Creativitatea – Cum maximizați si declanșati momentul „Aha!”?

Postat by mihai eleonora antonia pe 24 aprilie, 2019

Cu ocazia venirii sale in România în data de 25 septembrie 2013, Daniel Goleman ne-a oferit permisiunea de a traduce o parte din articolele sale. Acesta de mai jos mie mi-a plăcut foarte mult și vi-l recomand cu plăcere!

Studii asupra creierului în legătură cu creativitatea arată ceea ce se întâmplă în momentul „Aha!”, în clipa în care avem o idee. Dacă ar fi să facem o analiză EEG a creierului într-un moment creativ am vedea că există o creștere bruscă în nivelul de activitate gamma, cu 300 de milisecunde înainte să avem sclipirea. Activitatea gamma indică fuziunea neuronilor, atunci când neuroni din arii disparate se conectează formând o nouă rețea neurală. Imediat după această explozie gamma, ideea intră în conștient.

Activitatea crescută se concentrează în zona temporală, un centru în partea dreaptă a neocortexului drept. Această zonă este responsabilă și pentru interpretarea metaforelor și înțelegerea glumelor. Ea este cea care înțelege limbajul subconștientului, ceea ce Freud numea „procesul primar”: limbajul poeziilor, al artei, al miturilor. Este logica visurilor, unde totul este posibil.

Creșterea bruscă în activitatea gamma indică faptul că o nouă idee se naște în creier. În acel moment celulele din emisfera dreaptă folosesc conexiuni cu alte părți ale creierului, utilizând informația colectată într-un mod nou.
Care este cea mai bună metodă de a mobiliza această abilitate a crierului? În primul rând să ne concentrăm intens asupra scopului sau a problemei și apoi să ne relaxăm: să ne eliberăm de povară.

Opusul relaxării, cramponarea pe găsirea unei soluții, poate avea efecte adverse asupra creativității. Dacă ne concentrăm constant pe găsirea unei soluții putem deveni din ce în ce mai stresați ceea ce ne-ar împiedica nu numai să identificăm o abordare nouă, ci și să avem o idee cu adevărat creativă.

Deci pentru a trece la stadiul următor este necesar să ne relaxăm. Spre deosebire de concentrarea intensă necesară rezolvării unei probleme printr-o abordare directă, stagiul trei este caracterizat de un ritm alfa susținut, care e sinonim cu o relaxare mentală, o stare de deschidere, de vis cu ochii deschiși și de abandon a realului, stare în care suntem mai receptivi la idei noi. Această abordare creează cadrul necesar pentru noile conexiuni care apar în timpul exploziei de activitate gamma.

Acele momente de creativitate spontană par a veni de nicăieri, dar putem bănui că același proces a avut loc și atunci cînd ne-am implicat activ într-o oarecare măsură în rezolvarea creativă a unei probleme. Chiar și atunci când idei creative par a apărea din neant, creierul poate trece prin cele trei stagii clasice.

Pe de altă parte, bănuiesc că cele trei sau patru stagii clasice ale creativității sunt, mai mult sau mai puțin, o ficțiune utilă – spiritul creativ este mai liber decât în măsura evocată mai sus. Consider că principala acțiune neurală oscilează între concentrarea intensă pe problemă și relaxare. Și când ideea creativă apare, mai mult ca sigur că al nostru creier a trecut prin aceeași activitate gamma observată în laborator.

Exploziile gamma au loc de obicei în mod aleatoriu – nu pot fi induse. Dar cadrul mental poate fi pregătit. Setarea acestui cadru include definirea problemei apoi imersiunea în ea, urmată de abandonul total. Activitatea gamma este cel mai probabil să aibă loc în acest al treilea stadiu, acompaniată de momentul „Aha!”, acel bec care se aprinde în benzile desenate cînd unui personaj îi vine o idee.

Există și o reacție fizică câteodată simțită în timpul unei explozii gamma: plăcere. Momentul „Aha!” este însoțit și de fericire. Apoi mai există și cel de-al patrulea stagiu, implementarea, în care o idee bună poate supraviețui sau nu.

Îmi amintesc o discuție cu directorul unui uriaș centru de cercetare, cu 4000 de oameni de știință și ingineri. Mi-a spus următoarele: „avem o regulă în ceea ce privește ideile creative. Dacă cineva vine cu o idee nouă, în loc ca următoarea persoană care vorbește să o demonteze – lucru care se întâmplă mult prea des – el sau ea trebuie să spună că e o idee bună și să o suțină cu argumente”.

Ideile creative sunt ca un boboc fragil – trebuie să fie îngrijite pentru a crește.

Mai multe pe această temă găsiți în cartea mea „Creierul și inteligența emoțională: noi abordări” (The Brain and Emotional Intelligence: New Insights) de la More Than Sound.

Scris de Daniel Goleman

Sursa: https://www.marian-rujoiu.ro/creativitatea-momentul-aha/

C.N. dezlegări 2019 – băieți 10 ani Clasament final

Locul  1  CAMPION –  Ciomaga Andrei –  Cs Politehnica Iasi   

30 minute   26  puncte

Locul  2 Vicecampion – Butolo Alexandru Mircea – Cs Universitar București

36 minute   26 puncte

Locul  3  Onica Victor – Dominic – Cs Mediator Giarmata Vii

51 minute   26 puncte

Locul  4  Olteanu Gabriel – Luca – C. Central de Șah București

60 minute 26 puncte  TB vârstă

Locul  5 Gherghisan Alexandru – Nicușor – Acs Logic Delta

60 minute  26 puncte

Locul 6  Anghel Teodor – Andrei – Cs Unversitar de șah București

8 minute  25 puncte

Sursa: http://frsah.ro/wp-content/uploads/2019/04/C.N-10-ani-baieti-dezlegari_clasament.

Bancul zilei de 18.04.2019

  Bunica, pe patul de moarte, îşi cheamă nepotul la căpătâiul ei şi îi spune:
– Nepoate, vreau ca tu să moşteneşti averea mea. Vila, ferma, herghelia de cai, tractorul şi toate animalele de casă plus cele 22 de milioane, toate vor fi ale tale!
– Excelent! exclamă nepotul. Mulţumesc, bunico, nu ştiam că ai aşa o avere. Unde este ferma despre care vorbeşti?
Bunica răspunde, dându-şi ultima suflare:
– Pe Facebook…
     Sursa: http://www.bancuri.net/Categoria_Mosi_si_babe-50.htm

Tabla de şah sau regula celor 50 000 de ore

Prin New Yorker sau, în orice caz, în vreo publicaţie americană am dat de un studiu blogger-it despre complexitate. Când auzi de complexitate la ce te poţi gândi, oare? Al şaptelea continent? Un accelerator de particule? O rămăşiţă de ADN? Un deget de antimaterie? O problemă de matematică de nivel M1? Poveşti! Discutăm despre şah. Şah. Şah.

Aflăm că, prin 2009, s-a făcut un pas (mic pentru omenire, dar mare pe tabla de şah). Herbert Simon şi William Chase au publicat atunci în American Scientist o expertiză care concluziona: nu există experţi înnăscuţi în şah.

Cel puţin nu maeştri înnăscuţi sau mari maeştri! Nu există nici un nume în şah (incluzându-l pe Fischer) care să fi atins nivelul de mare maestru în mai puţin de un deceniu de preocupare intensificată asupra jocului. Simon şi Chase estimau că un maestru în şah petrece între 10 000 şi 50 000 de ore de privit la piesele de şah (laolaltă cu variantele de mutări posibile). La o convertire banală, asta înseamnă să priveşti 6 ani cu sfidare, asupra unui obiect fix.

În următorii ani psihologia flanchează studiul lui Simon şi Chase, întărind şi cu argumente „din interior” estimarea lor. Psihologul John Hayes a grupat 67 de compozitori celebri de muzică clasică şi s-a lămurit că, aproape în fiecare caz, compozitorii nu şi-au dat arama pe faţă decât după 10 ani de creaţie (cel puţin).

La fel ca în cazul şahiştilor, şi compozitorii au dat lumii „capodopera” după multă, multă şi iar multă practică (cu foarte puţine excepţii, dar nici alea încurajatoare; lui Erik Satie, de exemplu, i-a trebuit 8 ani până să compună „capodopera”; sau Paganini, care a avut nevoie de 9 ani.

Asta-i: nimeni nu reuşeşte la nivel înalt prin „talent înnăscut”. Nimeni nu intră în sala de operaţie, face turul iar apoi exclamă: „Mi-a reuşit operaţia pe creier!” În cartea Outliners, Malcolm Gladwell a început să popularizeze ideea celor 10 000 de ore:

10.000 este numărul magic al măreției, indiferent de aptitudinea naturală a unei persoane. Cu o practică suficientă, oricine poate atinge un nivel de competență care să rivalizeze cu cel al unui profesionist. Este doar o chestiune de a pune în timp.

Ce-ar mai fi de spus? La nivel cognitiv, nu există înnăscuţi. Te poţi naşte, câteodată, cu un handicap de întârziere. Dar, până la urmă, cine te opreşte să stai şi să priveşti 6 ani la rând?

Sursa: http://www.thechronicle.ro/science/tabla-de-sah-sau-regula-celor-50-000-de-ore

Bancul zilei de 10.04.2019

Trei surori bătrâne stăteau împreună, în aceeaşi casă.
Într-o seară, una dintre ele îşi pregăteşte o baie ca lumea, pune un picior în apă, se opreşte şi ţipă la celelalte:
– Heeei, io intram acuma în baie sau ieşeam?
Una dintre celelalte două surori, aflate la parter, răspunde:
– Nu ştiu, stai să vin sus să văd.
Începe să urce scările, dar pe la jumătate se opreşte şi întreabă:
– Hei, io urcam scările acuma sau coboram?
A treia işi zice în sinea ei “Doamne fereşte, ce v-aţi prostit amândouă” şi bate de trei ori în lemn. Apoi, cu voce tare:
– Staţi să văd întâi cine-i la uşă şi apoi vin io să v-ajut…

http://www.bancuri.net/Categoria_Mosi_si_babe-50.htm