Privighetoarea începătoare

ÎNTR-O ZI, Hogea intră într-o livadă și începu să mănânce portocale.
– Ce faci, omule? îl întrebă stăpânul livezii, zărindu-l în copac.
– Păi… sunt privighetoare, zise el scoțînd niște sunete stranii, în încercarea de a imita cântecul privighetorii.
– Ce fel de cântat e ăsta? se miră omul.
– De privighetoare începătoare!

Folclor din Balcani
(Repovestiri din limba turcă de Adelina Paunovici)

Bunicii

Albiți de vreme și necazuri,
La gura sobei, povestesc.
– Știi tu când pentru prima oară
Ți-am spus atunci că te iubesc?

-O, da, zâmbește blând bătrâna,
Și eu ți-am dat, spre amintire,
Din părul meu, o buclă de-aur,
Ca semn de vecinică iubire.

– O țiu, moșneagul îi răspunde.
Și printre foile-nvechite,
Șuvița de-aur i-o arată,
Simbol de zile fericite.

Plângând ca doi copii, alături,
S-au sărutat pe frunte, dulce.
Târziu de tot, în acea seară,
S-au dus bătrânii să se culce.

Sursa:http://poetii-nostri.ro/radu-d.-rosetti-bunicii-poezie-id-29849/
Adăugat de: Adina Speranța

 

Teatru

Așa e, lumea e un teatru
Și noi suntem actorii ei.
Da, dar în celelalte teatre
Când ești pe scenă știi ce vrei.

Pe câtă vreme, teatrul lumii
Îl joci cu rolul ne-nvățat
Și nu e nici măcar suflerul,
Să-ți sufle când te-ai încurcat.

Versuri – Radu D. Rosetti
Adăugat de: Adina Speranța