Nebunul și regina

Jocul, îmi place, firește.
Mă mut în zig-zag înspre tron,
Nebunu-i acolo, pândește…
Mă apără un ultim pion.

Nebunul mă vrea, se-nțelege!
Nu vreau să-i cedez și mă tem,
M-apropii mai tare de rege,
Pionul, la dreapta, mi-l chem.

Doar pat, cu nebunul, nu vreau!?
În astă partida-i o miză..
Deși mușc din mine, nu-l iau…
Aștept să-mi cerșească remiză.

Atunci, mă sacrific-nadins…
Pionul, sperând că ajunge,
La timp să transforme un VIS,
Când ultima linie-atinge.

Stau și aștept.. o minune,
Și totul devine un troc,
El vrea să se joace cu mine,
Iar eu, să renunțe la joc!

poezie de Mariana Oprita

 

http://www.citatepedia.ro/index.php?id=121810

Ruletă rusească

Vineri, 29 aprilie 2011

Trei, doi, unu apoi NIMIC
nici durere nici extaz… doar Eu
viață sau vid? Contează cine a fost amic?
mai contează oare ceva pentru Dumnezeu?

Glonț din cuvânt ce a fost rostit
de mine de tine sau poate de noi
apoi mă simt ca un val ce a fost liniștit
de spuma tăcerii ce cade în noroi.

Trei, doi, unu… ciudat de banal
anii trec cu nepăsare
suntem nisip din al vieții arsenal
ce vântul ne aruncă într-un Univers de uitare.

Cine mai poate rosti un cuvânt?
Vorbele sunt strânse-n bagajul durerii
de ce să mai rămân pe acest Pământ
unde domnește ca împărat un ego al nepăsării?

Trei, doi, unu… mă duc
în zarea albastră de iubire,
aleg să fiu acel pui de cuc
ce un înger milos îmi va da aripi pentru izbăvire.

Versuri – Cristina Bădulescu Foișor

Gânduri…,

  Selecție de poezii scrise de Cristina Bădulescu Foișor

De-a lungul carierei sale îndelungate, ca orice mare campion, a cunoscut și eșecul. Căderile erau dureroase, uneori abrupte și când mulți o considerau deja ”istorie”, Cristina reușea să se ridice iar  printr-un efort extraordinar, cu o ambiție și voință enorme, ea găsea mereu forța unei reveniri spectaculoase.

Cheia acestei dârzenii ”legendare” ar putea fi, în oarecare măsură, următoarea poezie aflată pe blogul ei, printre creațiile proprii. În momentele de cumpănă cititorul poate găsi aici crâmpeie de înțelepciune și poate de inspirație.

”Nu te opri!
Nu uita niciodată că pielea se încrețește, părul încărunțește,
iar zilele se adună în ani…
Dar ce e mai important se conservă; forța și determinarea ta
nu au vârstă.
Spiritul tău e cel care îndepărtează pânzele de paianjen…
Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare.
Dincolo de orice reușită e o altă încercare.
Cât timp trăiești, simte-te vie.
Mergi mai departe atunci când toți se așteaptă să renunți.
Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine.
Fă astfel ca în loc de milă, să impui respect.
Când nu mai poți să alergi, ia-o la trap.
Când nu poți nici asta, ia-o la pas.
Când nu poți să mergi, ia bastonul…
Însă nu te opri niciodată.”

Madre Teresa de Calcutta