Tunelul timpului

falkirk-wheel-wallpapers-28573-319633

Autor: Mihaela CD

De-atatea  ori  in  gand  m-am intrebat
Oare  de ce  suntem   asa   inconstienti
Puternic ne  luptam  ca-ntr-un  combat
De parc-am fi in viata asta permanenti

Ca  suntem  doar  niste   bieti   calatori
Ce grabiti trecem prin a timpului tunel
Si  orisicat  am  vrea  sa fim  staruitori
Spre    capat    ne-ndreptam,   incetinel

Dar  nu  ne   pasa,  si-alergam    mereu
Ne  zbatem   s-avem   bunuri  si  palate
Insa  cand se  sfarseste al vietii  traseu
Nimic nu luam cu noi ,aici raman toate 

Dar vine-o  vreme  cand  ne  desteptam
Credinta -n  constiinta  ne  face  lumina
Ca  inspre  alta viata  noi ne indreptam
La  capatul  tunelului  e viata celestina!

SURSA:https://www.poeziipentrusufletulmeu.com

 

Fii om bun

fii om bun de teodora dumitru

Autor: Teodora Dumitru 

Dacă ai inima bună,
Și ți-e sufletul curat ,
Sigur ,în această lume,
Ești omul cel mai bogat !

Fii om bun cu suflet mare,
Dăruiește din cât ai
Și acelui care n-are …
Și îți faci averi în Rai !

Fii om bun , nu costă bani ,
Să privești în jurul tau ,
Spre acei care de ani,
Se zbat în necaz și greu !

Dacă dăruiești din suflet,
Pentru tine dăruiești ,
Viața e ca un descântec ,
Din ce dai mai mult primești !

Dacă-n suflet ai credință,
Și ți-e inima blajină ,
Urci atunci ,cu biruință,
Multe trepte spre lumină!

N-am averi în astă lume ,
Sincer, nici nu mi-am dorit !
Sunt bogată-n fapte bune ,
Mi-a păsat și-am dăruit !

Când voi trece mai departe ,
Granițele acestei lumi ,
Voi răspunde doar cu fapte ,
Care-n suflet fac minuni!

Las averile în grija ,
Celor care le iubesc ,
Eu am învățat deja ,
Din puțin să dăruiesc !

Simt atunci o bucurie,
Și-o lumină-mi scaldă fața ,
Dăruind, îmi place mie ,
Să mă răsplătească viața !

SURSA: https://poeziipentrusufletulmeu.com/2019/02/04/fii-om-bun/

Nebunul și regina

Jocul, îmi place, firește.
Mă mut în zig-zag înspre tron,
Nebunu-i acolo, pândește…
Mă apără un ultim pion.

Nebunul mă vrea, se-nțelege!
Nu vreau să-i cedez și mă tem,
M-apropii mai tare de rege,
Pionul, la dreapta, mi-l chem.

Doar pat, cu nebunul, nu vreau!?
În astă partida-i o miză..
Deși mușc din mine, nu-l iau…
Aștept să-mi cerșească remiză.

Atunci, mă sacrific-nadins…
Pionul, sperând că ajunge,
La timp să transforme un VIS,
Când ultima linie-atinge.

Stau și aștept.. o minune,
Și totul devine un troc,
El vrea să se joace cu mine,
Iar eu, să renunțe la joc!

poezie de Mariana Oprita

 

http://www.citatepedia.ro/index.php?id=121810

Ruletă rusească

Vineri, 29 aprilie 2011

Trei, doi, unu apoi NIMIC
nici durere nici extaz… doar Eu
viață sau vid? Contează cine a fost amic?
mai contează oare ceva pentru Dumnezeu?

Glonț din cuvânt ce a fost rostit
de mine de tine sau poate de noi
apoi mă simt ca un val ce a fost liniștit
de spuma tăcerii ce cade în noroi.

Trei, doi, unu… ciudat de banal
anii trec cu nepăsare
suntem nisip din al vieții arsenal
ce vântul ne aruncă într-un Univers de uitare.

Cine mai poate rosti un cuvânt?
Vorbele sunt strânse-n bagajul durerii
de ce să mai rămân pe acest Pământ
unde domnește ca împărat un ego al nepăsării?

Trei, doi, unu… mă duc
în zarea albastră de iubire,
aleg să fiu acel pui de cuc
ce un înger milos îmi va da aripi pentru izbăvire.

Versuri – Cristina Bădulescu Foișor

Gânduri…,

  Selecție de poezii scrise de Cristina Bădulescu Foișor

De-a lungul carierei sale îndelungate, ca orice mare campion, a cunoscut și eșecul. Căderile erau dureroase, uneori abrupte și când mulți o considerau deja ”istorie”, Cristina reușea să se ridice iar  printr-un efort extraordinar, cu o ambiție și voință enorme, ea găsea mereu forța unei reveniri spectaculoase.

Cheia acestei dârzenii ”legendare” ar putea fi, în oarecare măsură, următoarea poezie aflată pe blogul ei, printre creațiile proprii. În momentele de cumpănă cititorul poate găsi aici crâmpeie de înțelepciune și poate de inspirație.

”Nu te opri!
Nu uita niciodată că pielea se încrețește, părul încărunțește,
iar zilele se adună în ani…
Dar ce e mai important se conservă; forța și determinarea ta
nu au vârstă.
Spiritul tău e cel care îndepărtează pânzele de paianjen…
Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare.
Dincolo de orice reușită e o altă încercare.
Cât timp trăiești, simte-te vie.
Mergi mai departe atunci când toți se așteaptă să renunți.
Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine.
Fă astfel ca în loc de milă, să impui respect.
Când nu mai poți să alergi, ia-o la trap.
Când nu poți nici asta, ia-o la pas.
Când nu poți să mergi, ia bastonul…
Însă nu te opri niciodată.”

Madre Teresa de Calcutta