul. Citeşte şi: Misterele creierului uman. Credem tot ceea ce ne este repetat, alegem varianta mai sigură, judecăm după ceea ce ne este arătat şi estimăm
Citeste mai mult: adev.ro/o2todo