Categorie: Articole

Am înțeles rostul vieții și de unde vine fericirea!

Fericirea vine din lucrurile mărunte care nu se văd, nu se pot atinge, nu sunt materiale.
Fericirea este muzica sufletului, care îi spune soarelui ”Bună dimineața” în zorii zilei când se deșteaptă.
Ea se plămădește din fiecare zâmbet pe care-l dăruiești omului de lângă tine.
Ea crește cu fiecare faptă bună pe care o faci aproapelui tău.
Ea înflorește pe chipul tău și-l face sublim.

………………………………………………………

Acum, la început de an, vreau să dedic tuturor cititorilor acestui site, următoarea poezie pe care am scris-o chiar în noaptea ”zilei mele de naștere”.

De atunci, am mai adăugat un trandafir în buchetul înmiresmat al vieții și cei 71 de ani, ai mei, au trecut ușor și grăbiți ca și când am intrat pe o ușă și am ieșit repejor pe cealaltă.

Prețuiesc fiecare clipă petrecută în familie, timpul petrecut cu rudele noastre, cu prietenii, cât și alături de șahiștii clubului nostru, copii și juniori, părinții și bunicii acestora.

Apreciez răbdarea dar și interesul celor prezenți în sala unui concurs de de șah la festivitatea de premiere, când cuvintele curg din izvorul sufletului meu mulțumit că, ceeace ne-am propus am și realizat și drumul ales în viață nu este unul greșit.

Atunci este rândul meu și al nostru să vorbesc despre mine și despre noi, antrenorii Clubului Sportiv Mediator. Am fost întotdeauna și suntem ca o carte deschisă.

Din viață am învățat că atunci când se închide o ușă, Dumnezeu deschide o fereastră, iar mie mi-a deschis chiar mai multe și Îi mulțumesc din adâncul sufletului meu.

Scrisoare de la un înger!
Anotimpuri
Când iarna pogoară în suflet tristețe,
Ai grijă să topești fulgii de nea,
Cu gânduri frumoase ce dau binețe,
Zâmbește, căci astăzi e ziua ta!

Când toamna bate la ușă,
Deschide cu grijă, încet
Și lasă-te de gânduri dusă,…
E ziua ta și astăzi ești poet.

Când arșița verii te va pătrunde,
În inima ta va fi soare mereu,
Căci drumul e lung și te duce
Pe-aripi de înger la Dumnezeu.

Atunci…
În inima ta înflorește speranța
Atâtor ani de îndoieli și suspine,
Căci Dumnezeu și-a întors fața
Și nu te-a uitat, e mereu lângă tine.

Ascultă-i doar șoapta, în miez de iarnă,
Împlinește-ți visul, din toamna vieții,
Așterne-ți la soare, o lacrimă sub geană,
Presară fericire, în zorii dimineții.

                      Versuri – Eleonora-Antonia Mihai & Floare de colț

 

 

 

In Memoriam Cristina Adela Foisor

Cristina Adela Foisor
7.06.1967 – 21.01.2017

Culoarea mea a fost aleasă-n fașă
și am primit ca dar modestul gri,
nu știu de-a fost aleasă de-a mea nașă
sau chiar Domnul vru al meu păcat așa-l acoperi.

De ce încă exist? e încă o himeră
ce mă învăluie la ceas de întrebări
mă simt ca o girafă-n seră
ce ascunziș printre garoafe nu-și găsi.

Aș vrea să licitez un verde proaspăt,
sau chiar un galben pal aș accepta,
însă-i târziu, căci Timpu-i expirat
și Doamna-n negru nu vrea a aștepta.

Adio dar, voi toți cu mic cu mare
ce poate m-ați iubit sau poate nu
aș încerca la ăst final o întrebare:
al meu gri îl veți uita curând,  
sau poate nu?

 

 

20.485.308 vizitatori

3.490 de comentarii

48.841.217 vizitatori

7.094 de comentarii

Un preot era nevoit să călătorescă – în păstorirea sufletelor – cu o slugă, care mai la tot pasul înjura.
Zadarnice erau mustrările preotului de a nu batjocori numele cele sfinte, pe cari creștinul bun numai cu cinste se cade să le pronunțe.
Odată pornind la drum preotul îi zise: Dacă azi nu vei înjura, venind acasă primești de la mine 20 de lei.

Sluga cugetă în sine: din înjurături n-am nici un folos, dimpotrivă, banii îmi vor prinde bine. Rezultatul a fost, că în tot drumul n-a înjurat niciodată.

Sosind acasă, preotul îi pune banii în palmă și o dojenește astfel:
Vezi banii aceștia? Pentru ei ai fost în stare să faci mai mult decât pentru Dumnezeul tău! Pentru acești bani ai știut să te stăpânești, iar pentru Dumnezeu nu!

Bagă de seamă unde te va duce năravul tău cel rău?

Sluga s-a rușinat, și s-a hotărât, că ce a făcut de dragul banului, în viitor să facă din dragoste de Dumnezeu. Făgăduința și-a ținut-o și mai mult nu l-a mai auzit nimeni înjurând.

Mântuiește-ți sufletul

Hotărârea de îndreptare însă nu e de ajuns, dacă nu vom sta departe de prilejul ce duce la păcat. Bețivul trebuie să ocolească orice cârciumă, tâlharul societatea hoților, adică fiecare prilejul pentru, care ar fi primejdios pentru sufletul său.

Sf. Bernard afirmă, că: ”să stai în preajma prilejului ce duce la păcat și totuși să nu păcătuiești, este mai mare minune, decât a învia din morți”.

”Cugeți că ești din oțel sau din fier? Nu știi că ești un om slab? Dacă vei pune foc în fân, se va aprinde numai decât! Ca fânul este și natura noastră omenească”.

E cu neputință să nu cadă acela care, nu ocolește prilejul apropiat, căre duce la păcat”. (Sf. Ieronim) iar Sf. Scriptură zice: ”Cine iubește primejdia, în primejdie va pieri”.

 SURSA: Această pildă am preluat-o din Cartea de rugăciuni a bunicii mele, care a trăit 85 de ani. (cartea are peste 150 de ani)

 

 

 

61.384.737 de vizionări

8.425 de comentarii

26.633.070 de vizionări

4.189 de comentarii