Jocul nemuritor (Immortal game) în şah

Jocul nemuritor este o partidă de şah jucată în 1851 de Adolf Andersen şi Lionel Kieseritzsky. Este una dintre cele mai faimoase partide de şah din toate timpurile.

Adolf Andersen a fost unul dintre cei mai puternici jucători din timpul său, şi a fost considerat de mulţi drept campion mondial după ce a câştigat turneul de la Londra în 1851. Lionel Kieseritzky a trăit în Franţa o mare parte a vieţii sale, unde a dat lecţii de şah sau a jucat partide  pentru 5 franci pe oră la Cafe de la Regence, Paris, Franţa.

Acesta a fost un joc informal jucat între aceşti doi mari jucători la Simpon pe Strand Divan în Londra. Kieseritsky a fost foarte supărat când jocul s-a terminat, şi a telegrafiat mutările jocului la clubul său de şah parizian. Revista de şah franceză „La Regence” a publicat jocul în iulie 1851. Acest joc a fost ulterior poreclit „The Immortal Game” în 1855 de către australianul Ernst Falkbeer.

Jocul nemuritor a reapărut în mai multe ipostaze neobişnuite. Oraşul Marostica, Italia a reluat jocul nemuritor cu persoane în viaţă în fiecare an, începând cu data de 2 septembrie 1923. Poziţia după mutarea 20 este pe o ştampilă din 1984 din Surinam. Ultima parte a jocului a fost folosită ca o sursă de inspiraţie pentru jocul de şah din filmul Blade Runner în 1982, deşi piesele nu sunt aranjate exact la fel.

Acest joc este o excelenta demonstraţie a stilului de joc şah în 1800, în care au fost luate în considerare dezvoltarea rapidă şi atacul, cel mai eficient mod de a câştiga, unde s-au oferit multe gambituri şi contra-gambituri (şi neacceptarea lor ar fi fost considerată a fi uşor necivilizat). Aceste jocuri, cu atacurile lor rapide şi contra-atacuri, sunt destul de distractiv de revăzut, chiar dacă unele dintre mişcări nu ar mai fi considerate drept cele mai bune după standardele de azi.

În acest joc, Anderssen demonstrează o inteligenţă uimitoare – el sacrifică un nebun la mutarea 11, apoi sacrifică ambele turnuri începând de la mutarea 18, şi sacrifică regina la mutarea 22 pentru a da şah-mat. Andersen, mai târziu, a demonstrat acelaşi tip de inteligenţă extraordinară în „Jocul veşnic tânăr”.

Jocul este prezentat mai jos în notaţie algebrică de şah. Reţineţi că unele versiuni publicate ale jocului au erori, aşa cum este descris în adnotăril.

Mutările adnotate

1. e4 e5 2. f4

Aceasta este gambit regelui: Andersen oferă pion în schimb pentru o dezvoltare mai rapidă.

2…exf4

Kieseritsky acceptă gambitul, această variantă este numit astfel gambit regelui acceptat. Aceasta a fost o deschidere comună în anii 1800, este mai puţin frecventă astăzi, întrucât negrul este adesea capabil să egaleze în cele din urmă dezvoltarea, astfel încât albul ar rămâne în inferioritate de piese.

3. Bc4 Qh4+

Mutarea lui Kieseritsky va obliga pe Andersen să mute regele iar Andersen nu va fi în măsură să facă rocada, dar aceasta mutare pune, de asemenea, regina lui Kieseritsky în pericol, şi Kieseritsky va trebui să piardă timp pentru a se proteja.

Comentariul lui John Savard susţine că mutările erau de fapt: 3 …. b5 4. Bxb5 Qh4 + 5. Kg1 cu mutările ulterioare identice. Acestea sunt mutări transpuse, cu poziţia finală rezultată aceeaşi. Cu toate acestea, nicio altă lucrare nu susţine că acest lucru este corect, deci acest lucru este puţin probabil să fie corect.

4. Kf1 b5?

Aceasta este gambitul Bryan, numit după Thomas Jefferson Bryan. Nu este considerată o mutare bună de mai mulţi jucători de azi.

5. Bxb5 Nf6 6. Nf3

Acesta este o mutare obişnuită de dezvoltare, dar calul atacă acum regina neagră, forţând negrul să se protejeze în loc sî se dezvolte.

6…Qh6 7. d3

Cu această mutare, albul şi-a consolidat controlul asupra centrului critic al tablei. Maestrul german Robert Huebner recomandă 7. Nc3 în locul acestei mutări.

7…Nh5

Această mutare ameninţă NG3 +, şi protejează pionul de la f4, dar, de asemenea, pune calul într-o poziţie slabă la marginea tablei – unde caii sunt cel mai slabi.

8. Nh4 Qg5

John Savard susţine că este 8 …. c6, dar aceasta este o eroare în documentaţia lui.

9. Nf5 c6

Aceasta simultan eliberează pionul reginei şi atacă nebunul. Cu toate acestea, unii au sugerat că 9 …. g6 ar fi mai bine, cu un cal cu mari probleme.

10. g4 Nf6 11. Rg1!

Acesta este un sacrificiu inteligent al unei piese. Dacă acceptă negrul, regina lui va fi îndepărtată de acţiune, oferind albului un avantaj în dezvoltare.

11…. cxb5?

Huebner consideră că aceasta a fost o greşeală critică. Aceste câştiguri materiale, în situaţia în care dezvoltarea rapidă a albului permite acestuia o ofensivă rapidă. Huebner recomandă 11. … h5 în locul acestei mutări.

12. h4!

O mişcare inteligentă. Calul alb la f5 protejează pionul, care atacă regina neagră.

12…Qg6 13. h5 Qg5 14. Qf3

Andersen are acum două ameninţări:

  • Bxf4, care va încolţi regina neagră (regina nu are niciun loc sigur unde să se ducă),
  • e5, care ar ataca calul negru la f6 în timp ce expune în acelaşi timp un atac al reginei albe la turnul negru neprotejat la a8.

14…Ng8

Aceasta mutare permite unele ameninţări, dar negrul rămâne şi mai în urmă cu dezvoltarea – acum singura piesă neagră care nu se găseşte pe locul iniţial este regina, care este pe cale de a fi pus pe fugă, în timp ce albul are control asupra unei mari suprafeţe de joc.

15. Bxf4 Qf6 16. Nc3 Bc5

O mişcare obişnuită în curs de dezvoltare a negrului, care atacă de asemenea şi turnul de la g1.

17. Nd5

Andersen răspunde la atac cu un contra-atac. Această mutare ameninţă NC7, ceea ce ar ameninţa simultan regele şi turnul. Richard Reti recomandă 17. d4 … 18. Nd5, ceea ce ar duce la un avantaj pentru alb.

17…Qxb2

Negru câştigă un pion, şi ameninţă să câştige turnul de la a1 cu şah.

18. Bd6!!

Acesta este un sacrificiu uimitor de inteligent – albul oferă să-şi sacrifice ambele turnuri! Cu toate acestea, există controverse cu privire la această mişcare. Huebner comentează că, de la această poziţie, sunt de fapt mai multe modalităţi de a câştiga, şi el crede că există cel puţin trei mişcări mai bune decât Bd6: d4, Be3, sau Re1, ceea ce duce la poziţii ferme sau şah-mat fără a fi nevoie de mari sacrificii. Cu toate acestea, marele maestru Garry Kasparov a subliniat că lumea şahului ar fi pierdut una dintre „bijuteriile coroanei” în cazul în care jocul ar fi continuat într-o astfel de manieră spectaculoasă. Această mutare specială este destul de frapantă, deoarece albul este dispus să renunţe la atât de mult material.

18… Bxg1?

Aceasta este o greşeală, rezultând pierderea jocului aşa cum o arată următoarele mutări. Steinitz a sugerat în 1879 ca o mutare mai bună ar fi fost 18 … Qxa1 +, posibil urmată de 19. Ke2 Qb2 20. Kd2 Bxg1.

19. e5!

This sacrifices yet another white rook. More importantly, this move prevents the black queen from protecting black’s g7 pawn – in fact, the black queen won’t be able to easily return to defend black’s king at all. It sets up a dangerous possible attack, 20. Nxg7+ Kd8 21. Bc7#.

Aceasta sacrifică încă un turn alb. Mai important, aceasta mutare nu permite regineo negre să protejeze pionul negru g7 – practic, regina neagră nu va fi capabilă să revină cu uşurinţă pentru a apăra regele negru. Aceasta stabileşte un posibil atac periculos, 20. Nxg7 + Kd8 21. Bc7 #.

19…Qxa1+ 20. Ke2

În acest moment, atacul negrului s-a epuizat. Negrul are o regină şi un nebun pe rândul din spate, dar nu poate porni imediat în mod eficient un atac asupra albului, în timp ce albul poate ataca în forţă. Potrivit lui Bill Wall, Kieseritzky a renunţat în acest moment. Huebner notează că un articol al lui Friedrich Amelung în Jurnalul Baltische Schachblaetter, din 1893, afirma că Kiesertizky a jucat probabil 20 … Na6, dar Andersen a anunţat apoi mutările de mat. În orice caz, suspecta faptul că ultimele câteva mutări nu au mai fost de fapt jucate efectiv, în jocul original.

20…Na6

Această mutare a fost, probabil, făcută pentru a contracara 21. Nc7, ceea ce ar ataca simultan regele negru şi turnul, şi ar preveni ocuparea de către nebun a lui C7, ca parte a unui atac de mat, dar albul are un alt atac periculos disponibil.

21. Nxg7+ Kd8 22. Qf6+

This is a queen sacrifice, on top of the earlier sacrifices of a bishop and both rooks, and black cannot avoid taking the queen.

Acesta este un sacrificiu de regină, un moment culminant al sacrificiilor anterioare a unui nebun şi a ambelor ture, negrul neputând evita luarea reginei.

22…Nxf6 23. Be7# 1-0

At the end, black is way ahead in material: a queen and two rooks ahead, plus the advantage of having both bishops, while having only one less pawn. But the material doesn’t matter. White has been able to use his remaining pieces (just 2 knights and a bishop!) together to force mate.

La final, negrul este în avantaj material: o regină şi două turnuri în plus, plus avantajul de a avea ambii nebuni, în timp ce are doar un pion mai puţin. Dar avantajul material nu contează. Albul s-a putut folosi doar de piesele rămase (doar 2 cai şi un nebun!) pentru a forţa matul.

Mutările în format PGN

[Eveniment „Partidă informală”] [Loc „Londra, Anglia ENG”] [Data „1851.07.??”] [Runda „-„] [Alb „Anderssen, Adolf”] [Negru „Kieseritzky, Lionel”] [Rezultat „1-0”]

1.e4 e5 2.f4 exf4 3.Bc4 Qh4+ 4.Kf1 b5 5.Bxb5 Nf6 6.Nf3 Qh6 7.d3 Nh5 8.Nh4 Qg5 9.Nf5 c6 10 g4 Nf6 11.Rg1 cxb5 12.h4 Qg6 13.h5 Qg5 14.Qf3 Ng8 15.Bxf4 Qf6 16.Nc3 Bc5 17.Nd5 Qxb2 18.Bd6 Bxg1 19.e5 Qxa1+ 20.Ke2 Na6 21.Nxg7+ Kd8 22.Qf6+ Nxf6 23.Be7# 1-

Referinţe

  • Burgess, Graham, John Nunn, and John Emms. The Mammoth Book of the World’s Greatest Chess Games. 1998. New York: Carroll and Graf Publishers, Inc. ISBN 0-7867-0587-6.
  • Chernev, Irving. The Chess Companion. 1968. ISBN 0-671-20104-2.

Eade, James. Chess for Dummies. 1996. Foster City, CA: IDG Books Worldwide, Inc. ISBN 0-7645-5003-9.

https://www.setthings.com/ro/jocul-nemuritor-immortal-game-in-sah/  căutare cu Google

 

 

 

Pledoarie pentru Gambitul Regelui

Posted by adrianstanca2009 pe martie 22, 2009

Daca mi-ar fi spus cineva acum o saptamana ca voi scrie laudativ la adresa Gambitului Regelui (in curand!) i-as fi replicat categoric: „Fugi dom’le de aicea!”. Pana saptamana trecuta – mai exact pana la Turneul Tematic cu tema Gambitul Regelui nu am jucat niciodata Gambitul Regelui. Nu aveam o parere buna despre acest gambit- sau despre ideea de gambit, in general. Nu as putea spune exact ce argumente aveam impotriva acestei deshideri, fapt este ca o consideram un fel de deschidere ‘moarta’ – menita sa ramana in cartile despre campioni mondiali neincoronati gen Andersen.

Iulian imi este martor – am protestat vehement cand mi-a adus la cunostinta ce deschidere a ales pentru primul turneu tematic. Pana la urma, conform principiului „O viata are omul” am ales sa particip si eu la tematic, cu rezultatul ca m-am distrat pe cinste. Intr-adevar, dupa ce m-am chinuit/plictisit de-a binelea ani de zile cu deschideri supraanalizate precum Scotiana sau Jocul celor Patru Cai (Am considerat din start ca Spaniola nu este o optiune), simteam nevoia sa gasesc ceva nou, de aici si unele incercari mai degraba dubioase precum 2.Dh5 ?!? al lui Nakamura.

Nu stiu daca Gambitul Regelui imi va rezolva problemele – nici o deschidere nu ofera garantii absolute-, dar macar stiu ca ma voi distra jucand-o. Si pana la urma macar cu atat ar trebui sa raman si eu, cu distractia- daca tot nu voi fi niciodata sahist profesionist.

Iata in continuare, fragmente din articolul lui Stefan Bucker publicat luna trecuta pe siteul Chess Cafe, pe aceasta tema, a Gambitului Regelui.

De cate ori se discuta despre Gambitul Regelui pe un Internet forum sau intr-un pub, mai devreme sau mai tarziu careva, sau chiar proprietarul pubului, va intreba: „De ce sa analizezi Gambitul Regelui, cand in 95% din partidele intre GM se joaca Ruy Lopez.?” O astfel de remarca sugereaza ca Gambitul Regelui trebuie sa aiba un defect, ceva. In mod aparent, cel care a pus intrebarea nu-si poate aminti detaliile, dar jucatorii de top stiu cu siguranta de ce este proasta aceasta deschidere.

Orice argument cum ca marii maestrii reprezinta o minoritate, mai putin de 1% din numarul de practicanti ai sahului, nu este luat in seama. Gambitului Regelui i s-a pus eticheta de deschidere ‘romantica’, eticheta ce nu a insemnat niciodata un compliment. Mai tarziu s-au folosit statisticile pentru a se demonstra, fara un succes prea mare, ca 2.f4 este mai slaba decat 2.Cf3.

Stefan Bucker – mereu in apararea deschiderilor marginalizate

Pentru Bent Larsen, popularitatea prea mare a unei deschideri era mereu un semnal ca a venit timpul pentru o schimbare. In acel moment adopta mereu ceva nou:

Deschiderea Bird, 1.b3 („Atacul Nimzo-Larsen”), Viena,

1.e4 c5 2.Cf3 d6 3.Nb5+ in loc de 3.d4, si multe alte sisteme.

Larsen a avut succes foarte mare pentru multi ani cu un repertoriu larg de deschideri. Larsen a jucat Siciliana Najdorf, dar s-a lasat de acest sistem cand a devenit prea popular si mai tarziu i-a avertizat amatorii de Najdorf: ” Este oare suma totala a ambitiei lor in sah sa fie cu doua mutari in fata lui Fischer in analiza Pionului Otravit din Najdorf?”.

Si in „Ghidul de mutari bune al lui Bent Larsen” (Oxford, 1982). Gasim urmatoarea remarca la pagina 80: „De ce sa jucam mereu Spaniola? Multi jucatori au citit totul despre 3.Nb5, dar au sarit cu usurinta peste 3.Nc4.”

Larsen a jucat Gambitul Regelui in tinerete, iar mai tarziu l-a folosit mai rar, ca o arma-surpriza. Repertoriul personal de deschideri al lui Larsen este orice dar nu dogmatic. Nu poate fi o incurajare mai buna -pentru ca fiecare jucator sa-si construiasca un repertoriu de deschideri care sa se potriveasca cu stilul sau – ca urmatorul citat:

„Cand spun ca o deschidere este naturala pentru un jucator vreau sa spun ca-i place, ca el crede in ea (ceea ce nu este neaparat acelasi lucru). Niciodata nu am crezut sau am ‘simtit’ ca Indiana Regelui este o aparare corecta pentru Negru, dar adesea mi-a placut sa o joc.

Acelasi lucru il simt despre Apararea Olandeza, si in acest caz mai multi maestri vor fi de acord cu mine!…Consider unele deschideri ca fiind absolut corecte, dar nu imi place sa le joc.”

Merita sa fie luate in seama parerile unui jucator mare precum Bent Larsen

Sau iata o remarca a lui Bent Larsen despre gambituri: „Sa fii cu un pion sau doi in minus tine pe multi jucatori in stare de alerta. Un gambit nu devine niciodata o simpla rutina cat timp te temi ca vei pierde finalul de regi si pioni!”.

In turneele la nivel de GM, Gambitul Regelui va ramane o arma surpriza. Nu deoarece este incorect, ci deoarece ia mult mai mult timp pregatirea unei duzini de linii principale tactice la Alb, decat gasirea unei linii subestimate pentru Negru pentru urmatoarea partida impotriva unui jucator de 2.f4.

Abundenta de variante spectaculoase a Gambitul Regelui contribuie mult la sarmul acestuia, dar in acelasi timp exista handicapuri practice, cel putin in ochii unui Marilor Maestri. La un alt nivel insa, nu vad nici un motiv pentru care Gambitul Regelui sa nu fie folosit in mod regulat. Ambele sisteme principale,

1.e4 e5 2.f4 ex4 3.Cf3 si

1.e4 e5 2.f4 ex4 3.Nc4 par sa fie bune in pirincipiu si ofera multe sanse celui care ataca.

Intrebat de cititorii revistei Kaissiber daca ar trebui sa invete Apararea Franceza sau Apararea Caro-Kann, Bent Larsen a raspuns:

„Fiecare jucator trebuie sa se cunoasca pe sine mai intai.” Sahul nu este usor si nu exista un repertoriu standard valabil pentru toata lumea.

Un Gambit al Regelui tipic duce adesea la complicatii iratonale la doar dupa cateva mutari de la inceperea partidei si toate grijile teoretice au zburat imediat.

Pe de alta parte un jucator de Ruy Lopez isi petrece foarte mult timp in fata computerului pentru a distila macar o umbra de avantaj impotriva Berlinezei. (fragment din articolul „An Academic Question” publicat de Stefan Bucker pe siteul Chess Café pe 25 februarie 2009)

SURSA:https://iulianceausescu.wordpress.com/2009/03/22/pledoarie-pentru-gambitul-regelui/

 

Povestea Bradului de Craciun 3

Cândva, toţi copacii îşi păstrau frunzele verzi în tot timpul anului.

În preajma Crăciunului, o mică pasăre nu a mai putut să plece în ţările calde pentru că avea o aripă ruptă. Cum să reziste vitregiei iernii? Tremurând de frig, s-a adăpostit în frunzişul unui mare stejar . Acesta a refuzat să o primească,gonind-o:

– Pleacă de aici ! Îmi vei mânca toate ghindele !

Biata pasăre a părăsit copacul şi s-a refugiat între ramurile unui ulm stufos .
– Nu poţi rămâne aici ! Îmi vei rupe frunzele! spuse el.

Speriată, micuţa pasăre s-a ascuns atunci într-un tufiş care, însă, o alungă fără zăbavă :

– Nu te vreau aici ! Îmi vei murdări crengile !

Respinsă de toţi copacii , pasărea s-a culcat în zăpadă aşteptând înspăimântată să moară de frig.

Deodată , zări un brad care îi făcea semne să vină la el. Cu aripile îngreunate de frig, s-a târât până la el .

– Aici, între ramurile mele, nu trebuie să te temi de nimic! Voi avea grijă de tine! o asigură plin de prietenie bătrânul brad .

În seara de Crăciun , un vânt groaznic suflă peste pădure . Toţi copacii şi-au pierdut frunzele sub puterea sa . Bradul şi-a înfăşurat crengile în jurul micuţei păsări bolnave pentru a o adăposti. Îşi dorea atât de mult ca pasărea să nu moară, încât nu mai simtea nici frigul, nici viscolul. Frunzele lui, în lupta cu gerul deveneau din ce în ce mai ţepoase, dar nu se dădeau bătute.

Pentru bunătatea şi curajul său Dumnezeu a hotărât ca bradul să-şi păstreze mereu frunza verde. Oamenii îl cinstesc şi îl aduc de Crăciun în casele lor ca semn al bogăţiei, bunătăţii şi bucuriei.

http://www.anidescoala.ro/divertisment/povesti/povesti-populare/povestea-bradului-de-craciun/