Categorie: Fără categorie

Un cocoș se plimba țanțoș printr-o grădină, săpând cu ciocul, pe alocuri, în căutarea unor semințe mai de soi.
La un moment dat, privirile i-au fost atrase de o perlă strălucitoare, îngropată pe jumătate în pământ. Fără nici o ezitare, cocoșul a țâșnit către ceea ce părea o boabă cu un gust nemaicunoscut, a scurmat țărâna cu ghearele-i ascuțite și a prins hulpav în cioc micuța sferă. Abia atunci și-a dat seama că acel bob nu era unul de orez, așa că l-a scuipat degrabă pe pământ. Chiar în momentul când voia să se îndepărteze, plin de dezamăgire, perla a strigat după el:

– Eu sunt o piatră neprețuită, scăpată din greșeală dintr-un colier minunat. Nicăieri nu ai putea găsi o perlă asemeni mie, căci nu pot fi întâlnită în orice ocean din lumea asta. În lume există miliarde de nisip pentru fiecare seamăn de al meu. Mare noroc ai avut că m-am aflat în calea ta. Dacă m-ai privi cu atenție și cu pricepere, ai putea descoperi cât de frumoasă și valoroasă sunt.

Cocoșul i-a mai aruncat o privire înainte de a pleca și a cârâit cu dispreț:
Așa neprețuită cum te crezi, te-aș schimba într-o clipită pe o boabă de orez.

Sursa: Scris de AniDeȘcoală pe 23 aprilie 2014