Clubul Sportiv de Șah „Mediator”

Data: 13 Oct 2010 Autor: AnideScoala.ro Broasca ţestoasă avea o fiică. Frumoasă, foarte frumoasă! Într-o zi, mama îi spuse: – Copila mea, a venit timpul să te mărit. Dar să ştii, n-am să te dau decât dupa un bărbat înţelept. Unuia care va şti, de pildă, să lege o gramadă de apă… – Vai, vai, vai! oftară celelalte animale. Cum e cu putinţă una ca asta? Ei, dar tânara broască ţestoasă era foarte, foarte frumoasă. – Aş vrea să-i fiu soţ, spuseră pe rând: hipopotamul, puiul de maimuţă, şarpele boa, elefantul, zebra. Dar grămada de apă? Cum să legi grămada de apă? Lemurul nu zise nimic. Dar se vedea că se gândeşte adânc la ceva. Încercară: hipopotamul, puiul de maimuţă, şarpele boa, elefantul şi zebra. Dar nici unul n-a reuşit să lege în vreun fel o gramadă de apă. Fiecăruia broasca ţestoasă îi spunea: – Nu vei fi soţul prea frumoasei mele fiice. Lemurul care până atunci a tot tăcut şi s-a tot gândit, zâmbi deodată şi o întrebă pe broasca ţestoasă: – Îmi făgăduieşti că voi putea să ma însor cu fiica ta, dacă voi izbuti să leg o gramadă de apa? –  Mai încape vorbă? Ai cuvantul meu! spuse broasca ţestoasă. –  Uite ce e: am uitat să-mi aduc sfoara de acasă, vorbi agale lemurul. Mamă broască ţestoasă, poftim luleaua mea. Te rog să-mi faci o sfoară din fumul ei albastru. Atunci îţi voi aduce degraba o grămadă de apă. Mă întelegi, trebuie să am cu ce să o leg. Faţa broaştei ţestoase se lumină. Îl duse pe lemur la fiica sa şi-i spuse: -Acesta va fi soţul tau! Hipopotamul, elefantul, şarpele boa, puiul de maimuţă şi zebra strigară care mai de care: – Dar nu-i drept! Lemurul nici n-a încercat macar să lege apa! – E adevarat că lemurul nici n-a încercat să lege apa, dar el şi-a dat seama, numai el a înţeles că nu se poate lega o grămadă de apă, dupa cum nu se poate face sfoară din fum. El s-a dovedit astfel a fi cel mai isteţ dintre voi. În româneşte de Theodor Holban

SURSA:http://www.anidescoala.ro/Sfoara-de-fum-basm-popular-suedez.html

 

Altădată, venind un străin în mănăstire s-a închinat în biserică. Ajungând la icoana Maicii Domnului și văzând atâtea bijuterii și odoare din aur agățate de icoană de către cei care primiseră ajutor de la aceasta, și-a pus în minte să le fure. După slujba Utreniei, când au ieșit toți din biserică, el s-a ascuns într-o strană mai retrasă. Nevăzând pe nimeni, paraclisierul a plecat încuind ușa.

Rămânând singur în biserică, străinul a luat toate odoarele de la icoana Maicii Domnului și deschizând o ușă mai mică, care era închisă prin interior, a ieșit din biserică și a plecat spre limanul Ivirului, unde s-a urcat pe corabia care transporta închinătorii.

Mergând o parte din drum, corabia s-a oprit în mijlocul mării rămânând neclintită, fiind ținută de o mână nevăzută. Cu toate că vântul îi era prielnic, corabia nu se mișca.

După câteva ore, când paraclisierul a deschis biserica a văzut că lipseau odoarele de la icoana Maicii Domnului. Înștiințându-l imediat pe stareț, acesta a trimis trei călugări să ia o barcă și să alerge în urma corăbiei care ducea închinătorii, căci și-a dat seama că numai străinul acela furase odoarele.

Deci, pe când cei din corabie se aflau în nepricepere, au ajuns și călugării cu barca. Când i-a văzut, străinul și-a dat seama că pentru el au venit și, văzând și minunea cu oprirea corăbiei, a venit și a căzut în genunchi înaintea părinților, cerându-le iertare și înapoindu-le cele furate.

Părinții au luat odoarele, l-au iertat pe cel ce se pocăia și s-au întors în mănăstire slăvind pe Preasfânta Stăpână.

Iar corabia a plecat mai departe, nefiind împiedicată de nimeni.

* * *

Odată, venind un închinător evlavios la mănăstire, a fost dus să se închine la sfintele moaște, precum și la icoana Maicii Domnului.

Aici, paracliserul i-a spus o parte din multele minuni făcute de Maica Domnului. Apoi a fost dus la arhondaricul mănăstirii să se odihnească.

Pe la miezul nopții s-a trezit și a vrut să meargă să îngrijească de calul cu care venise. Dar fiind somnoros și văzând ușa de la balcon deschisă, a crezut că este ușa de la intrarea în arhondaric și, călcând fără de grijă, a căzut de la balcon de la etajul trei.

În timp ce cădea a strigat: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi!”. Și îndată a văzut înaintea lui o călugăriță, care l-a prins și l-a lăsat pe pământ, fără să pățească nimic și s-a făcut nevăzută.

Atunci creștinul a mulțumit din suflet Maicii Domnului și ducându-se la poarta mănăstirii a bătut să i se deschidă. Auzind ierodiaconul Meletie vocea celui care striga, s-a dus și l-a înștiințat pe părintele Sofronie, starețul mănăstirii. Venind, au deschis poarta și recunoscând pe cel care striga l-au întrebat ce s-a întâmplat și cum a ajuns în afara porții

Iar el, povestindu-le cu lacrimi în ochi cele întâmplate, slăvea pe Preasfânta Fecioară.

Apoi, mergând în biserică, s-a închinat la icoana Maicii Domnului și a dăruit mănăstirii calul cu care venise, iar în următorul an a adus o candelă de argint, care se află agățată în fața icoanei până în ziua de azi, amintind de minunea făcută.

***SURSA:  https://doxologia.ro/viata-bisericii/sfantul-munte-athos/minuni-ale-icoanei-maicii-domnului-

• * * *

Icoana din Minsk a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost adusă de Sfântul Vladimir, cneaz de Korsun, și așezată în Catedrala Adormirii Fecioarei Maria (sfințirea bisericii din 996 este sărbătorită pe 12 mai).

În anul 1500, în timpul ocupării Kievului de către Khan Mengli Giray, un tătar a dezbrăcat icoana de îmbrăcăminte și podoabe, după care a aruncat-o în râul Nipru.

După o vreme, aceasta a fost găsită plutind în râul Svislocha, lângă Minsk.

Înconjurată de o lumină extraordinară, icoana a fost adusă la mal și dusă la Biserica Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pe proprietatea domeniului prinților de Minsk. Aceasta a avut loc pe 13 august 1500.

Icoana Maicii Domnului din Minsk a fost dusă la Mănăstirea Greco-Catolică „Sfântul Duh” în 1616 și a fost returnată ortodocșilor în 1839. Biserica Mănăstirii „Sfântului Duh” a devenit catedrală ortodoxă și a fost închinată Sfinților Petru și Pavel

 În fiecare vineri se citeşte un acatist în fața Sfintei Icoane, și multe minuni se săvârșesc în acest loc.

 

La speciile animale somnul este cu precădere prolifazic (nu se concentrează pe timpul nopții, este fragmentat în mai multe episoade de-a lungul celor 24 de ore). Ce l-a determinat oare pe om, pe parcursul evoluției sale, să-și “compacteze” somnul într-o perioadă unică, nocturnă?

Se consideră că somnul omului, ca și cel al celorlalte animale superioare, este polifazic în mod natural. A fost însă împins către un comportament monofazic din necesitate, în vremurile în care lupta pentru supraviețuire (și omul este un animal slab din punct de vedere fizic) era deosebit de aspră: ființa diurnă și cu o puternică orientare vizuală (masa scoarței cerebrale dedicată aparatului vederii este, la om, superioară celei a oricărui alt mamifer), animalul-om a ales, fiindu-i greu să vâneze noaptea, să-și concentreze în orele nocturne nevoia lui de somn.

În care moment al evoluției s-a înregistrat această inversare de comportament? Niciodată, din punct de vedere antropologic, dacă vorbim de inversare: omul și-a păstrat o mare maleabilitate în comportamentul somn-veghe și, în orice caz, o disponibilitate înnăscută pentru somnul polifazic.

Cum se face, atunci, că nici un alt mamifer evoluat nu a trecut, la fel ca omul, la somnul monofazic? Poate pentru că omul, situat în vârful piramidei inteligenței animale, a știut cel mai bine să-și protejeze, să-și apere somnul său monofazic: într-un somn îndelungat, o ființă este mult mai lipsită de apărare. De aici și tendința, atât de răspândită la animale, de a-și fragmenta somnul. Girafa doarme 2 ore din 24 și chiar și aceste două ore sunt fragmentate în zece sau mai multe somnuri de câteva minute. Delfinul orb (Platanista indi) doarme numai cate 90 de secunde de fiecare dată (adormind, de altfel, cu rândul numai câte o jumătate de creier).

În ceea ce-l privește pe om, oare ce-l determina să treacă de la polifazicitatea somnului noului-născut la monofazicitatea somnului adultului? Credem că există două mecanisme posibile: primul ar consta din tendința de a lipi împreună două faze succesive de somn (sleep-glue este denumirea folosită de cercetători și reprezintă un fenomen tipic al evoluției biochimiei sistemului nervos uman) sau poate că tendința către somnul monofazic a rezultat din cauze de ordin practic: vrând să rămână cât mai mult timp trează, din curiozitatea tipică a speciei umane, copilul care evoluează spre vârsta adultă tinde să-și comprime, forțat, somnul în orele nocturne.

Există certitudinea ca o reintoarcere stabilă la somnul polifazic nu va produce daune? Și în acest caz, numai testele de lungă durată vor putea furniza un răspuns sigur. Până în prezent, din experiențele efectuate, nu au rezultat asemenea daune. Cu o limită însă: circa jumătate din persoanele testate se adaptează la trecerea către somnul polifazic, cealaltă jumătate opune rezistență la abandonarea monofazicului.

Care ar fi categoriile de profesii care ar beneficia de o eventuală generalizare a somnului polifazic? S-ar putea alcătui o listă destul de lungă. Să ne gândim numai la militarii în misiune, la mecanicii de locomotivă, la piloții avioanelor de cursă lungă, la cosmonauți, medici, șoferi de TIR-uri ș.a.m.d. Pentru toți posibilitatea de a-și păstra deplina eficiență cu ajutorul unor somnuri fragmentate, de câteva minute (timp în care ar fi înlocuiți, bineînțeles, de un asistent sau de un coleg) și nu de 6 sau mai multe ore de somn continuu, constituie un important avantaj profesional.

Printr-un somn fragmentat, însumând zilnic doar o oră și jumătate, Leonardo da Vinci și-a prelungit, practic, existența (cel puțin așa se povestește …) cu circa 30 de ani.

Sursa:  http://www.interferențe.ro/repaosul-de-a-lungul-timpului.html

 

Biologi, neurofiziologi, psihiatri încearcă să descifreze cât mai deplin tainele somnului. În același timp, se încearcă găsirea celor mai bune remedii pentru insomnii, deoarece, așa cum arată statisticile mondiale, un sfert din populația globului suferă de insomnie.
Tainele somnului
Preocupați de cercetarea moleculelor care intervin în declanșarea somnului, capabile deci de a se conecta cu unii receptori ai celulelor cerebrale, neurofiziologii au evidențiat existența mai multor peptide, constituite din acizi aminați, care facilitează adormirea.

Prima moleculă de acest tip, alcatuită din 9 acizi aminați, a fost descoperită de o echipă elvețiană. De asemenea, 2 cercetători de la Universitatea Harvard din SUA, după o muncă uriașă, au extras din creier de iepure și capră o nouă substanță, numită factorul S, care are la bază 4 acizi aminați.

Se cunoaște perfect marea sa putere hipnogenică. Infima cantitate izolată, de doar 30 de miimi de gram, reprezintă 30.000 de doze active. Ceea ce i-a suprins pe cercetători este faptul că, din punct de vedere structural, molecula identificată seamănă cu unul dintre modulatorii remarcabili ai reacțiilor imunitare. Acesta, folosit drept somnifer, obținut prin sinteză, este copia unui fragment de bacterie care mimează activitatea biologică.
Odată realizată sinteza sa, noua moleculă identificată, factorul S, s-ar putea să devină, în arsenalul farmacologic, arma numărul 1 împotriva insomniilor, a insomniilor reale, pentru că, spun specialiștii, deși numărul acelora care în fiecare dimineață suspină că nu au închis un ochi toată noaptea este enorm, adevărata insomnie este foarte rară.
Insomnia
Insomnia este o tulburare a echilibrului somn-veghe, care se manifestă prin lipsa de somn sau prin reducerea duratei și a profunzimii somnului și care este întâlnită în astenii, boli psihice, nevroze, etc.

In general, insomnia se definește ca o reducere remarcantă a timpului mediu afectat somnului. Dar, această valoare nu are sens decât pentru un anumit tip de individ, ținând cont de faptul că nevoia de somn oscilează de la o persoană la alta.

Se pare că numeroși suferinzi de insomnie petrec un timp suficient dormind, în ciuda faptului că ei sunt convinși de contrariu. Mii de encefalograme au demonstrat faptul că insomnia este deseori subiectivă. Se confundă adesea un simplu somn obositor, nereconfortant, cu o “noapte albă”.

Dar, pentru a-și reface forțele, unui adult îi sunt, în genere, necesare 8 ore de somn?
Specialiștii spun că această cifră reprezintă un maximum, dar se are în vedere faptul că numeroși oameni foarte sănătoși se mulțumesc cu 7 sau chiar 6 ore de somn.

Există oameni care întreaga lor viață dorm doar 5 din cele 8 ore “obligatorii”, fără ca acest lucru să aibă consecințe asupra tonusului și sănătății lor.

Astfel, profesorul Michael Jouvet, neuropsiholog de la Universitatea “Claude-Bernard” din Lyon, citează cazul unui canadian care doarme mai puțin de 3 ore pe noapte și se simte foarte bine.

De altfel, persoanele care dorm puțin sunt considerate de foarte mulți medici mult mai dinamice și, în ansamblu, mult mai eficace decât celelalte. Persoanele care dorm foarte mult sunt mult mai anxioase și mai introvertite. Totuși depinde și de obișnuință.

Somnul este de fapt o stare naturală a organismului. Avem nevoie de somn pentru a crește, a ne odihni și a ne reface, pentru a putea lucra și funcționa la parametrii optimi.

SURSA: http://www.interferente.ro/repaosul-de-a-lungul-timpului.html

Urmează….

Somnul

Am selectat acest articol întrucât întotdeauna m-a interesat tot ce are legătură cu dezvoltarea și funcționarea creierului uman. Fiind antrenoare de șah, am ținut sub observație modul rapid sau lent în care sunt reținute, memorate, explicate de către elevii mei, noțiunile jocului de șah.

Recunosc că sunt măgulită atunci când elevul meu (eleva mea) îmi prezintă partida câștigată și cu entuziasm îmi arată cum a jucat și ce plan a avut, așa cum i-am învățat eu. Aceasta este cea mai frumoasă răsplată pentru mine și îmi aduce în suflet bucurie.

În legătură cu elevii deficitari în această privință, mă voi ocupa în mod expres de acest lucru pentru a le stimula memoria de lucru. Aici intervine rolul învățării șahului. Se potrivește ca o mănușă. (Mihai Eleonora, maestră internaționlă)

Pastila de psihologie: Memoria de lucru – secretul copiilor performanți

 Numeroase studii de imagistică funcțională arată că există o legătură directă între nivelul de inteligență globală și capacitatea memoriei de scurtă durată (numită și memorie de lucru). Volumul crescut de materie cenușie în anumite regiuni ale creierului (în special în zona frontală a creierului) pare a avea legatură cu un nivel crescut al inteligenței.

Evidențe științifice din mai multe surse susțin că diferențele de IQ dintre oameni pot fi atribuite diferențelor de structură și funcționare a cortexului prefrontal, responsabil și de memoria de lucru – componentă esențială a funcțiilor executive (de comandă și control) ale creierului.

Astfel, spre deosebire de neuronii din ale zone ale creierului a căror funcție este foarte specifică, cei din zona frontală procesează informația într-un mod mult mai flexibil, fiind responsabili de conectarea, coordonarea și integrarea funcționării celorlalte arii corticale, precum dirijorul unei orchestre.

Ce este memoria de lucru și de ce este atât de importantă în învățare? 

Memoria de lucru (sau memoria de scurtă durată) este, într-un fel, echivalentul memoriei RAM a calculatoarelor. O capacitate mare de stocare temporară a datelor permite utilizarea simultană a mai multor  informații în rezolvarea unei probleme, prin urmare crește atât eficiența ajungerii la o soluție cât și complexitatea soluțiilor găsite.

Acest lucru face ca performanța unui copil cu IQ mediu dar cu un nivel superior al memoriei de lucru să fie mai bună decât cea a unui copil cu IQ superior dar cu deficit la nivelul memoriei de lucru.

Am întâlnit copii supradotați (cu IQ peste 130) al căror potențial cognitiv excepțional este absolut inutilizabil datorită unui nivel scăzut al capacității mnezice de scurtă durată. Practic, creierul lor este ca un calculator cu un procesor superperformant dar cu foarte puțină memorie RAM instalată.

Memoria de lucru este atât auditivă (măsurată prin numarul de cuvinte sau numere pe care ni le putem reaminti în ordinea corectă la scurt timp dupa ce le-am auzit), respectiv vizuală (numărul de itemi pe care îi putem reproduce sau recunoaște la scurt timp după ce i-am privit câteva secunde) sau kinestezică (reținerea secvențelor de mișcări).

Fiecare componentă este importantă în învățare și afectarea oricărui tip de memorie de lucru determină dificultăți de scris, citit sau de calcul și raționament matematic.

Cum se măsoară memoria de lucru?  Memoria de lucru se măsoară prin teste neuropsihologice specifice disponibile începând cu vârsta de 6 ani. Acest tip de evaluare poate da indicații prețioase referitoare la tipul de intervenție necesară unui copil cu dificultăți de învățare.

Cum poate fi dezvoltată memoria de lucru?    Numeroase studii atestă că memoria de lucru poate fi antrenată și capacitatea de învățare poate fi îmbunătățită prin exerciții cognitive specifice. Programul de intervenție se construiește pe profilul de funcționare cognitivă al fiecărui copil, punându-se accent pe tipul specific de memorie de lucru care este deficitară. Specialiștii au dezvoltat numeroase programe de antrenare a memoriei care și-au dovedit în timp eficiența.

Totodată, numeroase studii atestă că acest tip de memorie (de scurtă durată) este foarte sensibilă la factorul emoțional. Copiii afectați de anxietate, depresie, tulburarea obsesiv-compulsivă sau alte tulburări afective au o capacitate mnezică de scurtă durată foarte scăzută. Aceasta întrucât creierul lor este “ocupat” de gânduri și griji, iar resursele lor cognitive sunt diminuate. In cazul acestor copii, restabilirea echilibrului emoțional este prioritară și nu exersarea abilităților de memorare și de învățare.

Voi vorbi într-un articol viitor despre cum putem recunoaște un copil cu memorie de lucru deficitară dar și despre cum putem dezvolta acest tip de memorie.

Monica Bolocan

Psiholog clinician si educațional, practician acreditat TRIPLE P (Positive Parenting Program)

0740 20.40.20

www.psiholog-pentru-copii.ro

Articolul face parte din categoria Psihologie,Psihologie copii,Psihologie scolara.

SURSA: http://www.kidspots.ro/pastila-de-psihologie-memoria-de-lucru-secretul-copiilor-performanti/