Motto:

O stea și un înger mă păzesc
În clipe de tristețe
Și-n zori de zi când mă trezesc
Zâmbind îmi dau binețe 🙂

Floare de colț

Visits:816
Today: 4

Zâmbet de stea

La umbra unui vis,
M-am așezat o clipă
Și sufletul mi l-am deschis
Pe-a vântului aripă.

Și zborul meu a devenit
O îndelungată visare
Și lui Dumnezeu i-am mulțumit
Pentru fiecare floare,

Pe care a așezat-o
În buchetul vieții mele,
Iar eu fericită am purtat-o
Călătorind printre stele.

În zorii zilelor ce vin
Și-n albul fulgilor de nea
Eu văd și simt aievea sclipind
Și cred mereu în steaua mea.

O stea și-un înger mă păzesc,
În clipe de tristețe
Și-n zori de zi când mă trezesc,
Zâmbind, îmi dau binețe

Și-mi spun în șoaptă:
Ai grijă de tine…
Îngerii îți cântă la poartă,
Să ai speranță și gânduri senine  🙂

Scrisă de Eleonora – Antonia MIHAI & Floare de colț

Visits:1488
Today: 2

OMUL o poveste – omul, înger păzitor

Visits:809
Today: 1

De ce a făcut Dumnezeu mame? (partea întâi)

Răspunsuri date de copii din clasa a II-a la următoarele întrebări:

De ce a făcut Dumnezeu mame?
1). Ea e singura care știe unde e banda de lipit.
2). Mai mult ca să curețe casa.
3). Să ne ajute pe noi când ne naștem.

Cum le-a făcut Dumnezeu pe mame?
1). El a folosit pământ cum ne-au făcut și pe noi.
2). Magie plus putere supremă și a mestecat mult.
3). Dumnezeu a făcut mame la fel ca mine și ca tine. Numai că el a folosit piese mai mari.

Din ce ingrediente au fost făcute mamele?
1). Dumnezeu a făcut mame din nori și păr de înger și cele mai frumoase lucruri din lume și o măsură de severitate.
2). Ele trebuie să aibă startul din oase de om. După aia s-a folosit foarte multă ață, mă gîndesc.

De ce Dumnezeu te-a dat pe tine mamei tale și nu altei mame?
1). Pentru că noi suntem neamuri.
2). Dumnezeu a știut că ea mă iubește mai mult decât mamele altor oameni.

Sursa: Material primit prin E-mail.Autor necunoscut.

Visits:592
Today: 2

Ruletă rusească

Vineri, 29 aprilie 2011

Trei, doi, unu apoi NIMIC
nici durere nici extaz… doar Eu
viață sau vid? Contează cine a fost amic?
mai contează oare ceva pentru Dumnezeu?

Glonț din cuvânt ce a fost rostit
de mine de tine sau poate de noi
apoi mă simt ca un val ce a fost liniștit
de spuma tăcerii ce cade în noroi.

Trei, doi, unu… ciudat de banal
anii trec cu nepăsare
suntem nisip din al vieții arsenal
ce vântul ne aruncă într-un Univers de uitare.

Cine mai poate rosti un cuvânt?
Vorbele sunt strânse-n bagajul durerii
de ce să mai rămân pe acest Pământ
unde domnește ca împărat un ego al nepăsării?

Trei, doi, unu… mă duc
în zarea albastră de iubire,
aleg să fiu acel pui de cuc
ce un înger milos îmi va da aripi pentru izbăvire.

Versuri – Cristina Bădulescu Foișor

Visits:699
Today: 2