Pregătire Geografie Bac: Sfaturi pentru a învăța mai repede

          Bacul se apropie vertiginos și absolvenții se luptă cu timpul și cu propriile obiceiuri cronofage. Ar vrea să învețe cât mai mult și cât mai repede, dar timpul nu-i lasă. Un cititor m-a rugat să-i ofer ”niste sfaturi sau pastile, ceaiuri etc. pentru a învăța foarte repede!? Vă mulțmesc!”.

          Personal nu recomand pastile, ceaiuri și alte ”licori magice”, deoarece este plină piața de prostii nocive, care vă fac mai mult rău decât bine, afectându-vă foarte grav sănătatea pe termen scurt și lung. Recomand în schimb următoarele chestiuni, mult mai eficiente și foarte utile în perioadele premergătoare examenelor și nu numai, valabile pentru învățat la toate disciplinele:
  • Somn regulat (culcat pe la 10-11 seara și trezit cât mai devreme, după posibilitatea fiecăruia). Creierul se reface astfel mult mai bine și poate ieși la luptă din nou a doua zi.
  • Cel puțin o oră de sport pe zi (alergare ușoară, plimbare cu bicicleta, exerciții simple de gimnastică în parc, mers pe role, fotbal, tenis de masă etc.). Astfel vă revigorați trupurile și vă aerisiți mintea, putând învăța mult mai ușor.
  • Mâncat ordonat, trei mese pe zi, la ore fixe, inclusiv masa de dimineață. Din păcate masa de dimineață este ”dușmanul” multor tineri. Însă este din multe puncte de vedere, inclusiv al învățării, cea mai importantă din zi.
  • Mâncare sănătoasă, de preferat gătită, dar și fructe și legume, astfel încât să preluați din ele vitaminele și mineralele de care aveți nevoie. Evitați otrava cea de toate zilele: fast-food, chipsuri, cola, carne în exces (mai ales cea din comerț, care e plină de hormoni și alte otrăvuri)! Faceți-vă sucuri naturale, cumpărați mere sau portocale și stoarceți-le! Bineînțeles, și fructele acestea sunt stropite, dar sunt oricum de o mie de ori mai bune decât sucurile de pe piață.
  • Fără cafele, țigări, alcool, măcar în perioada de dinainte de examen. Acestea scad puterea de concentrare și capacitatea creierului de a învăța și oricum vă afectează și pe termen lung. Ar fi bine să renunțați de tot la ele!
  • Renunțați și la alte patimi, dacă mai aveți! Prin ele vă slăbiți sănătatea trupească, mintală și sufletească, pierdeți timp prețios și nu mai puteți învăța!
  • Intercalați învățatul cu perioade de relaxare și odihnă (ieșit pe afară, stat în pat etc.). Nu turuiți ca disperații ore în șir până noaptea târziu că nu veți avea nicio eficiență!
  • Învățați contemplând tot timpul informația și cunoștințele acumulate! Stați întinși pe pat și gândiți-vă pur și simplu la ceea ce tocmai ați citit și ați reținut! Faceți legături cu ceea ce știați deja! Căutați singuri cauze și explicații! Puneți-vă întrebări etc. Nu citiți continuu până nu mai puteți, căci nu veți reține nimic!
  • Evitați utilizarea smart-phonurilor, a tabletelor, a televizorului și a calculatorului deoarece acestea ”moleșesc” creierul și îi scad puterea de concentrare! Folosiți calculatorul doar pentru a învăța, dar cel mai bine este să vă scoateți materialele la imprimantă pentru a nu sta cu ochii în monitor. Dezactivați-vă facebook-ul și alte instrumente cronofage, care vă distrag!
  • Faceți-vă seara înainte de culcare un program pentru a doua zi. Stabiliți-vă în minte câte ore veți învăța a doua zi, ce veți face în perioadele de relaxare, ce veți face în ora de sport alocată etc. Tot seara înainte de culcare, parcurgeți în minte ce ați învățat peste zi, făcând practic o recapitulare!
  • Rugați-vă lui Dumnezeu să vă dea liniște și pace în suflet și să vă dea putere de concentrare pentru a învăța! Pentru mine acesta este cel mai important sfat, dar l-am lăsat la urmă deoarece nu toți au atracție spre relația cu Dumnezeu și îi înțeleg.
          Sper să vă fie folositoare aceste sfaturi nu doar în această perioadă aglomerată, ci și în viața de zi cu zi! Pe mine m-au ajutat foarte mult!
de Ionuț Tudose
27.06.2016

Un comentariu:

  1. Si cel mai important, vointa si motivatie doar asa vom reusii.

    Răspundeți

Peste 100 de jocuri ale copilăriei noastre

https://3.bp.blogspot.com/-LQctG7pqRU4/V9PR0GUTXuI/AAAAAAAAIJk/0afkeifid9EZjFjWFKTR8Yxy7BDp8LfcwCLcB/s1600/62.%2Bcornete.png

https://geografilia.blogspot.com/2016/09/peste-100-de-jocuri-ale-copilariei.html

Cine își mai aduce aminte de ele? Nu se poate să nu fi jucat măcar o dată unul din aceste jocuri minunate, care ne-au făcut copilăria extraordinar de frumoasă. Scriu acest articol pentru a trezi nostalgii și pentru a le transmite cumva mai departe. Din păcate se pierd încet încet în negura acestui prezent, când tot mai puțini copii bătătoresc maidanul.
  Dar poate voi trezi amintiri vii în sufletul părinților, iar aceștia își vor învăța micuții jocurile copilăriei lor. Unele au mai mult de 100 de ani (aș spune chiar câteva sute de ani) și sunt cumva bine întipărite în ființa noastră națională. Le voi explica și interpreta mai departe așa cum le-am cunoscut eu în propria mea copilărie.
Jocurile primei copilării
Analizându-le la modul general, un aspect semnificativ mi-a sărit în ochi. Aproape de fiecare dată rolul de ”victimă” este preferat de copii în defavoarea rolului de ”călău”. Toți voiam să fim alergați la Leapșa, nu să alergăm noi pe ceilalți. Toți voiam să fim căutați la De-a v-ați ascunselea nu să-i căutăm noi pe ceilalți. Toți voiam să fim căutați la Baba Oarba, niciunul nu voia să fie baba oarbă… Jocurile pe calculator întorc radical acest raport, eroii fiind cei care împușcă, omoară, fac level etc.
Rațele și vânătorii. Sunt doi vânători care aruncă mingea, de la unul la celălalt, spre grupul de rațe (restul copiilor așezați între ei) în încercarea de a-i atinge și a-i elimina astfel din joc. Ultimele două rațe rămase în viață devin vânătorii la tura următoare. Un joc de amuzament, de dezvoltare a mobilității, a atenției, a colaborării și a vitezei de reacție.
Castelul se joacă la vârste mici, între 2 echipe (a câte 3-6 jucători), dar eu cred că merge foarte bine până la 13-14 ani, mai ales dacă se respectă regulile de mai jos. Se trasează un cerc cu diametrul de 2 m, în mijlocul lui fiind amplasat un castel din 9 pietre plate suprapuse. Echipa din apărare aranjează castelul astfel încât să fie cât mai greu de doborât. Scopul echipei din atac este dărâmarea acestuia, iar al celei din apărare, protejarea lui. Astfel, fiecare jucător din atac are dreptul la 2 aruncări cu mingea (șutată sau aruncată cu mâna ca la popice) de la o distanță prestabilită (5-10 m).
          Dacă prin acest șut dărâmă toate pietrele, echipa din atac câștigă 1 punct. Dacă nu dărâmă nici măcar una, echipa din apărare câștigă 1 punct. Dacă dărâmă doar o parte din pietre (ceea ce se întâmplă adesea), începe distracția: cu ajutorul pietrelor dărâmate, atacanții trebuie să lovească din afara cercului restul pietrelor rămase în picioare, până cad toate. În acest timp, apărătorii trebuie să îi atingă cu mingea și să-i elimine astfel din joc (pe durata fazei respective). Punctul este câștigat de atacanți doar dacă reușesc dărâmarea castelului înainte de eliminarea tuturor coechipierilor. Dacă nu reușesc, echipa din apărare ia punctul.
          Alte reguli și tactici:
– dacă atacantul este eliminat (este atins cu mingea), nu mai are voie să facă nicio mișcare prin care și-ar ajuta echipa (nu îi încurcă pe ceilalți, lasă piatra jos din mână etc).
– atacanții nu trebuie să stea cu toții grămadă în preajma castelului deoarece vor fi foarte ușor de atins.
– de asemenea, nici să stea prea departe căci nu vor mai putea dărâma castelul.
– atacanții pot pasa pietrele între ei pentru a dărâma restul castelului. Și apărătorii pot pasa mingea între ei pentru a le fi mai ușor să-și elimine adversarii.
– atacanții în timpul fazei de joc își pot sacrifica unii coechipieri, atrăgându-i pe apărători să se îndepărteze de castel.
– apărătorii nici ei nu trebuie să stea grămadă lângă castel, deoarece unul din atacanți se poate sacrifica, lovind mingea foarte departe. El iese astfel din joc, dar coechipierii săi au destul timp să dărâme castelul până când apărătorii recuperează mingea…
– apărătorii trebuie să aibă grijă să nu-și dărâme singuri cu mingea castelul.
– dacă cineva nu a respectat regulile de joc în mod intenționat, echipa sa pierde punctul.
          Un joc foarte frumos care necesită multă inteligență și tactică în echipă. Dar și regulile trebuie cunoscute bine! După epuizarea numărului de șuturi, atacanții și apărătorii își schimbă rolurile. Câștigă echipa care adună cele mai multe puncte.
Baba Oarba se joacă într-un spațiu foarte restrâns și bine delimitat, de câțiva metri pătrați. Unul dintre copii este legat bine la ochi încât se transformă într-o ”babă oarbă” și încearcă să îi prindă pe ceilalți copii. Când reușește aceasta, prin pipăit și miros trebuie să-l identifice pe copil. Dacă ghicește, acela îi ia locul. Un joc foarte distractiv pentru copiii mici, se leagă primele prietenii din viață și-și dezvoltă capacitatea de a folosi auzul, simțul tactil, mirosul, intuiția…
https://geografilia.blogspot.com/2016/09/peste-100-de-jocuri-ale-copilariei.html
Aici, vă rog să intrați pentru a citi mai departe. Nu am reușit să preiau mai mult. Este un material foarte interesant și atractiv mai ales în această perioadă. Se pot încerca jocurile de interior, deocamdată :).
Multe din aceste jocuri mi-au înfrumusețat copilăria și sigur au pus câte  o cărămidă la temelia caracterului meu de acum.
Hristos a înviat.
Postat de Mihai Eleonora – Antonia

Jocurile copilăriei mele, scris de Bogdan

General
Jocurile copilăriei mele
13 ian.,2019 / Scris de: Bogdan / 1 comentariu

SURSA: https://panabogdan.ro/jocurile-copilariei-mele/
Aici veți vedea alături de numele jocului și desenul adecvat. Eu nu am avut acces la poze.
Postat de Mihai Eleonora-Antonia

De fiecare dată când văd câte un boardgame nou mă uimește complexitatea lui și modul creativ în care a fost făcut. De mic mi-au plăcut jocurile, de orice fel și am încercat mereu să joc și să învăț orice joc mi-a apărut în cale.
Am început să caut pe net jocuri pe care le-am pierdut de-a lungul anilor, sau am uitat de ele și am răscolit multe amintiri.
Surprinzător, multe jocuri au fost refăcute de diverși, încă se comercializează, dar și-au pierdut mult din popularitate.
Am făcut o listă cu jocurile copilăriei mele (perioada 1997-2002) ca să vă apuce și pe voi melancolia puțin. Am exclus jocurile pe care le jucam afară în fața blocului, baba oarba, ascunselea și toate cele. Pentru ele, vă recomand colecția “În fața blocului“, eu am cumpărat-o mai mult ca amintire.
Să ne întoarcem la subiect:

Jocuri pe tablă (boardgames)
Cu sau fără planșă de joc, erau jocuri pe care le jucam pe masă, sau pe jos și aveau piese pe care nu trebuia să le pierd.
Jocul Sus, jos
Am avut fix planșa asta, mi-o amintesc perfect. Dădeai cu zarul și urcai sau coborai pionul pe planșă. Era foarte simplu, eram mic copil când îl jucam. Fiind un principiu simplu și comun au existat foarte multe variații ale jocului, cu alte ilustrații și denumiri. O variantă de cumpărat ar fi asta.
Jocul “Dacii și Romanii”
Am jucat foarte puțin Dacii și Romanii, nici nu prea îmi amintesc regulile, dar parcă nu era cel mai interesant joc. Între timp jocul a fost refăcut, cu tot cu video explicativ. Găsiți jocul aici.
Nu te supăra, frate! sau Ludo
Cred că era cel mai popular și a rămas cât de cât popular și în prezent, fiind prima referință a multora. Era planșa foarte cunoscută, pioni, zar și trebuia încercuită planșa în direcția indicată de săgeată. Sunt mai multe variante disponibile pentru cumpărat, inclusiv una clasică. Detalii aici.
Fotbal cu nasturi/pioni
Lipsesc porțile de plastic din poză. În rest, erau faulturi, henț, lovituri libere și mai multe reguli care făceau jocul competitiv. A apărut o variantă nouă a jocului de la Noriel pe care aș juca-o puțin, recunosc.
Domino
Am jucat foarte mult Domino când eram copil, aveam piese din piatră, dar nu știu ce s-a întâmplat cu el. Acum recent mi-a luat Claudia unul de plastic în amintirea copilăriei.
Sunt 28 de piese cu cifre și se așează una lângă cealaltă jos piesele cu aceeași cifră. Dacă nu ai să pui jos, tragi o piesă nouă și câștigă cine termină primul piesele din mână.
E un joc destul de popular și acum, deși e incredibil de simplu. Sunt la vânzare din diferite materiale și culori. Exemple.
Marocco/Mikado
Bețele colorate cad amestecate și trebuie să scoți cât mai multe fără să deranjezi celelalte bețe. Fiecare culoare reprezintă un punctaj. Se găsește de cumpărat ieftin sub diferite forme. Vezi aici.
Scrabble – cuvinte încrucișate
Nu are nevoie de prezentări, se găsește și în prezent în orice magazin de jocuri și jucării sub diferite înfățișări. Eu îmi amintesc că am avut în copilărie unul cu planșa din plastic pe care se fixau piesele. Acum am unul mic, magnetic care se poate juca oriunde pentru că nu cad piesele.
Table, Șah, Dame, Butoiașe
Jocul de table cel mai probabil este jocul reprezentativ al țării noastre, iar zarurile încă se aud la colțurile blocurilor, pe mesele cârciumilor și ale parcurilor în serile de vară.
Șahul nu necesită prezentare și este un joc atât de complex și interesant pe care l-am jucat mult în copilărie.
Dame se joacă pe tabla de șah cu piesele de table, dar nu e prea popular pe la noi, sau cel puțin eu am jucat de foarte puține ori.
Butoiașele, când piesele de table se așează unele sub altele sub formă de butoiașe, iar pe măsură ce dai cu zarul, acestea se întind, apoi se scot de pe tablă. Cine scoate primul toate piesele, câștigă. Am jucat foarte mult, campion pe sate.
Remy   Din nou un joc care nu și-a pierdut din popularitate și care are un zgomot aparte,, care se aude des prin căminele studențești și parcuri fie că se joacă închis pe tablă, sau etalat.
Jocuri cu cărți
Jocuri pentru care nu era și nu e nevoie decât de un pachet simplu de cărți.
• Killer predă-te – As-ul e Killer și trebuie să omoare făcând din ochi pe ceilalți, fără să fie prins de polițist, Regele. Amuzant dacă se joacă în mai mulți.
• Chems – Jocul pe echipe cu un semn secret pe care trebuie să îl faci coechipierului când strângi perechea de 4 cărți de același fel în mână schimbând cărți cu cele de jos. Asta pe scurt.
• Trombon – Jocul la care trebuie să te pricepi să minți și să scapi de cărțile din mână zicând că dai jos 5 treiari.
• Toci – Jocul in care se împart cărțile și trebuie ordonate crescător în centru, iar dacă ești neatent ți se zice Toci ca să pierzi șansa.
• Război – Cartea mai mare câștigă.
• Popa prostu’ – Cărțile trec din mână în mână până când cineva face o pereche de 4 cărți de același fel, iar cine rămâne cu Popa în mână pierde.
• Șeptică – Joc pe echipe în care șeptarii taie, iar așii și decarii sunt puncte. Încă îl joc pe flotări sau genoflexiuni în excursii cu gașca.
Jocuri pe hârtie
Jocuri la care îți trebuie doar hârtie și pixuri. Jocuri pe care le-am perfecționat la școală, în special în liceu.
X și 0
Doar vroiam să vă zic că îl puteți juca direct pe Google, dacă dați search cu “x și 0”.
Avioanele
Am jucat mult, avioanele au diferite forme de la expert la expert, ideea e aceeași.
Țomanap (Țomapan)
În funcție de ce literă cade trebuia să scrii o țară, un oraș, un munte, o apă, un nume, un animal și o plantă care încep cu acea literă.
Pâinicile
Trebuia să scrii o cifră de la 0 la 9, iar celălalt trebuia să o ghicească. Fiecare greșeală era o liniuță, fiecare 3 liniuțe erau o pâinică. Se juca până se foloseau toate cele 10 cifre, fără să se repete.
Biscuitele
Puneai câte o liniuță și trebuia să închizi cât mai multe pătrățele cu semnul tău.
Fotbal pe hârtie
Se începea de la mijloc folosind culori diferite și mingea ricoșa din margine, sau din alt punct atins. Dacă nu mai aveai unde să te duci, pierdeai.
Altele nu mai știu, sau poate am uitat complet de ele. Când am căutat poze cu jocurile, am văzut că se mai găsesc pe Olx și Okazii cele vechi, românești, de colecție.
În rest.. voi ce v-ați jucat în copilărie?
Citește și alte articole legate de boardgames, jocuri, offline 12 board games pe care le recomand – Pană Bogdan feb. 9,2019 la 18:21
[…] ce am scris articolul despre jocurile copilăriei mele, vin și cu o listă de recomandări de board games, jocuri distractive pentru grupuri de […]
SURSA: https://panabogdan.ro/jocurile-copilariei-mele/
Aici veți vedea alături de numele jocului și desenul adecvat. Eu nu am avut acces la poze.
Postat de Mihai Eleonora-Antonia

Un trandafir superb cu sute de petale

Știm cu câtă grijă părinții noștri ne ajută să facem primii pași când coborâm din pătuț, apoi primii pași la grădiniță și apoi la școală.

Așa e în viață, dar așa este și în șah. Noi, antrenorii suntem preocupați de primii pași la antrenamentul unui copil de 4 ani, 5 ani și am avut situații și a unor copii care erau deja elevi. Sunt emotivi, privesc în jos, rămân lipiți de mama sau de tata și lângă ușă pentru a pleca repede. Dar numai după câteva cuvinte calde și îmbietoare, încet, încet dau mânuța d-lui profesor și se așează la masă.

Începe un dialog vioi și când răsună în sală vocea cristalină care dă răspunsuri bune întrebărilor puse, ba se mai aude și râsul care desfată urechile celor din jur,
știm că am mai adunat o petală trandafirului din viața noastră de antrenori.

Un trandafir superb cu sute de petale!!

Și anii trec… copiii pe care i-am ținut pe genunchi ca pe nepoții noștri, acum sunt mari, (unii s-au căsătorit și au la rândul lor au copii) și an de an alți boboci le iau locul.

Suntem multumiți pentru că observăm că cei care joacă în concursuri mai rar, după posibilități, dar atunci când revin, joacă foarte bine și se observă maturitatea în joc, creativitatea lor, sunt partide pe care ai vrea să le revezi din când în când atât sunt de frumoase.

Este și rezultatul strădaniei noastre. Ei sunt acum liceeni sau studenți și când ne întâlnesc, ne privesc cu drag și bucurie, ne salută și ne întreabă de sănătate.

Noi, avem câteva fire argintii în păr dar mereu glumim că, încă suntem tineri…că nu am trecut de 40 de ani.

Mai căutăm să dezlegăm misterul înțelepciunii și a memoriei la vârsta a treia, de care mulți bătrâni nu se pot bucura fiind foarte bolnavi și suferind de uitare.
Această memorie și înțelepciune este un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a facut nouă, oamenilor și așa este bine ca ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit cu atâta dragoste, omul să nu risipească.

Chiar dacă suntem pensionari să încercam să folosim mintea în continuare pentru a citi, pentru a învăța încă lucruri noi, limbi străine și să jucăm șah, căci așa cum am mai spus,

șahul este „elixirul tinereții”!

Pagină realizată de Eleonora şi Partenie MIHAI, antrenori la Clubul Sportiv Mediator

Floriile şi Paştile


Motto: Venirea în fiecare an de peste 2000 de ani în Sâmbăta Mare a Sfintei Lumini în mod suprafiresc la mormântul Domnului din Ierusalim este cea mai mare minune a zilelor noastre. Este minunea care dovedeşte până la sfârşitul veacurilor Învierea lui Hristos, „Lumina lumii” şi că Ortodoxia este credinţa cea adevărată.

Învierea Domnului se sărbătoreşte în fiecare an, la Paşti, la o săptămână după Florii.

Floriile şi PaştileEdit

Principala sărbătoare creştină, semnificând Învierea Domnului nostru Iisus Hristos (după ce în numele iubirii pentru oameni s-a lăsat umilit, torturat şi sacrificat), Paştile reprezintă un complex de ritualuri şi sărbători străvechi a căror poveste începe din preistorie, dar capătă valoare adânc umană, odată cu trecerea Fiului Domnului prin această lume.

Istoricul Sfintelor PaştiEdit

Ouă de Paşti

Ouă roşii de Paşti. Originea acestei tradiţii este necunoscută dar există două legende cu privire la originea acestei tradiţii.

În calendarul creştin, Paştile a căpătat sensul simbolic de trecere de la moarte la viaţă prin jertfa lui Iisus care a pătimit şi a murit în locul nostru. El este Mielul care ia asupra Lui păcatul lumii devenit astfel „Paştile nostru Hristos, care s-a jertfit pentru noi.

„Anul Mic” la români. Săptămâna Întunecată şi Săptămâna luminată .Edit

Aşa cum, în calendarul popular, anul nou agrar începe la echinocţiul de primăvară, se poate spune că anul ritual creştin începe în Duminica Învierii socotită în popor ca sfârşit şi început de ciclu calendaristic, urmând arhaicul model al morţii şi reînvierii naturii, prin sacrificiul divinităţii. Acest an nou creştin, numit în popor şi „Anul Mic”, este alcătuită de fapt din Săptămâna Întunecată (Săptămâna Patimilor) şi Săptămâna Luminată (cea de după Înviere).

Aceste două săptămâni cu centrul la Paşti sunt încadrate între: Florii şi Duminica Tomii. Anul Mic cuprinde 12 zile, model în mic al celor douăsprezece luni. Perioada cuprinde o serie de evenimente pornind de după Florii, care este momentul de maxim triumf al intrării Domnului în Ierusalim pentru sărbătorirea Paştilor, însoţit de mii de oameni şi întâmpinat cu osanale şi cu ramuri de finic, simbolizând „regenerarea şi nemurirea”, dar făcându-şi mulţi duşmani din cei alungaţi din templu care „vindeau şi cumpărau”, din arhierei şi cărturari invidioşi, care au hotărât pierderea lui Iisus.

Urmează: Ultima Cină cu Apostolii – Cina cea de Taină când anunţă că unul din cei de faţă îl va vinde.

„Sărutul lui Iuda”, perfidul semn al recunoaşterii lui Iisus arestat în grădina Ghetsimani; ducerea Lui în timpul nopţii înaintea arhiereilor Anna şi Caiafa; aducerea lui în faţa sinedriului care căuta mărturii mincinoase pentru a-L condamna, acuzându-L că se declara Fiul lui Dumnezeu.

Vineri este ziua în care este adus în faţa lui Pilat (care avea puterea de a ierta un condamnat înaintea Paştilor), când, cu toate încercările acestuia de a-L salva, poporul instigat de arhierei a cerut răstignirea lui şi eliberarea tâlharului Baraba; urmează celebra spălare a mâinilor, Pilat spunând: „Nevinovat sunt de sângele Dreptului Acestuia!”, poporul răspunzând: „Sângele lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!”

(legenda spune că în momentul acela toate lucrurile din casele prigonitorilor Fiului Domnului s-au înroşit ca sângele – printre ele şi ouăle); urmează întrevederea cu Irod, întoarcerea în pretoriu, unde, condamnat la răstignire a început şirul umilinţelor, batjocurilor: îmbrăcatul în hlamida roşie, cununa de spini, biciuirea, drumul crucii. I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, scriind pe cruce iniţialele I.N.R.I. (Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor).

După răstignire, de la ceasul al şaselea s-a făcut întuneric până la ceasul al nouălea, când Iisus a strigat cu glas mare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Sâmbătă, de sărbătoarea Azimelor, este pus în mormânt. Duminică, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au găsit mormântul gol,

iar Îngerul Domnului le-a dezvăluit taina Învierii, Însuşi Iisus arătându-li-se pe drum. Celor 11 ucenici li s-a înfăţişat pe muntele din Galileea, spunându-le: „Învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt, să păzească toate câte v-am poruncit. Şi, iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

Va urma înălţarea la cer, după 40 de zile de la data învierii.

Postul Paştelui sau Păresimile Edit

Este cel mai vechi, cel mai lung şi cel mai important şi este aşezat în cinstea Patimilor Domnului, amintindu-ne de postul de 40 de zile al Mântuitorului Pustiu, înainte de a ieşi în lume pentru propovăduirea Evangheliei: „Atunci Iisus a fost dus de duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către Diavolul. Şi după ce a poposit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit.” (Matei 4:2). Acest post începe de la Duminica Vameşului şi a Fariseului şi se termină în Sâmbăta din Săptămâna Mare.

De ce nu corespunde data serbării Paştelui în Răsărit cu cea din Apus?Edit

Calendarul Iulian (stil vechi) avea o eroare de calcul ce ducea la diferenţe dintre anul solar (astronomic) şi cel civil. Pentru prima data această diferenţă a fost observată în secolul IV şi discutată la Sinodul I Ecumenic de la Niceea care s-a ţinut în anul 325.

Atunci s-a hotărât ca Paştile să fie serbat la fel în toată lumea creştină, în prima Duminică după lună plină, ce urmează după echinocţiul de primăvară. Sinodul a hotărât ca în cazul în care data serbării ar coincide cu Paştile evreiesc, să se amâne cu o săptămână Paştile creştin. După hotărârile de la Niceea, Paştile trebuiau să cadă între 22 martie şi 25 aprilie. Acest lucru nu s-a putut păstra datorită erorii calendarului Iulian.

Biserica Catolică a corectat această greşeală prin reforma Papei Grigore al XIII-lea (5 octombrie 1582), pe când Biserica Ortodoxă, deşi a acceptat şi ea reforma, continuă să serbeze Paştile pe stil vechi. De aici necorelarea datelor între Apus şi Răsărit.

După calendarul pe care-l întrebuinţează, lumea creştină se află astăzi împărţită în trei grupe:

  1. Bisericile ortodoxe care întrebuinţează încă stilul vechi
  2. Bisericile ortodoxe care au adoptat calendarul îndreptat dar care ţin Pascalia pe stil vechi, ca o concesie făcută Bisericilor ortodoxe rămase pe stilul vechi( nu e o concesie e un adevar ce nu poate fi schimbat !)
  3. Bisericile apusene (catolice şi protestante), care întrebuinţează stilul nou.

SURSA: https://crestinortodox.fandom.com/wiki/Floriile_%C5%9Fi_Pa%C5%9Ftile