Peste 100 de jocuri ale copilăriei noastre

https://3.bp.blogspot.com/-LQctG7pqRU4/V9PR0GUTXuI/AAAAAAAAIJk/0afkeifid9EZjFjWFKTR8Yxy7BDp8LfcwCLcB/s1600/62.%2Bcornete.png

https://geografilia.blogspot.com/2016/09/peste-100-de-jocuri-ale-copilariei.html

Cine își mai aduce aminte de ele? Nu se poate să nu fi jucat măcar o dată unul din aceste jocuri minunate, care ne-au făcut copilăria extraordinar de frumoasă. Scriu acest articol pentru a trezi nostalgii și pentru a le transmite cumva mai departe. Din păcate se pierd încet încet în negura acestui prezent, când tot mai puțini copii bătătoresc maidanul.
  Dar poate voi trezi amintiri vii în sufletul părinților, iar aceștia își vor învăța micuții jocurile copilăriei lor. Unele au mai mult de 100 de ani (aș spune chiar câteva sute de ani) și sunt cumva bine întipărite în ființa noastră națională. Le voi explica și interpreta mai departe așa cum le-am cunoscut eu în propria mea copilărie.
Jocurile primei copilării
Analizându-le la modul general, un aspect semnificativ mi-a sărit în ochi. Aproape de fiecare dată rolul de ”victimă” este preferat de copii în defavoarea rolului de ”călău”. Toți voiam să fim alergați la Leapșa, nu să alergăm noi pe ceilalți. Toți voiam să fim căutați la De-a v-ați ascunselea nu să-i căutăm noi pe ceilalți. Toți voiam să fim căutați la Baba Oarba, niciunul nu voia să fie baba oarbă… Jocurile pe calculator întorc radical acest raport, eroii fiind cei care împușcă, omoară, fac level etc.
Rațele și vânătorii. Sunt doi vânători care aruncă mingea, de la unul la celălalt, spre grupul de rațe (restul copiilor așezați între ei) în încercarea de a-i atinge și a-i elimina astfel din joc. Ultimele două rațe rămase în viață devin vânătorii la tura următoare. Un joc de amuzament, de dezvoltare a mobilității, a atenției, a colaborării și a vitezei de reacție.
Castelul se joacă la vârste mici, între 2 echipe (a câte 3-6 jucători), dar eu cred că merge foarte bine până la 13-14 ani, mai ales dacă se respectă regulile de mai jos. Se trasează un cerc cu diametrul de 2 m, în mijlocul lui fiind amplasat un castel din 9 pietre plate suprapuse. Echipa din apărare aranjează castelul astfel încât să fie cât mai greu de doborât. Scopul echipei din atac este dărâmarea acestuia, iar al celei din apărare, protejarea lui. Astfel, fiecare jucător din atac are dreptul la 2 aruncări cu mingea (șutată sau aruncată cu mâna ca la popice) de la o distanță prestabilită (5-10 m).
          Dacă prin acest șut dărâmă toate pietrele, echipa din atac câștigă 1 punct. Dacă nu dărâmă nici măcar una, echipa din apărare câștigă 1 punct. Dacă dărâmă doar o parte din pietre (ceea ce se întâmplă adesea), începe distracția: cu ajutorul pietrelor dărâmate, atacanții trebuie să lovească din afara cercului restul pietrelor rămase în picioare, până cad toate. În acest timp, apărătorii trebuie să îi atingă cu mingea și să-i elimine astfel din joc (pe durata fazei respective). Punctul este câștigat de atacanți doar dacă reușesc dărâmarea castelului înainte de eliminarea tuturor coechipierilor. Dacă nu reușesc, echipa din apărare ia punctul.
          Alte reguli și tactici:
– dacă atacantul este eliminat (este atins cu mingea), nu mai are voie să facă nicio mișcare prin care și-ar ajuta echipa (nu îi încurcă pe ceilalți, lasă piatra jos din mână etc).
– atacanții nu trebuie să stea cu toții grămadă în preajma castelului deoarece vor fi foarte ușor de atins.
– de asemenea, nici să stea prea departe căci nu vor mai putea dărâma castelul.
– atacanții pot pasa pietrele între ei pentru a dărâma restul castelului. Și apărătorii pot pasa mingea între ei pentru a le fi mai ușor să-și elimine adversarii.
– atacanții în timpul fazei de joc își pot sacrifica unii coechipieri, atrăgându-i pe apărători să se îndepărteze de castel.
– apărătorii nici ei nu trebuie să stea grămadă lângă castel, deoarece unul din atacanți se poate sacrifica, lovind mingea foarte departe. El iese astfel din joc, dar coechipierii săi au destul timp să dărâme castelul până când apărătorii recuperează mingea…
– apărătorii trebuie să aibă grijă să nu-și dărâme singuri cu mingea castelul.
– dacă cineva nu a respectat regulile de joc în mod intenționat, echipa sa pierde punctul.
          Un joc foarte frumos care necesită multă inteligență și tactică în echipă. Dar și regulile trebuie cunoscute bine! După epuizarea numărului de șuturi, atacanții și apărătorii își schimbă rolurile. Câștigă echipa care adună cele mai multe puncte.
Baba Oarba se joacă într-un spațiu foarte restrâns și bine delimitat, de câțiva metri pătrați. Unul dintre copii este legat bine la ochi încât se transformă într-o ”babă oarbă” și încearcă să îi prindă pe ceilalți copii. Când reușește aceasta, prin pipăit și miros trebuie să-l identifice pe copil. Dacă ghicește, acela îi ia locul. Un joc foarte distractiv pentru copiii mici, se leagă primele prietenii din viață și-și dezvoltă capacitatea de a folosi auzul, simțul tactil, mirosul, intuiția…
https://geografilia.blogspot.com/2016/09/peste-100-de-jocuri-ale-copilariei.html
Aici, vă rog să intrați pentru a citi mai departe. Nu am reușit să preiau mai mult. Este un material foarte interesant și atractiv mai ales în această perioadă. Se pot încerca jocurile de interior, deocamdată :).
Multe din aceste jocuri mi-au înfrumusețat copilăria și sigur au pus câte  o cărămidă la temelia caracterului meu de acum.
Hristos a înviat.
Postat de Mihai Eleonora – Antonia