De unde vine Fericirea!?

Fericirea vine din lucrurile mărunte care nu se văd, nu se pot atinge, nu sunt materiale. Fericirea este muzica sufletului, care îi spune soarelui ”Bună dimineața” în zorii zilei când se deșteaptă.

Ea se plămădește din fiecare zâmbet pe care-l dăruiești omului de lângă tine.
Ea crește cu fiecare faptă bună pe care o faci aproapelui tău.
Ea înflorește pe chipul tău și îl face sublim.

Eu o cunosc. Eu o simt. Eu știu că sunt fericită, că am lăsat să intre în viața mea acest ”elixir al tinereții”, care este șahul.

Veniți copii să învățați și să jucați șah.

Nu vă temeți să fiți șahiști.
Nu vă temeți de înfrângeri.
Nu vă temeți de luptă,

Căci

În viață, nu vă puteți feri de ea și este mai bine să fiți pregătiți pentru a fi învingători și nu învinși.

Căci

”Drumul străbătut fără luptă este un drum înfundat, care nu duce nicăieri! ”

Scris de  Floare de colț

Întins-am mâna, Doamne către Tine

Din crîngul înflorit
Eu am cules o floare,
Cînd soarele a asfințit
În zi de sărbătoare.

Privind la stele-am înțeles
Al lumii grai ascuns în datini,
Că oriunde-ai fi, la munte sau la șes,
Ochii vor fi la fel de plini de lacrimi.
………………………………………………..
Înțelegând zădărnicia zilei ce-a trecut,
Întins-am mâna, Doamne către Tine,
Căci timp a fost, dar timp a și trecut
Cam mult, de când n-am spus o rugăciune.

Cu ochii umezi, triști și goi,
Înalț o rugă-a mea, fierbinte,
Dă Doamne, pentru-o clipă timpul înapoi,
Ca să m-ating din nou de-a tale lucruri sfinte.

Să-mi cer iertare, acum cât nu-i târziu,
Binecuvântează-mă, când fruntea mea o plec,
S-alung din sufletu-mi pustiu,
Tot ce e rău; senin prin viață eu să trec!
……………………………………………………
Îngălbenit al vieții calendar
Întoarce filele grăbit,
Să nu ne pierdem vremea în zadar
Cât încă soarele n-a asfințit!

Versuri – Floare de colț

Scrisoare de la un înger!

      ANOTIMPURI

Când iarna pogoară în suflet tristețe,
Ai grijă să topești fulgii de nea,
Cu gânduri frumoase ce dau binețe,
Zâmbește, căci astăzi e ziua ta!

Când toamna bate la ușă,
Deschide cu grijă, încet
Și lasă-te de gânduri dusă,…
E ziua ta și astăzi ești poet.

Când arșița verii te va pătrunde,
În inima ta va fi soare mereu,
Căci drumul e lung și te duce
Pe-aripi de înger spre Dumnezeu!

Atunci…

În inima ta înflorește speranța
Atâtor ani de îndoieli și suspine,
Căci Dumnezeu și-a întors fața
Și nu te-a uitat, e mereu lângă tine.

Ascultă-i doar șoapta, în miez de iarnă,
Împlinește-ți visul din toamna vieții,
Așterne-ți la soare o lacrimă sub geană,
Presară fericire, în zorii dimineții.

Versuri – Floare de colț
P.S. Poezia este scrisă în noaptea zilei de naștere
când împlineam vârsta de 70 de ani

Suflet drag

Când te duci seara la culcare
Și-ți pui o mână sub obraz,
Să te-ntrebi cu-ngrijorare:
Ce bine am făcut eu azi?

O zi trecută fără fapte bune
De care să-ți aduci aminte
În viața ta, e ca o noapte
Sau ca un basm fără cuvinte!

E ca și cum n-ai fi trăit
Și ți-ai pierdut o zi din viață,

Cât timp tu n-ai făcut nimic,
Pământul s-anvârtit odată,
Și doar nu-i atât de mic,
Și-a dus în spate lumea toată.

Să-ți fie aceste vorbe-ndemn
Al vieții tale care vine:
Să lași pe unde treci Însemn
Că ai făcut și tu un bine!

Sursa: Antologie de Leon Magda
Cele mai frumoase poezii

Bunica mea

Un loc sub soare mi-ai găsit
Bunica mea, căci m-ai iubit
Și pașii mei i-ai îndreptat
Spre-un colț de lume mai curat.

De-asupra mea eram vegheată,
De Maica Sfântă Preacurată,
Ce-n somn pe-obraz mă mângâia
Și lacrimile îmi ștergea.

M-ai învățat să lupt în viață,
Cu fruntea sus și zâmbetul pe față
Și din crâmpeiul de iubire,
Să-mpart la lume fericire!

Versuri – Eleonora Antonia Mihai & Floare de colț

CELE DOUĂ SPICE

de Vasile Militaru

Pe-un răzor de luncă verde, sub căldurile de vară,
Se treziseră vecine două spice de secară:
Unul, cu grăunțe grele, aplecându-şi a lui frunte,
Celălalt, cu fruntea-n slavă, ne având nici un grăunte…

– Vai de tine, măi vecine, zise, mândru, spicul sec,
Eu, pământului, ca tine, nu pot fruntea să mi-o plec,
Când ştiu bine cine sunt între cer şi-ntre pământ!…
Spicul plin, la toate-acestea, n-a răspuns nici un cuvânt…

Dar o vrabie bătrână, auzind pe-acel nerod
Îngâmfat peste măsură, deşi n-avea pic de rod,

Zise puiului ei mic, arătându-i secul spic:
– Puiul mamii, ține minte, să nu zici că nu ți-am spus:
Nici un spic cu rod nu ține îngâmfată fruntea-i sus,
Decât spicul ce pe lume n-a adus cu el nimic.

SURSA: Vatră nouă, Nr.202, revistă a comunității locale din Giarmata Vii  – septembrie 2017

Întins-am mâna, Doamne către Tine

Din crîngul înflorit
Eu am cules o floare,
Cînd soarele a asfințit
În zi de sărbătoare.
 
Privind la stele-am înțeles
Al lumii grai ascuns în datini,
Că oriunde-ai fi, la munte sau la șes,
Ochii vor fi la fel de plini de lacrimi.
……………………………………………………..
Înțelegând zădărnicia zilei ce-a trecut,
Întins-am mâna, Doamne către Tine,
Căci timp a fost, dar timp a și trecut
Cam mult, de când n-am spus o rugăciune.
 
Cu ochii umezi, triști și goi,
Înalț o rugă-a mea, fierbinte,
Dă Doamne, pentru-o clipă timpul înapoi,
Ca să m-ating din nou de-a tale lucruri sfinte.
 
Să-mi cer iertare, acum cât nu-i târziu,
Binecuvântează-mă, când fruntea mea o plec,
S-alung din sufletu-mi pustiu,
Tot ce e rău; senin prin viață eu să trec!
…………………………………………………………..

Îngălbenit al vieții calendar
Întoarce filele grăbit,
Să nu ne pierdem vremea în zadar
Cât încă soarele n-a asfințit!

                                    Scris de Eleonora Antonia-Mihai & Floare de colț
                                     
                                                           

O, iartă-mi, Te rog, Doamne

O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
căci am făcut adesea din Tine robul meu,
nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.

În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îţi cer şi-Ţi cer întruna să faci Tu voia mea;
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vreai,
ci să-mi slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai…

Gândindu-mă că dacă Îţi cânt şi Te slăvesc
am drept să-Ţi cer întruna să faci tot ce doresc…
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta!…

Nu tot cerându-Ţi Ţie să fii Tu robul meu,
ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga
e să doresc ca-n toate să fie voia Ta.

rugăciune de Traian Dorz

PRIMUL PAS!

Eu știu s-ascult un murmur de izvor,
Când stelele pe cer răsar
Și noaptea gândurile dor
De-atâta frământare în zadar.

Eu pot să port în palma mea, iubirea
Ce-așteaptă să fie dată tuturor,
Dar cum să treci la braț cu fericirea,
Când ura stă în prag provocator.

Atunci, eu am primit un sfat:
Fă primul pas… apoi mai fă unul, încă.
Să știi că Dumnezeu pe tine te-a creat
Să fii puternică la fel ca și o stâncă!

  Versuri – Eleonora-Antonia Mihai & Floare de colț