Am înțeles rostul vieții și de unde vine fericirea?
Fericirea vine din lucrurile mărunte care nu se văd, nu se pot atinge, nu sunt materiale.
Fericirea este muzica sufletului, care îi spune soarelui ”Bună dimineața” în zorii zilei când se deșteaptă.
Ea se plămădește din fiecare zâmbet pe care-l dăruiești omului de lângă tine.
Ea crește cu fiecare faptă bună pe care o faci aproapelui tău.
Ea înflorește pe chipul tău și-l face sublim.
………………………………………………………
Acum, la început de an, vreau să dedic tuturor cititorilor acestei reviste, următoarea poezie pe care am scris-o chiar în noaptea ”zilei mele de naștere”. De atunci, am mai adăugat un trandafir în buchetul înmiresmat al vieții și cei 70 de ani, ai mei, au trecut ușor și grăbiți ca și când am intrat pe o ușă și am ieșit repejor pe cealaltă.
Prețuiesc fiecare clipă petrecută în familie, timpul petrecut cu rudele noastre, cu prietenii, cât și alături de șahiștii clubului nostru, copii și juniori, părinții și bunicii acestora.
Apreciez răbdarea dar și interesul celor prezenți în sala unui concurs de de șah la festivitatea de premiere, când cuvintele curg din izvorul sufletului meu mulțumit că, ceeace ne-am propus am și realizat și drumul ales în viață nu este unul greșit.
Atunci este rândul meu și al nostru să vorbesc despre mine și despre noi, antrenorii Clubului Sportiv Mediator. Am fost întotdeauna și suntem ca o carte deschisă.
A preda șah de calitate, nu înseamnă numai diagrame complicate rezolvate într-o suflare, nici partide cu un repertoriu cât mai vast de deschideri, chiar dacă elevul încă nu le poate discerne cu mintea lui fragedă….Căci orice învățătură își are mersul și logica ei.
Prima treaptă în acest sens (grupa bobocilor) este învățarea șahului cu zâmbetul pe buze și râsul cristalin al elevului. Din acestea se conturează vasul de cristal în care se vor aduna toate cunoștințele primite în acest domeniu. Și îl va păstra cu tandrețe și cu dragoste.
Îți crește inima de bucurie când îl vezi cum se uită la ceas atunci când vine părintele să-l ia acasă; nu vrea să plece nici măcar cu 5 minute mai repede. Dar ce părinți minunați au! S-a întâmplat să observ cum așteptând copilul, unii părinți ațipeau pe scaun, probabil după o zi istovitoare. Dar tot ce fac merită, fiindcă sunt răsplătiți cu zâmbetul acela candid de copil, care nu știe ce e oboseala. Sunt multe de spus. Voi găsi o altă ocazie în care să enumăr mai exact cu numele acești părinți, sau bunici și să le înmânăm o ”Diplomă de cel mai bun părinte” sau ”Cel mai bun bunic (bunică)” și să îi medaliem cum se cuvine.
Dar, ”bobocii” cresc repede și sunt interesați câte caiete mai trebuie ei să rezolve ca să ajungă la grupa de performanță. Aici intervine priceperea și mai ales talentul de pedagog al antrenorului. Pe lângă rezolvarea a sute de diagrame de șah, se adaugă jocul în concursuri, în turnee. Aici trebuie ajutat elevul și din punct de vedere psihologic, să-l încurajezi, să știi când și cât să-l dojenești și cât și când să-l lauzi. Este arta de a învinge. Aici, este rolul antrenorului, să-i analizeze partidele și treptat să-i trezească interesul de a și le analiza singur.
Marele Fischer spunea să nu faci mutarea până când nu ai înțeles pe deplin poziția de pe tablă. Aici trebuie adus elevul, tiptil și în siguranță, fără să-i zdruncini încrederea în el. Și când stăpânește această tehnică, nu mai tremură de emoție că va pierde partida în compania unui sportiv cu o categorie mai mare decât a lui. Va răspunde și el relaxat,
asemeni marelui maestru Rubinștein – care – la întrebarea: cu cine joacă astăzi?- a răspuns:
“Aceasta nu are nici o importanţă. Astăzi eu joc contra pieselor negre.”
Din viață am învățat că atunci când se închide o ușă, Dumnezeu deschide o fereastră, iar mie mi-a deschis chiar mai multe și Îi mulțumesc din adâncul sufletului meu.
Scrisoare de la un înger!
Anotimpuri
Când iarna pogoară în suflet tristețe,
Ai grijă să topești fulgii de nea,
Cu gânduri frumoase ce dau binețe,
Zâmbește, căci astăzi e ziua ta!
Când toamna bate la ușă,
Deschide cu grijă, încet
Și lasă-te de gânduri dusă,…
E ziua ta și astăzi ești poet.
Când arșița verii te va pătrunde,
În inima ta va fi soare mereu,
Căci drumul e lung și te duce
Pe-aripi de înger la Dumnezeu.
Atunci…
În inima ta înflorește speranța
Atâtor ani de îndoieli și suspine,
Căci Dumnezeu și-a întors fața
Și nu te-a uitat, e mereu lângă tine.
Ascultă-i doar șoapta, în miez de iarnă,
Împlinește-ți visul, din toamna vieții,
Așterne-ți la soare, o lacrimă sub geană,
Presară fericire, în zorii dimineții.
Versuri – Eleonora-Antonia Mihai
Pagină realizată de Eleonora și Partenie Mihai și publicată în revista Vatră nouă, periodicul satului Giarmata Vii; redactor șef părintele Vasile Suciu.
