Cu gândul la Dumnezeu


Roagă-te şi nu te teme de nimic, nu te înfricoşa de necazuri, nu te înspăimânta de năpăstuiri, căci rugăciunea le va înlătura.

Roagă-te oricum, oricât de neputincios, numai roagă-te mereu, şi nu te nelinişti de nimic; fii vesel şi liniştit cu duhul, căci rugăciunea te va înţelepţi.

(Ieromonah Arsenie Boca, Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie, Editura Agaton, Făgăraş, 2014, p. 205)

Pot să mă rog toată ziua, toată noaptea, dacă mă culc şi adorm din împrăştiere, mă asemăn cu un păstor care are oi şi n-a închis uşa. Şi a intrat lupul şi le-a sfâşiat.

Dacă noi căutăm să ne fure somnul din „Doamne Iisuse…”, pe acea măsură, Bunul Dumnezeu ne ajută a birui patimile.

Gândurile sunt săgeţi diavoleşti şi, dacă noi NU stăm de vorbă cu ele, atunci Duhul Sfânt ne dă puteri tari.

În timpul zilei adunăm ori lumină ori întuneric. În timpul zilei sunt unele goluri, şi în golurile acelea dacă zic „Doamne Iisuse…”, mă ajută Duhul Sfânt în timpul nopţii.

(Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010, p. 34)

Cu gândul la Dumnezeu  google

Întins-am mâna, Doamne către Tine

Din crîngul înflorit
Eu am cules o floare,
Cînd soarele a asfințit
În zi de sărbătoare.

Privind la stele-am înțeles
Al lumii grai ascuns în datini,
Că oriunde-ai fi, la munte sau la șes,
Ochii vor fi la fel de plini de lacrimi.
………………………………………………..
Înțelegând zădărnicia zilei ce-a trecut,
Întins-am mâna, Doamne către Tine,
Căci timp a fost, dar timp a și trecut
Cam mult, de când n-am spus o rugăciune.

Cu ochii umezi, triști și goi,
Înalț o rugă-a mea, fierbinte,
Dă Doamne, pentru-o clipă timpul înapoi,
Ca să m-ating din nou de-a tale lucruri sfinte.

Să-mi cer iertare, acum cât nu-i târziu,
Binecuvântează-mă, când fruntea mea o plec,
S-alung din sufletu-mi pustiu,
Tot ce e rău; senin prin viață eu să trec!
……………………………………………………
Îngălbenit al vieții calendar
Întoarce filele grăbit,
Să nu ne pierdem vremea în zadar
Cât încă soarele n-a asfințit!

Versuri – Floare de colț