Categorie: Articole

Alegere?

Mama lui Bulă a născut doi gemeni.
– Tată, ăștia rămân amândoi la noi, ori ni i-a trimis să avem de unde alege?

Sursa: Viața preafericitului Bulă în 1000 de bancuri

Evoluând la cel de-al 11-lea Campionat al URSS, eu mi-am propus , în special, obiective sportive. Spre exemplu, acum eu mă străduiesc să joc calm, să-mi stăpânesc emoţiile , însă nu e atât de lejer să faci faţă la acest capitol. Calmul nu este, nicidecum, un lucru decorativ; gândirea mi-e lucidă doar atunci când sunt liniştit, de aceea în timpul turneului, în mod special, mi-am antrenat această trăsătură. Recunosc: sunt satisfăcut de rezultatele obţinute.

Apoi, tindeam, pe măsura posibilităţilor, să mă debarasez  de criza de timp. Eu m-am deprins să cheltui, de o manieră economă, timpul, chiar dacă uneori, în mod conştient, aceasta diminua calitatea jocului meu. Nu aveam o altă cale mai oportună, deoarece cum altfel m-aş fi obişnuit să „cruţ” minutele.

Al treilea obiectiv consta în necesitatea de a-mi menţine energia pe întreaga durată a competiţiei. La acest campionat, eu am reuşit să irosesc uniform energia, iar pe ultima sută de metri am mai păstrat forţe.

De fapt, nu prea am rămas satisfăcut de propriu-mi regim de turneu. După dejun, mă plimbam (o oră), apoi mă pregăteam de partidă (25-30 minute), după care mă odihneam.

La 15:30-prânzul, apoi, circa o oră, mă relaxam. De ce? A te relaxa înaintea partidei este foarte util, întrucât aceasta te înviorează, îţi sistematizează gândurile. Runda s-a încheiat la 22:30. Am cinat la 23:00, iar peste o oră m-am culcat.

În debutul turneului, eu mă culcam mai târziu, fiindcă înainte de somn analizam partidele şi de aceea dormeam prost. Prin urmare, eu adormeam nu mai devreme de ora 3:00 şi, în consecinţă, somnul nu-mi restabilea complet forţele.

Acum, însă, în timpul întrecerilor, eu, înainte de somn, nu mai analizez partidele şi sper  să nu mai repet niciodată greşeala amintită.

Aşadar, cea de-a patra sarcină sportivă-organizarea corectă a regimului de turneu-a fost îndeplinită la un nivel semisatisfăcător. Totuşi, eu am reuşit să realizez ultimul obiectiv sportiv-am devenit Campion al URSS.

Performanţa e una extraordinară, însă am sesizat că în jocul meu persistă un neajuns esenţial: lasă de dorit tehnica de realizare a avantajului.

În mod surprinzător, însă, eu, în sfârşit, am învăţat să joc cu piesele negre. În 8 partide, având negrul, am totalizat 6,5 puncte. Marea majoritate a jurnaliştilor de şah, referindu-se la jocul meu, au accentuat „erudiţia în deschidere”, graţie căreia eu învingeam adversarii. Eu şi anterior consideram că aceste „recenzii” sunt puţin întemeiate.

Da, e adevărat că, de  obicei, o serie de partide  le-am câştigat încă în deschidere, însă doar se ştie că fiecare şahist râvneşte să încheie cât mai repede partida. N.B!

Jucând cu negrul, ar fi imposibil ca „erudiţia în deschidere” să ne asigure un asemenea rezultat solid, deoarece, indiferent de „imensitatea” erudiţiei respective, ar fi ireal să obţinem, cu piesele negre, avantaj în deschidere absolut în toate partidele.

Deci, eu îmi depăşeam adversarii în lupta ulterioară.

În ce mod mă pregătesc de turnee? Asimilând tehnica de pregătire, eu mi-am expus metoda în cartea „Meciul Flohr-Botvinnik”.

Întâi de toate, în ajunul turneului, trebuie să avem grijă de sănătatea noastră, deoarece anume starea bună a sănătăţii constituie chezăşia succesului sportiv. Pentru aceasta, cel mai potrivit ar fi să petrecem 15-20 de zile la aer curat, în afara oraşului.

De obicei, eu încep pregătirea şahistă examinând literatura recentă de şah. Mă familiarizez cu partidele noi şi interesante. Parcurgând literatura respectivă, eu fac unele însemnări. Totodată, evidenţiez toate partidele viitorilor mei adversari într-un turneu concret. Eu studiez particularităţile jocului acestor maeştri, variantele lor preferate în deschidere.

În continuare, sondez în labirinturile acelor scheme din deschidere, pe care intenţionez să le utilizez în turneul respectiv.

Aici, ţin să remarc că şahistul nu poate şi nici nu trebuie, în viziunea mea, să joace toate deschiderile, care există în teorie. Pentru o singură competiţie ar fi suficiente 3-4 deschideri pentru alb şi acelaşi număr pentru negru. Aceste deschideri, însă, trebuie să fie bine studiate. Dacă maestrul nu are în arsenalul său asemenea deschideri, atunci puţin probabil să spere la un rezultat sportiv bun.

Aşadar, schemele au fost elaborate, însă procesul continuă. Şahistul, neapărat, trebuie să verifice schemele mai puţin convingătoare în cadrul unor partide de antrenament. De asemenea, partidele de pregătire vor fi utile şi pentru acei jucători care sistematic se confruntă cu crize teribile de timp.

Dacă punctul vulnerabil al maestrului îl constituie finalurile, el trebuie să se călăuzească de exemplul lui Vitali Cehover, care în ultimul timp a lucrat intensiv în domeniul finalurilor şi, în special, a fost preucupat de studii, înregistrând succese considerabile.

În sfârşit, staţia terminus! Cu vreo 5 zile înaintea concursului, se recomandă să întrerupem orice ocupaţie cu şahul. Deci, o pauză de relaxare. Metoda amintită este necesară, îndeosebi, pentru a nu epuiza interesul faţă de lupta şahistă.

Mai există încă o posibilitate colosală de desăvârşire. În ce constă arta maestrului în şah? În general, în iscusinţa de a analiza poziţiile de şah; calculul variantelor vizavi de aprecierea potiţiei-iată arta veritabilă a analizei.

N.B! Cel ce aspiră să devină un şahist remarcabil trebuie să se perfecţioneze şi în domeniul analizei şahiste. Partidele comentate şi publicate în diferite reviste constituie un procedeu autentic de desăvârşire.

De asemenea, este important să învăţăm să analizăm şi să comentăm critic partidele proprii, ceea ce ar duce la o înţelegere mai profundă a şahului.

Trebuie să studiem istoria, să ne familiarizăm detaliat cu creaţia celor mai valoroşi mari maeştri din întreaga istorie a şahului mondial, să cercetăm căile de dezvoltare a curentelor şi ideilor creative în şah. În caz contrar, nu vom reuşi să obţinem succese impresionante.

Schimbările ce au loc în lumea modernă sporesc interesul faţă de şah, pentru acest joc nobil şi inepuizabil. Sper că tinerii care au ales profesia de pedagog vor avea un viitor strălucit.

Traducere din limba rusă de Viorel CIOBANU

http://blogosfera.md/view-post-v-115055-0-romana.html

Sursa

La concert

• Bulă, ia te uită, domnul de acolo a adormit!
• Dar bine iubito, pentru ca să-mi spui asta trebuia să mă trezești?

 Sursa: Viața preafericitului Bulă în 1000 de bancuri

În fiecare dimineață

– Vecinii noștri sunt un model de viață conjugală. El o sărută în fiecare dimineață.
De ce nu faci și tu la fel?
– Dar nici n-o cunosc?!

Sursa: Viața preafericitului Bulă în 1000 de bancuri

Anii pe care îi trăiește omul sunt de vârste diferite. De multe ori, fără nici o legătură cu vârstele acestuia. Poți fi bătrân și viața ta să cuprindă în ea doar ani de copil. Poți fi copil și anii tăi de viață să fie foarte bătrâni.

Au existat dintotdeauna astfel de cazuri.

Când eram eu copil, numărul bătrânilor-copii îl întrecea cu mult pe cel al copiilor-bătrâni. Adevărul este că noi, cei mici, eram învățați încă din fașă cum să ne ferim de asta. Așa că rămâneam, cât eram copii, doar copii.

Spre deosebire de bătrâni, care își făceau rost de ani foarte tineri pentru ultima parte a vieții. Nu-i luau de la noi. Nici vorbă de așa ceva! Cum să dea mamaia Tudora iama în anii mei de copil și să pună în locul lor câteva grămăjoare din bătrâne­țea ei?!

Își întinerea anii ei bătrâni. Și-i aducea până la vârsta de copil. Ca să poată face asta, trebuia să coboare la mintea mea, jucându-se de-a tot ce ne jucam noi, copiii. Iarna, îi vedeai pe bătrâni dându-se pe derdeluș, iar vara, mergând alături de noi la scăldat.

În ziua când începea școala, ni se separau vârstele. Mi-ar fi plă­cut să nu fie așa, pentru că bunicii celor mai mulți dintre noi nu apucaseră să învețe carte. N-ar fi râs nimeni să-i vadă ie­șind dimineața pe poartă cu ghioz­danul în spate! Nici nu vă închipuiți cât de mult putea să mă întristeze această separare.

Cam la fel de mult cât mă întristează anii bătrâni ai multor copii de astăzi. Nu i-au împrumutat de la bunicii lor. S-au îmbătrânit singuri, sau cu ajutorul părinților, uitând să se mai joace. Și când spun asta, mă gândesc la cele mai frumoase jucării din toate timpurile, cele făcute de mâna Domnului, care sunt ploaia, ninsoarea, răsăritul soarelui, înserarea.

Lăsați-vă, oameni buni, copiii să se joace cu ele! Ba chiar și cu cerul, jucăria cea mai importantă a copilăriei mele. Și jucați-vă și voi cu ei. O să vedeți că vârstele încep dintr-odată să dea înapoi.

În ciuda încăpă­țânării timpului de-a merge doar înainte.

Sursa:: http://ziarullumina.ro/despre-varste-137087.html